Politica monetara, inflatie si Elvis Presley

Post inspirat de stirile legate de inflatie.

Disclaimer: nu sunt economist si nu am scoala formala in acest sens, insa am dezvoltat un mic hobby din a intelege ce se intampla cu economia lumii la nivel macro. Textul de mai jos reprezinta intelegerea mea personala.

**”Scurta” istorie**

Dupa primul razboi mondial, nemtii au trait vremuri grele: infrangere, foamete, grad ridicat de somaj etc. Tarife vamale si consecintele [tratatului de la Versailles](https://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Versailles) au alimentat nemultumirea poporului german. In vederea stimularii economiei, guvernul generat datorii astronomice care nu puteau fi platite. Solutia, la momentul respectiv, a fost suspendarea [gold standard-ului](https://en.wikipedia.org/wiki/Gold_standard) si tiparirea banilor. Aceste politici au dus in final la [celebra inflatie](https://en.wikipedia.org/wiki/Hyperinflation_in_the_Weimar_Republic). In 1914, 1 dolar american valora 4 marci germane, iar in 1923, 1 dolar american era egal cu 4.2 trillioane de marci germane.

Sarind peste cateva etape ale crizei in interesul acestui text, Hitler a folosit aceste crize pentru a ajunge la putere. A urmat al doilea razboi mondial, la sfarsitul caruia a fost infiintat [standardul Bretton Woods](https://en.wikipedia.org/wiki/Bretton_Woods_system), in urma caruia s-a stabilit ca rezerva monetara a lumii sa fie dolarul american, iar fiecare dolar sa poata fi schimbat pe aur fizic. Teoretic, orice tara putea oricand sa schimbe 35 de dolari americani cu 28 de grame de aur (35 dollars = 1 ounce of gold).

In 1971, presedintele Statelor Unite a anuntat ca renunta “temporar” la convertibilitatea dolarilor in aur, pentru a “proteja interesele Statelor Unite”. In urma acestei schimbari, americanii nu mai erau obligati sa aiba rezerve de aur pentru fiecare dolar american in circulatie, erau liberi sa creeze cati dolari americani aveau chef, asa ca [asta au facut](https://fred.stlouisfed.org/graph/?g=IK5).

Sarind din nou cateva mici crize in interesul scurtarii textului, in 1973, [Alan Greenspan](https://en.wikipedia.org/wiki/Alan_Greenspan) vine la conducerea Federal Reserve-ului american. Acesta este cunoscut pentru asa-numitele politici de “easy money”: scaderea dobanzii de referinta, tiparirea banilor (quantitative easing) si in general stimularea economiei prin accesul facil la credite (marja). Este general acceptat ca aceste politici au dus – **partial** – la formarea bulei din piata bursiera americana din anii 2000 (dotcom bubble). Ca reactie la acest fenomen, Greespan creste dobanda de referinta si sparge bula. Piata bursiera se prabuseste. Urmeaza recesiune, evenimentele din 11 septembrie si o crestere economica scazuta.

Ca reactie la aceasta recesiune, dobanzile scad din nou intr-o incercare disperata de a stimula economia: creditele sunt ieftine, se dau pe ochi frumosi si lumea isi cumpara cate 5 case crezand ca valoarea acestora va creste la nesfarsit. 2003 – 2007 guvernul isi da seama ca trebuie sa recapete controlul si cresc din nou dobanzile de referinta. Este insa prea tarziu. Bancile la momentul respectiv au vandut aceste credite mai departe sub forma de [mortgage backet securities](https://www.investopedia.com/terms/m/mbs.asp). Teoretic, daca lumea isi plateste ratele la casa, aceste produse financiare sunt solide. Cine nu-si plateste rata la casa? In 2008 se sparge bula si avem un efect domino: cetatenii nu-si pot plati ratele, bancile comerciale au vandut MBS catre alte banci de investitie, care la randul lor au fost asigurate la companii de asigurari. Totul se prabuseste si avem celebra criza financiara din 2008. Cum s-a rezolvat criza? Datoriile din sistemul bancar au fost pasate catre guvern, care a ‘salvat’ bancile de investitie si jucatorii care si-au asumat riscurile care au dus la criza financiara din 2008. Guvernul creeaza bani din neant (nume de scena ‘quantitative easing’) si scade dobanzile.

In 2012, [lucruri similare se intampla si in Europa](https://en.wikipedia.org/wiki/European_debt_crisis): tari cu deficit care depindeau de capital extern pentru a-si gestiona datoriile externe s-au trezit in imposibilitate de plata. Banca centrala europeana face acelasi lucru, adica scade dobanzile si salveaza tari precum Grecia cu imprumuturi de trilioane de Euro.

Ca urmare a acestor politici de “easy money” care ne-au scos din criza din 2008 (US) / 2012 (EU), traim asa-numita ‘everything bubble’, in care totul se scumpeste pe zi ce trece. Pandemia arunca paie pe foc, economia este stimulata si mai mult. Statele Unite ajung chiar sa dea ‘stimulus checks’ fiecarui cetatean, intr-o incercare disperata de a face lumea sa cheltuie bani pentru a nu intra in recesiune. 40% din toti dolarii americani in circulatie au fost creati in perioada pandemiei. Efectele sunt exacerbate si culmineaza prin cresteri fara precedent in imobiliare, actiuni, crypto si alte bunuri, culminand cu meme-stocks si Dogecoin.

Spre sfarsitul anului 2021 si inceptul anului 2022, guvernele se trezesec din betie si incearca sa repare problemele create, folosind aceleasi mijloace ca pan acum. Chiar zilele trecute BNR a anuntat cresterea dobanzii de referinta in incercarea de a gestiona inflatia care se vede cu ochiul liber.

**Economia Ponzi**

In ultimii 50 de ani, oamenii, companiile si guvernele [au generat datorii din ce in ce mai mari](https://blogs.imf.org/wp-content/uploads/2021/12/eng-global-debt-blog-dec-8-chart-110-1024×953.jpg). Aceste datorii n-au fost finantate prin valoare adaugata in economie, ci prin certitudinea ca bunurile se apreciaza in timp. Acest fapt duce la si mai multe datorii, intr-un fel de roata de hamsteri pe care alergam toti in incercarea de a tine pasul.

Datoriile cresc intr-un ritm mai accelerat decat economia si intr-un final bula trebuie sa se sparga intr-un fel sau altul. Pe moment, avem impresia ca devenim din ce in ce mai bogati, insa asa cum am aflat in 2008, in momentul in care valorea asset-urilor se prabuseste, datoria tot trebuie platita. Ar mai fi crescut preturile imobiliarelor daca nu s-ar fi pompat atatia bani in economie prin politicile descrise mai sus?

Daca cresterea economica se bazeaza pe creditare, cum difera cresterea economica de o schema Ponzi care creeaza iluzia profitului?

Ca sa mentinem sistemul actual, politica monetara din toata lumea are ca si target o inflatie de 2-3%. La suprafata, are sens: e mai usor sa platesti datoriile cand exista mai multi bani in circulatie decat erau cand ai generat datoria. Daca luai un credit de 1000 de lei (noi) in 1995, puteai sa-l platesti usor in zilele noastre, intrucat 1000 de lei nu au nici pe departe puterea de cumparare pe care o aveau atunci.

Insa, la fel ca o schema ponzi, schema asta trebuie sa se opreasca undeva. Nu poti avea inflatie la nesfarsit. Intr-un final, moneda inceteaza sa aiba orice valoare si mergem cu sacul de bani sa cumparam o paine.

**Economia Elvis Presley**

Dupa cum am stabilit, toate economiile lumii au datorii mai mari decat au crestere economica. Din acest motiv, bancile centrale au doua optiuni mari si late: cresterea dobanzilor, fapt care genereaza o recesiune in timp record; sau scaderea dobanzilor, care exacerbeaza problema datoriilor care nu mai pot fi gestionate si creeaza inflatie.

Cu alte cuvinte, la fel ca Elvis in ultimii ani, avem nevoie de cocaina sa generam crestere economica, si apoi de xanax pentru a calma inflatia. In aceeasi idee, cu cat luam mai multe droguri, efectul lor se diminueaza si starea de sanatate se inrautateste. Daca ne uitam la [acest grafic](https://s3.tradingview.com/p/p8svyp5u_big.png), putem observa ca bancile centrale au tot mai putin loc de manevra odata cu trecerea timpului, fiind fortate sa scada dobanzile de referinta din ce in ce mai mult.

Nu exista mancare cu valoare nutritiva (i.e crestere economica organica), exista doar cocaina si xanax.

**Deflatie**

Tehnologia produce deflatie (opusul inflatiei).

Panoul foto-voltaic a fost inventat in 1954. Acesta avea 6% eficienta in a transforma razele soarelui in energie electrica. Un watt de energie solara era evaluat la 256$. Prin imbunatatirea tehnologiei, in zilele noastre 1 watt costa 18 centi (ajustat la inflatie, este o scadere de la 2100$/watt la 0.82$/watt). Zilele in care curentul electric generat din energie solara sa fie aproape gratuit sunt aproape. Realitatea din Europa de azi ar spune contrariul, insa pe termen foarte lung, acolo ne indreptam.

Productia in fabrici este in mare parte automatizata. In loc sa ai 100 oameni la o banda de asamblare, ai 10 roboti care fac acelasi lucru la o viteza mult mai mare si calitate consistenta.

Daca acum 30 de ani voiai sa suni pe cineva din alta tara, trebuia sa platesti sume exorbitante pentru a avea o conversatie la telefon. In zilele noastre, il suni folosind una dintre aplicatiile cu care suntem toti familiar, aproape gratuit.

Exemplele sunt nenumarate. Tehnologia creeaza abundenta, iar abundenta ar trebui sa scada preturile. Insa cu toate astea, pare ca totul e mai scump pe zi ce trece. De ce?

**Capitalism vs. deflatie**

Capitalismul se bazeaza pe crestere economica continua, insa acest lucru este imposibil pe o planeta cu resurse finite. Mai mult, dupa cum am amintit in sectiunea anterioara, nevoia de crestere economica perpetua se bate cap in cap cu progresele in tehnologie. In asta consta esenta problemei pe care o avem ca si civilizatie in momentul de fata.

De aici rezulta nevoia de a genera datorii pentru a avea crestere economica, insa se observa cu ochiul liber cum ne indreptam spre o criza mondiala cauzata de aceasta incompatibilitate fundamentala.

**Potentiale solutii**

* Austeritate

Avand in vedere cele de mai sus, este evident ca potentialele masuri de austeritate ar genera o criza cum nu s-a mai vazut. Pretul bunurilor (imobiliare, actiuni) scade, dar datoria ramane aceeasi. Paradoxal, nu ne putem permite sa cheltuim mai putin. Datoriile sunt asa mari incat nu exista cale de intoarcere.

* The Great Reset

O alta solutie o reprezinta un reset al datoriilor. Este problematic din mai multe puncte de vedere. Creditorii pierd, indatoratii castiga. Negocierile ar fi imposibile. De asemenea, cred ca ar avea ca rezultat o pierdere a increderii in sistemul monetar. De ce ar mai imprumuta cineva bani guvernului american? Oricum nu platesc datoria, si cand se afla in imposibilitate de plata, mai dam un reset?

* Keep the party going

Se traduce prin dobanzi negative, si mai multi bani in circulatie, mai multe datorii. Pe termen scurt, ar functiona. Oamenii s-ar simti mai bogati, pana cand – inevitabil – vine din nou factura. Crestere economica cu ORICE cost pentru societate.

* Eat the rich

Impozitarea progresiva nu e o idee noua, insa pentru a reprezenta o solutie adevarata, ar trebui sa se intample la un nivel fara precedent. Este nepopulara in randul oamenilor bogati din motive evidente. La baza, ideea e simpla: crestem taxele oamenilor cu averi mari, si folosim banii pentru o varianta de ‘universal income’. Muncesti, nu muncesti, primesti bani sa poti supravietui.

Din pacate insa, are cateva probleme:

a) Reduce participantii activi la economie intrucat nu exista un incentive.
b) Cum te decizi cati bani dai? Cineva care locuieste in Bucuresti are nevoie de mai multi bani decat cineva care locuieste in Corabia. De ce nu m-as muta in Bucuresti sa iau mai multi bani moca?
c) Creeaza o societate impartita in doua: cei care muncesc si cei care nu muncesc. E usor sa ne dam seama unde ne duce asta.
d) Cel mai important, insa este ca nu UBI nu rezolva problema principala. Abundenta creata de tehnologie nu creeaza joburi noi si le erodeaza pe cele existente, iar intr-un final cei care muncesc nu ii vor mai putea sustine pe cei care nu muncesc, generand conflict / razboi.

De asemenea, datoriile inca exista, deci solutia trebuie sa vina impreuna cu ‘reset-ul’ amintit mai sus.

**In concluzie, ce poti face tu, acum?**

Parerea mea este ca mai avem vreo 10-20 de ani de cocaina si xanax. Ideea generala este sa cumperi asset-uri cand suntem pe xanax si sa vinzi cand suntem pe cocaina (apartamente, aur, actiuni, ceasuri, masini clasice, orice se apreciaza in timp).

O alta polita de asigurare, din punctul meu de vedere, este Bitcoin. Nu vreau sa aduc argumente in acest sens, pentru ca inteleg ca este nepopular. Pentru cine e curios sa exploreze de ce e asta o potentiala solutie, sunt destule resurse pe internet.

Pentru cine e curios, recomand urmatoarele carti:

* The FIAT Standard de Saifdean Ammous
* The Price of Tomorrow de Jeff Booth
* The Crisis of Global Capitalism: Open Society Endangered de George Soros

edit: fiecare e liber sa aleaga solutia care i se pare lui potrivita (aur, bitcoin, ceasuri, vaci de rasa). Textul are caracter informativ, in speranta de a oferi perspectiva celor carora le lipseste. Cash is trash.