>Este îndeobște cunoscut că la noi clădirile lasă mult de dorit sub raportul salubrității și al confortului modern. Mai ales casele de la țară se prezintă în genere în condițiuni rele. Din punct de vedere extern al clădirii, am acordat un loc deosebit pentru înregistrarea bordeielor, care apar încă din nenorocire în rândul locuințelor omenești din România, pe alocuri în număr însemnat.
>Potrivit instrucțiunilor date, agenții statistici au întocmit câte un buletin și pentru clădirile (ce serveau de locuință omenească) care se compun numai dintr-o colibă, bordei.
>În clasificarea bordeielor n-am mai ținut seama de modul lor de construcție. Felul bordeielor variază de la o regiune la alta, prezentându-se în unele localități numai ca simple gropi făcute în pământ și cu un acoperiș mai mult sau mai puțin ridicat deasupra solului.
>În alte părți ele se înfățișează ca niște construcții mai îngrijite, din lut sau cărămidă, ridicate deasupra pământului și prevăzute cu acoperiș din stuf, paie, coajă de brad sau din nuiele cu lut. Asemenea bordeie sistematice se întâlnesc cu deosebire în Oltenia.
>În România, la 100 de clădiri întâlnim 2 bordeie unde se adăpostesc locuitori. Cea mai mare parte din aceste bordeie se găsesc firește la țară – 95%.
>În orașe prezența bordeielor ca locuințe omenești a devenit din fericire o raritate. Găsim însă în schimb în orașe multe locuințe instalate în magazii, grajduri, șoproane și alte dependințe.
Leonida Colescu, director general (în epocă) al Direcțiunii Statistice. Statisticianul compila la 1920 date referitoare la starea clădirilor (și a locuirii) din România dinainte de Primul Război Mondial.
7 comments
>Este îndeobște cunoscut că la noi clădirile lasă mult de dorit sub raportul salubrității și al confortului modern. Mai ales casele de la țară se prezintă în genere în condițiuni rele. Din punct de vedere extern al clădirii, am acordat un loc deosebit pentru înregistrarea bordeielor, care apar încă din nenorocire în rândul locuințelor omenești din România, pe alocuri în număr însemnat.
>Potrivit instrucțiunilor date, agenții statistici au întocmit câte un buletin și pentru clădirile (ce serveau de locuință omenească) care se compun numai dintr-o colibă, bordei.
>În clasificarea bordeielor n-am mai ținut seama de modul lor de construcție. Felul bordeielor variază de la o regiune la alta, prezentându-se în unele localități numai ca simple gropi făcute în pământ și cu un acoperiș mai mult sau mai puțin ridicat deasupra solului.
>În alte părți ele se înfățișează ca niște construcții mai îngrijite, din lut sau cărămidă, ridicate deasupra pământului și prevăzute cu acoperiș din stuf, paie, coajă de brad sau din nuiele cu lut. Asemenea bordeie sistematice se întâlnesc cu deosebire în Oltenia.
>În România, la 100 de clădiri întâlnim 2 bordeie unde se adăpostesc locuitori. Cea mai mare parte din aceste bordeie se găsesc firește la țară – 95%.
>În orașe prezența bordeielor ca locuințe omenești a devenit din fericire o raritate. Găsim însă în schimb în orașe multe locuințe instalate în magazii, grajduri, șoproane și alte dependințe.
Leonida Colescu, director general (în epocă) al Direcțiunii Statistice. Statisticianul compila la 1920 date referitoare la starea clădirilor (și a locuirii) din România dinainte de Primul Război Mondial.
sursa: https://beta.dela0.ro/la-fiecare-o-suta-de-locuinte-se-gaseau-doua-colibe-sapate-in-pamant/
50% lut cu nuiele, 8% caramizi (probabil casa popii/primarului)… Si restul?
deci la noi mereu a fost nașpa avem şi confirmarea oficială
Am văzut titlul și instant mi-am amintit de cartea lui Constantin Bărbulescu „România Medicilor”. Recomand această carte oricărui român.
Ca africanii.
Sunt curios cum arata Ardealul pe atunci.
Casa in care m-am născut era de pe la 1900+ și era din cărămidă. La fel și restul caselor din zona. Și nu era o zonă așa bogata…