Genul de fotografie care provoacă reacţii de genul: “era mai bine inainte”. Dar după parerea mea seamană mai mult a tabară de refugiaţi.
E mai bine ca la EC acum..
Îmi imaginez ce oribil arătau dușurile și toaletele pe vremea aia. Nu exista nici o toaletă publică in România comunistă care să nu fi fost absolut mizerabilă.
Isi duceau multi televizoarele cu ei, le puneau pe masina, le legau la acumulator si se uitau la filme, meciuri seara – prinse de la bulgari… Mai cu pureci, mai fara sonor, alb-negru… nu conta 🙂 Bine ca pe parcurs a aparut netul si te poti conecta la mai multe acum….
fain ca si masinile aveau corturile lor
Verile copilariei mele… Era naspa daca ne raportam la cum ne-am obisnuit sa ne petrecem concediile acum, insa atunci era tot ce aveam. Imi amintesc perfect cantina, serile petrecute in jurul cate unei masini care scotea televizorul “Sport” pe acoperis, fosnetul vantului amestecat cu frunze care se loveau de panza cortului, mirosul de cauciuc al saltelei gonflabile din cort.. Dar cel mai mult imi amintesc entuziasmul care ma cuprindea atunci cand urcam pe strazile care duceau catre faleza din Eforie Sud si vedeam marea. Imi trezea aceeasi emotie in fiecare zi.
care era treaba cu prelatele? sarea vopseaua? erai sarak dacă nu aveai?
7 comments
Genul de fotografie care provoacă reacţii de genul: “era mai bine inainte”. Dar după parerea mea seamană mai mult a tabară de refugiaţi.
E mai bine ca la EC acum..
Îmi imaginez ce oribil arătau dușurile și toaletele pe vremea aia. Nu exista nici o toaletă publică in România comunistă care să nu fi fost absolut mizerabilă.
Isi duceau multi televizoarele cu ei, le puneau pe masina, le legau la acumulator si se uitau la filme, meciuri seara – prinse de la bulgari… Mai cu pureci, mai fara sonor, alb-negru… nu conta 🙂 Bine ca pe parcurs a aparut netul si te poti conecta la mai multe acum….
fain ca si masinile aveau corturile lor
Verile copilariei mele… Era naspa daca ne raportam la cum ne-am obisnuit sa ne petrecem concediile acum, insa atunci era tot ce aveam. Imi amintesc perfect cantina, serile petrecute in jurul cate unei masini care scotea televizorul “Sport” pe acoperis, fosnetul vantului amestecat cu frunze care se loveau de panza cortului, mirosul de cauciuc al saltelei gonflabile din cort.. Dar cel mai mult imi amintesc entuziasmul care ma cuprindea atunci cand urcam pe strazile care duceau catre faleza din Eforie Sud si vedeam marea. Imi trezea aceeasi emotie in fiecare zi.
care era treaba cu prelatele? sarea vopseaua? erai sarak dacă nu aveai?