Mă refer la [postarea asta](https://www.reddit.com/r/Romania/comments/s5cqeq/avem_nevoie_de_ea_ca_de_aer/). După ce am comentat (la caterincă) pe când postarea era încă tânără, au apărut comentarii de unde rezultă concepția greșită că poezia asta singura ar fi câştigat Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum.
Premiul s-a acordat pentru un volum întreg, respectiv “Jumătate din viaţa mea de acum” de Ileana Negrea, nu pentru poezia în sine. Cei care au postat pe Facebook au ales doar o poezie care aparține autoarei.
Am vrut sa clarific pentru a nu rămâne oamenii cu impresia greșită. [Sursa](https://www.rador.ro/2022/01/15/poeta-ileana-negrea-a-castigat-premiul-national-de-poezie-mihai-eminescu-opus-primum/).
Pentru că sunt deja peste 200 de comentarii acolo și lumea are de acum această impresie greșită, am făcut postarea asta distinctă. Un fel de fact-checking.
Prezentul mesaj a fost sponsorizat de Institutul pentru Sexomarxism Cuantic și Feminism de Valul 15. /jk
6 comments
Am auzit ca poezia asta, mai ales in acest context creat acum, o sa intre la BAC:
“Pula, pizda, coaiele
Au inceput razboaiele
Pula sare’ntr-un picior:
‘Fugi pizda ca te omor!'”
Sunt sigur ca restul poeziilor din volumul ala sunt despre experienta unui tirist care iubeste vapoarele alea din sticla, and not more of the same, lol.
Meanwhile Nichita:
NOD 17
Căzusem strâmb cu verbul peste orizont/
că l-am făcut să fie-n două,/
ca bucile unui copil de înger/
pe mare-atunci când plouă./
Ce ploaie mai ploua pe mare/
și cât de mult, tu n-ai să știi, eu îmi doream/
să ningă peste mare, îmi doream,/
iar pruncul care-l țin în brațe/
să îl dezvăț de tine, mama lui,/
ca pe-o corabie de oase/
să-l smulg din sânul țărmului,/
să mi-l trimit spre Caraibe/
când ninge peste Marea Neagră și întinsă./
Eminescu: Departe sunt de tine
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
Arghezi: De-abia plecasesi
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
… in cuvintele lui Nichita “eu nu cred ca exista poeti, cred ca exista poezie”
Poezia asta e fix ca si feminismul de azi.
O pizda urâtă pe care nu o vrea nimeni. Vorbea si Arghezi de ea: “futi, dar fara socoteală”
Hai mă dom’le nu ați mai vazut [artistic shitposting](https://en.m.wikipedia.org/wiki/Mozart_and_scatology)
Lol ador faptul că pentru redditori sigurul loc în care poate exista poezia e la bac și la școală deci asta e nepotrivita.