Viaţa de student pakistanez venit la Iaşi cu 50 de euro în buzunar. „Tot ce e normal pentru voi, aici, pentru noi e doar vis acolo”

4 comments

1. – Am început viaţa mea de student, aici, cu doar 50 de euro în buzunar. Atât am reuşit să salvez, pentru că m-a costat foarte mult biletul pentru avion. În primele 4 zile am băut doar apă. Mi-a fost foarte greu… Nu cunoşteam limba, şi nu mă angaja nimeni. La început, bursa era de doar 300 de lei pe lună. Mâncam o dată pe zi, foarte puţin, iar în rest beam apă. Un an mi-a fost atât de greu din cauza banilor încât nu am mai trecut niciodată, în viaţa mea, prin aşa ceva. Şi îmi era ruşine să cer bani colegilor, aşa că mă descurcam cum puteam. Până am învăţat limba română şi am găsit loc de muncă, unde am fost plătit cu 3.000 de lei. Şi am putut strânge bani ca să-mi ajut şi părinţii bolnavi.
   Facultatea de Litere îmi place foarte mult şi, pentru că nu am aici familia şi prietenii, facultatea aceasta şi profesorii sunt familia mea. Toată lumea simt că mă iubeşte şi nu m-a discriminat nimeni, niciodată. Când am nevoie de ajutor, toată lumea mă ajută, toţi sunt buni cu mine.

2. Long story short: Pentru ca Pakistan nu e o tara cu o armata, e o armata cu o tara.

3. Urmeaza sa ne comparam si cu vreo tara de prin africa, ca sa ne ridicam moralul

4. India era mai aproape, fecioras. Ce te-a gasit necazul pe aici? Lasa-ne sa ne plangem in continuare.