In contextul scandalului plagiatelor făcute de politicieni, am și eu o dilemă morala si vreau sa stiu daca s-a mai schimbat lumea universitară românească în ultimii 20 de ani de când am terminat facultatea.
În facultatea mea din provincie, cred ca toate lucrările de licență erau plagiate în proporție de 99%. Doar numele autorului se schimba, dar titlul era mereu același – selectat de profesor pentru tine – iar textul era in cel mai bun caz copiat după 3 surse si nu una. Îmi aduc aminte ca eu m-am chinuit mai mult, pentru ca găsisem niște cărți din SUA pe domeniul meu si cel puțin am tradus o parte de acolo, iar concluziile mi le-am scris singur.
Nu ne invata nimeni ce inseamna plagiat sau citare corecta. Pe de alta parte biblioteca era singura sursa de informație, calculatoarele cu Internet erau sub cheie, deci cam aceleasi 5-10 carti (doar in romana) despre subiect erau disponibile tuturor.
Termenul de “plagiat” nu exista în niciun context, ba chiar la examene trebuia să scrii exact ce zicea profesorul, nu să ai ideile tale sau ce ziceau altii din alte centre universitare. Important era – cel putin la 50% din materie – sa cumperi cartea profesorului respectiv. Carte si aia copiata dupa altele, in mare parte.
N-am facut doctorat, dar din ce am vazut la altii – treaba nu se schimba cu mult. Lucrarile de cercetare erau in acelasi stil, iar teza de doctorat diferea doar cat de mult respectau normele de citare – era o norma acceptata de facto ca citarea sa nu se faca in text cu ghilimele, ci doar la bibliografie la final. Adica trebuia sa copiezi din mai multe carti, nu din asa putine. Am citit si unele lucrari mai bune, ce-i drept – deci daca vroiai, iti faceai treaba.
Am invatat regulile de citare corectă si am inceput sa respect regulile de bun-simt abia dupa vreo 5 ani dupa terminarea facultatii, in cu totul alte contexte si citind si multa literatura de specialitate din afara .ro
**In situatia asta va intreb:**
**- acum e la fel in Romania in lumea universitara? s-a schimbat ceva?**
**- va dati seama ca probabil 95% din cei care au scris ceva acum 20 de ani sunt in aceiasi situatie, poate inclusiv voi? Ceea ce ma face in primul rand sa fiu reticent sa comentez despre scandalurile actuale.**
Profesorul asta de la Cluj sumarizeaza bine situatia – el o leagă de “instituţiile de învăţământ care formează cadre ale aparatului de forţă.”, eu cred ca e cam generalizata si de fapt exceptiile sunt foarte rare:
>Plagiatul domnului Nicolae Ciucă nu este, din păcate o surpriză. El confirmă mai degrabă modul în care funcționează acordarea de titluri academice în instituțiile de învățământ superior care formează cadre ale aparatului de forță din România: o rețea foarte solidă de conducători de doctorate «ajută» – prin ritualuri foarte bine codificate: stabilirea de comisii, evaluări, rapoarte, susțineri
Citeşte întreaga ştire: [„Suntem îndreptățiți să denunțăm maimuțăreala doctorală a domnului Ciucă“. Revolta unui profesor de la Babeș-Bolyai față de plagiatul premierului](https://www.libertatea.ro/stiri/revolta-unui-profesor-de-la-babes-bolyai-fata-de-plagiatul-premierului-ca-universitari-suntem-indreptatiti-sa-denuntam-maimutareala-doctorala-a-domnului-ciuca-3936761)
​
PS; Sa nu politizam discutia despre Ciuca, Ponta sau Kovesi, e cu totul altul subiectul in momentul in care folosesti un doctorat fals pentru parvenitism social si avantaje financiare (avansari, bonusuri materiale)
8 comments
>va dati seama ca probabil 95% din cei care au scris ceva acum 20 de ani sunt in aceiasi situatie, poate inclusiv voi? Ceea ce ma face in primul rand sa fiu reticent sa comentez despre scandalurile actuale.
Mai simplu spus, te stii cu musca pe caciula:))) Adica, hai sa ne intoarcem capul toti unu de la altul si sa ne facem ca ploua.
Pai atunci lasa scandalurile astea sa fie cheia spre schimbarea mentalitatii (de mai sus) care mentine acest obicei viu.
Șerifu’ meu, exemplul dat cu examenele e nepotrivit: examenul e o modalitate de a verifica asimilarea unor cunoștințe. Nimeni, dar absolut nimeni, nu pretinde că lucrarea scrisă la examen este o operă științifică originală, toată lumea înțelege că este doar o metodă prin care studentul demonstrează că a înțeles/reținut informațiile din suportul de curs. Astfel, absolut nimeni nu poate considera că reproducerea fidelă a conținutului cursului în lucrarea scrisă la examen ar fi plagiat.
Referitor la experiența mea cu lucrarea de licență, pe mine m-au învățat cum să îmi fac lucrarea (cum se citează, cum să reproduc pasaje din alte lucrări, etc) și am avut câteva întâlniri cu profesorul coordonator pentru a îmi spune ce standarde se așteaptă să respect. Nu ar fi mers cu un copy paste integral, asta te asigur.
Am citit un număr de cărți și articole, am prezentat secvențe din ele (respectând regulile de citare), mi-am formulat niște concluzii și argumente, ura și la gară. Valoarea științifică a lucrării mele este aproximativ fix penis, dar măcar nu mi-am asumat prin copy paste munca altuia. Colegii din grupul meu de prieteni de la facultate au fost more or less the same (unii din ei chiar au depus mult mai mult efort și au scos niște chestii foarte mișto, pentru mine licența a fost doar un pas de parcurs către rezultatul final).
Referitor la argumentul ăsta cu „acum 20 de ani nici nu se inventase furtul intelectual”, mi se pare penibil. Da, acum 20 de ani netu’ nu era la fel de răspândit (deși exista și atunci suficient material academic pe net, vorbim totuși de 2002, nu de 1982) , dar furtul intelectual era la fel de cunoscut ca azi. Plagiatul nu e o invenție a ultimilor 20 de ani, se știa și în 1990 că e foarte grav dacă iei cuvânt cu cuvânt de a zis Gigel și susții că de fapt tu ai zis asta.
Asta cu citarea care nu se face în text cu ghilimele, ci doar la bibliografie, este cea mai mare bălărie. Refuz să cred că așa ceva era o „normă acceptată *de facto*”. Dacă chiar se accepta asta în fapt înseamnă că sistemul avea o mare problemă, dar nu ar trebui să disculpe oamenii care au făcut asta. Pula mea, nu te duce mintea? Dacă intru în Carrefour și îmi zice paznicu’ că pot lua 10 baxuri de bere fără să plătesc, că pe el nu îl interesează, nu mă duce capu’ să realizez că e tot furt? Ca doctorand (adică mare șmecher în mediul academic, un cunoscător desăvârșit al domeniului în care îmi fac doctoratul), nu mă duce capul că nu e ok să iau cu copy-paste 50 de pagini din lucrarea altui om și doar să indic generic lucrarea aia în bibliografie?
Eu mai dau atentii angajatilor care stiu sa se comporte. La restaurante, la itp daca imi spune omul frumos ce si cum si ce trebuie sa fac, la rezolvarea actelor in timp scurt etc. Asta pentru ca dpmdv acel om care imi ofera o informatie de ajutor, pentru mine este un serviciu oferit de acesta si trebuie platit. Nu ofer inainte, ci dupa, doar daca omul respectiv o face din propria initiativa ca fiind un ajutor unde este cazul.
Compari mere cu pere
… licenta nu e o lucrare inovativa stiintific, adica poti sa o scrii ca o cercetare a altor cercetari, pe cand doctoratul e mult mult mai complex, cu totul alt scop
>acum e la fel in Romania in lumea universitara? s-a schimbat ceva?
Cel puțin la Facultatea de Istorie, UBB s-a introdus un curs de Scriere academică pt anul III în vederea redactării lucrării de licență.
Timișoara. Acum 20 de ani știam clar că nu e bine să plagiezi la licență (iar copiatul era pedepsit și în generală în anii 90). Dintre colegii de facultă și cămin toți, fără excepție, știau că nu e chiar în regulă să copiezi fără citare:
– o parte au luat lucrările gata scrise de alții, știind că nu se verifică
– altă parte au făcut lucrare mai mult din citate
– iar restul am făcut lucrări submediocre dar originale (în sensul structură a propoziției, nu a ideilor pe care le bășeam)
Prima imensă prostie: să compari licența cu doctoratul.
Mai departe n-am mai citit, e inutil.
E cutremurător ce descrii tu. Știam din articolele lui Mihai Maci ce cocină de furt, impostură, corupție și nepotism este învățământul superior din România, probabil în special în universitățile mici de provincie și la cele particulare, pe bani.
Tu vii cu o mărturie, pentru mine cel puțin, impresionantă.
u/Reasonable_Expert_98 ți-a spus deja tot ce era de spus.
Ești ca ăla care observă că la el în sat s-a tâlhărit și furat de când se știe, iar acum vin unii să spună că așa nu-i bine și că să nu mai facem. ”Adică cum, nu-i bine, adică cum să nu mai facem, dacă așa a făcut toată lumea !?” Cam asta e dilema ta.