Fotografa Patricia Marina Toma povestește despre „Ultimele femei cu chischineu”, proiectul ei de „arhivare a colecțiilor de baticuri ale doamnelor din mediul rural și a poveștilor lor”, despre semnificația baticului pentru femeile în vârstă din satele din Ardeal, despre relația acestora cu nepoatele lor și despre ce înseamnă, de fapt, „ultima generație”.
„Prin proiectul ăsta nu aș vrea să mă rezum doar la partea în care o femeie poartă batic pentru că trebuie să fie acoperite. Mă interesează foarte mult să caut și dimensiunea estetică pe care o are baticul pentru ele. Ele îl văd ca pe un obiect cu care pot să se înfrumusețeze și ca pe ceva căruia îi acordă foarte multă atenție, de la culori la model, e o întreagă discuție pe care poți să o ai cu ele despre baticuri”, explică fotografa.
“Petrecând mult timp cu femei în vârstă, din sate, am fost obișnuită să le văd purtând baticuri și, de foarte multe ori, în discuții cu ele, când era vorba despre tineri, unul dintre aspectele pe care le menționau ca fiind o schimbare majoră era că nu mai poartă batic fetele. Și nu a fost ceva ce să îmi dau seama imediat. Mi-a venit ideea într-o zi, când am realizat că sunt ultimele femei care mai poartă batic.”
Probleme de secol 21, confirmed.
#*Năframă**
Pe zăpada aia aș purta și și eu batic, nu m-ar mai interesa de fashion.
Baticul în zonele rurale era o necesitatea pentru femei, la fel cum era șapca pentru bărbați. Nu este neapărat o chestie de mentalitate, cât de utilitate. Vara în câmp, la cosit, la prășit, ai nevoie de ceva pe cap să nu faci insolație, plus că e mai simplu ca părul să nu îți vină în față și să te deranjeze. Iara, când sunt zăpezile cât casa e mai simplu îți trebuie ceva pe cap, iar baticul este mai lejer și acoperă o suprafață mai mare decât o căciulă.
Femeile în vârstă poartă batic și pentru a se infrumuseța. De la o vârstă părul albește, este mai rar, începe să cadă, iar atunci problema era rezolvată cu un batic.
4 comments
Fotografa Patricia Marina Toma povestește despre „Ultimele femei cu chischineu”, proiectul ei de „arhivare a colecțiilor de baticuri ale doamnelor din mediul rural și a poveștilor lor”, despre semnificația baticului pentru femeile în vârstă din satele din Ardeal, despre relația acestora cu nepoatele lor și despre ce înseamnă, de fapt, „ultima generație”.
„Prin proiectul ăsta nu aș vrea să mă rezum doar la partea în care o femeie poartă batic pentru că trebuie să fie acoperite. Mă interesează foarte mult să caut și dimensiunea estetică pe care o are baticul pentru ele. Ele îl văd ca pe un obiect cu care pot să se înfrumusețeze și ca pe ceva căruia îi acordă foarte multă atenție, de la culori la model, e o întreagă discuție pe care poți să o ai cu ele despre baticuri”, explică fotografa.
“Petrecând mult timp cu femei în vârstă, din sate, am fost obișnuită să le văd purtând baticuri și, de foarte multe ori, în discuții cu ele, când era vorba despre tineri, unul dintre aspectele pe care le menționau ca fiind o schimbare majoră era că nu mai poartă batic fetele. Și nu a fost ceva ce să îmi dau seama imediat. Mi-a venit ideea într-o zi, când am realizat că sunt ultimele femei care mai poartă batic.”
Probleme de secol 21, confirmed.
#*Năframă**
Pe zăpada aia aș purta și și eu batic, nu m-ar mai interesa de fashion.
Baticul în zonele rurale era o necesitatea pentru femei, la fel cum era șapca pentru bărbați. Nu este neapărat o chestie de mentalitate, cât de utilitate. Vara în câmp, la cosit, la prășit, ai nevoie de ceva pe cap să nu faci insolație, plus că e mai simplu ca părul să nu îți vină în față și să te deranjeze. Iara, când sunt zăpezile cât casa e mai simplu îți trebuie ceva pe cap, iar baticul este mai lejer și acoperă o suprafață mai mare decât o căciulă.
Femeile în vârstă poartă batic și pentru a se infrumuseța. De la o vârstă părul albește, este mai rar, începe să cadă, iar atunci problema era rezolvată cu un batic.