Eu nu eram născut atunci. Sunt și eu un fan mediocru acolo, sunt curios dacă sunt poate pe aici oameni care au fost, cum a fost atmosfera, poate ceva povesti.
Din ce am citit, nu a fost pur și simplu un concert, era primul star “capitalist” care concerta în România post comunista, si tocmai ce star. Era primul contact al romanilor cu ceva total opus nuanțelor de gri cu care s-au obișnuit, în comunism. Din filmari vad ca lumea leșina pe la concert, plângea.
Link ul pentru concert – – > https://youtu.be/Hxgo-Qu-ZZE
Mersi mult!
23 comments
La ambele am fost
>Din ce am citit, nu a fost pur și simplu un concert, era primul star “capitalist” care concerta în România post comunista, si tocmai ce star.
Michael a fost singurul megastar care a venit în România, în anii ’90, când se afla în apogeul carierei. Eu nu îmi amintesc ca vreun concert al unui mare artist internațional să fi stârnit asemenea interes până la concertul Metallica din 1999. Au contat și faptul că era impresariat de Marcel Avram și că cele două concerte ale sale au avut loc „întâmplător” când trebuia să fie reales Ion Iliescu.
Mari artiști ai momentului ne-au vizitat abia după 2002 (Enrique Iglesias), dar mai cu precădere după 2006 (Shakira, 50 Cent, Beyonce, Lady Gaga).
În anii ’90 mai veneau Smokie și tot felul de clone de Boney M. Doar în recital pe la Cerbul de Aur mai veneau unii cât de cât actuali. Merită menționat concertul Scorpions din 1993, de pe stadionul Dinamo.
>Era primul contact al romanilor cu ceva total opus nuanțelor de gri cu care s-au obișnuit,
in comunism era afacere mega banoasa cu discuri si casete din vest
toata romania stia de jackson, AC/DC, Aerosmith etc.
pana si in coreea de nord, regim dictatorial nebun, acum ajung telenovele/KPOP din coreea de sud
​
BONUS : [NU A VENIT DEGEABA>>>SIE SI-A FACUT TREABA](https://s2.ziareromania.ro/?mmid=db2b52fb98788ee57)
Eu am fost. A fost frumos, adevarat. O gramada de ecrane, focuri de artificii etc. Chestia este ca fiind primul, n-am avut cu ce sa-l compar si am ramas mult timp impresia ca asa e mereu. Nu am vazut pe nimeni sa planga sau sa lesine, poate in fata scenei a fost mai dramatic. Imi aduc aminte ca un prieten mi-a spus ca au fost facute eforturi speciale la concertul ala pentru ca a fost transmis pe HBO. HBO nu era la noi atunci, si desi mi s-a explicat ce este HBO, tot nu prea am inteles de ce ar fi asa mare branza. In loc de concluzie as zice ca spectacolul a fost fabulos, dar eu eram atat de nou in lumea normala incat nu am inteles dimensiunile.
Singurul termen de comparatție la acea vreme, erau concertele cenaclului Flacăra, așa că efectul a fost mult mai intens.
În deschidere a cântat SNAP. Sunetul m-a dat pe spate. A venit pauza și a intrat spectaculos Michael. Am crezut că sunetistul a dat-o de pereți și o să corecteze pe parcurs, dar n-a fost să fie. Nu se auzea foarte prost, dar mult sub cei de le SNAP.
Din pacate nu am fost dar vreau sa spun o treaba.
Fantastic de putini dintre cei care n-au trait acele vremuri isi pot imagina ce impact a avut acest concert asupra tinerilor din Romania in general si celor care au fost acolo in special.
Pur si simplu nu va puteti imagina ce a insemnat un concert de 90000 de oameni, de la starul #1 mondial aflat la o inaltime ametitoare peste tot ce puteti alege acum, venit cu o logistica, productie si sonorizare cum audienta nu mai vazuse vreodata nici macar la un nivel VAG similar. Concertul asta a anuntat ca obscuritatea Romaniei si-a atins limita, a invins saracia, cenusiul si lipsa de speranta pentru generatii care traiau dar nu respirau inca.
In concluzie, nu stiu exact cum a ajuns MJ atunci la B, se spunea ca Marcel Avram a fost omul cheie, insa sunt 100% convins ca au fost mai multi responsabili. Pentru toti si pt MJ mentin un respect si recunostinta pt acest moment. Puteau alege alt loc foarte usor, banii recuperati din bilete au fost cu siguranta o suma incomparabila cu ce puteau obtine in locuri mai bogate, logistica trebuie sa fi fost un cosmar in Romania acelor vremuri dar cu toate astea au venit aici iar impactul a fost ca si cum ar fi aterizat un OZN.
RIP MJ.
Aveam 5 ani si eram profund “indragostita” de Michael si imi doream cel mai mult din lume sa merg. Bineinteles, ai mei si daca si-ar fi permis bilete, nu ar fi dus un copil mic la un concert (nu se gaseau casti noise cancelling pe vremea aia), asa ca s-au amuzat un pic si au uitat povestea. Dar in ziua respectiva, nu m-am lasat pana n-am tarat-o pe bunica-mea afara din casa, sa mergem la concert. Imi pusesem pe mine toate margelele si inelele de plastic pe care le aveam de pe la papusi si eram tare convinsa ca o sa-l intalnesc pe “iubitul meu”, Michael. Bineinteles, cand am intalnit primul cordon de politisti, a trebuit sa facem calea intoarsa si de suparare, mi-am dat jos chiar atunci inelele si margelutele… Totul a fost insa spre bine, ca atunci cand s-a difuzat concertul la TV, am fost pusa fata in fata cu tradarea: Michael a luat-o pe una din sala pe scena, a imbratisat-o si a pupat-o! Atunci l-am declarat oficial un “ighiot” si l-am parasit pentru totdeauna. M-am consolat peste cativa ani cu Nick Carter de la Backstreet Boys.
PS: Inb4 glumele ca as fi avut sanse la Michael la 5 ani si ca i-as fi placut si mai mult daca eram baietel 😀
Yokohama, Japan in 1987..acolo avea cea mai buna voce, chiar peste inregistrari
Me ou!i Jakson!
Aveam 4 ani pe atunci, dar l-am văzut de câteva ori acasă. Îl am salvat la colecție.
Am o prietena care a fost la concert si a stat Chiar linga Boxe la cativa metri de scena!!! Eram in Bucuresti in timpul concertului dar nu am reusit sa iau bilete dar am trecut pe acolo si l-am auzit cantand!!! Ale tineretii valuri!
Fix in ’92 m-am nascut, n-am prins 🙁
Concertul asta a fost unicul care l-am vazut in Romania. Eram prin scoala generala atunci si inca imi aduc aminte.
A fost foarte impresionant pentru mine si nu cred ca am mai vazut un concert mai elaborat. De atunci am mai vazut destule concerte mari (pe stadion) insa nici unul nu se poate compara cu nivelul de artificii si efecte speciale folosite pe scena.
Nu uitati ca la sfarsit omu’ a zburat in afara cu un jetpack! E unicul jetpack care l-am vazut in viata mea live. Daca nu il vedeam atunci, nu cred ca credeam ca merge principiul asta de propulsie.
Pentru comparatie, am fost “recent’ (imediat inainte de pandemie) la Coldplay care sunt mega-mari ca si concerte si a fost doar “OK” prin comparatie. Nightwish/Sonata Arctica/turul de la Cirque du Soleil care a fost tribut MJ – TOTI – pareau incepatori fata de ce a fost la Michael Jackson acum 30 de ani… Oricum, mai exista o posibilitate…care sa se fi intamplat: e mai usor sa impresionezi un pusti decat un adult, ceea ce ar putea fi un factor aici 😀
Stateam undeva cu chirie la etajul 7 in Titan aproape de parc. Am auzit oarecum concertul de la balcon, am vazut chiar si artificiile. Ce vremuri…
Sincer, pentru mine n-a fost asa de impresionant, dar imi aduc aminte alte lucruri din jurul concertului.
Eu eram in clasa a 5-a si ma intersa MC Hammer, dar fata (bine, grupul de fete) pe care o placeam era innebunita dupa el si cumva am reusit sa-i fac pe ai mei sa-mi dea bani de bilet. Stiu ca a fost foarte scump si in perioada aia ai mei nu si l-au permis foarte usor, dar na… Cea pentru care m-am dus era fata de proprietari de butic si avea alt nivel financiar. Doar de jetpack am fost impresionat, si a fost singuru lucru pentru care nu regret cele cateva ore bune de inghesuiala inimaginabila.
In fine, concertul l-au descris altii mai bine aici, eu imi aduc aminte alte lucruri din vremea aia. Stiu ca a fost mare dezbatere despre cele si cei care lesina la concert. Inca de dinainte de concert erau pline ziarele cu articole despre fenomen si erau tot felul de pareristi mai mult sau mai putin avizati care incercau sa faca lumina. Se faceu si predictii despre cata lume o sa lesine. In cealalta tabara erau toti pudibonzii care aveau ceva cu miscarile prea sugestive, pornografice (lol) pe care le facea MJ. Era divizata mass media si populatia.
Pe langa asta, a fost o explozie de materiale cu MJ venite din Turcia la toate magazinele – abtibilde, lucruri inscriptionate, gablonturi, tot ce iti puteai imagina. Asta pe langa toate reviste care aveau postere cu MJ. Daca imi aduc aminte bine, cred ca s-a lansat Popcorn cu ocazia aia, una din primele reviste glossy cu centerfolds de la noi. Era omor pe toate materialele, lumea intreba zilnic la chioscurile de ziare despre noile numere ale revistelor cu postere… vremuri nebune lol.
A mai fost nebunie cu tinutele si cu tunsurile. Toti voiau sa se arate ca MJ, inclusiv “vedetele” autohtone. [Laurentiu Duta](https://www.youtube.com/watch?v=2diL9ZfNQjQ) era unul dintre cei care-l imitau cel mai bine. Imi vine sa rad cand scriu lucrurile astea, amintindu-mi de ele. Ah da, ochelarii de Michael erau ceva la mare pret si nu se gaseau pe orice drum.
Alta chestie interesanta de care imi aduc aminte e cum se uita lumea la noi in scoala dupa concert. Din toata scoala am fost trei la concert, eu si doua fete. Eram ca niste celebritati, toti s-au adunat sa le povestim si multi erau cu lacrimi in ochi ca n-au putut si ei ajunge.
Cum a zis si /u/_nPCpps, concertul din 1992 a fost unul din momentele care a ~~impins mult inainte~~ deschis mentalitatea societatii prin expunerea la ce avea mai bun de oferit vestul in materie de entertainment.
Nu am prins, aveam doar 2 ani, dar ca mulți băieți mici din zilele alea părinții îmi spuneau că înnebuneam și începeam să dansez când îl vedeam pe Maicăl la tv.
Am văzut concertul înregistrat, e incredibil cum nici până acum nu pot să zic că am văzut ceva la nivel similar de la atâți artiști celebri văzuți și live și pe video. Trecând peste ecrane, efecte pirotehnice, coregrafie, muzică, era un zeu al showului cu nervi de oțel: cum plm să stai complet nemișcat minute întregi cu zeci de mii de fani care urlă după tine și ajung să se întrebe dacă nu cumva pe scenă e doar un manechin și nu noul Isus. Iar cu o simplă mișcare a capului, care confirmă că e într-adevăr Michael, să induci delirul și extazul… Nu știu dacă vom mai vedea ceva similar în viitorul apropiat.
O chestie aș vrea să adaug că poate nu știe multă lume: faza cu femeia luată din public de la concert nu e din București, ci de la un concert din Italia parcă. De ce? Efectiv tipa din Buc cu care a făcut sceneta nu a reacționat atât de dramatic ca asta de a trebuit să o ia pe sus gorila lolol.
Eu nici măcar ca și idee nu existam pentru ai mei în 1992 :))) dar mi-a povestit tata niște lucruri faine.
El nu a fost la concert, dar un amic de-ai lui da. Da, concertul a fost ceva incredibil, dar ce mi-a mai povestit el a fost tot entuziasmul cu câteva lui ÎNAINTE de concert. Toți oamenii vorbeau despre asta, fie că le plăcea Michael sau nu. Toți speculau cum avea să fie concertul, ce o să facă artistul, atmosfera, tot tot tot. Erau așa de nerăbdători și entuziasmați. Își luau bootleg merch de unde apucau, își făceau părul ca și Michael, doamne feri ce nebunie era.
Amicul tatei o primit de la nu știu câți alții aparatele lor foto să facă poze pentru ei acolo :))))) i-a povestit tatei că avea un bagaj micuț separat pentru aparatele foto ale oamenilor.
Foarte interesante mi se par lucrurile astea și așa un picuț de regret simt, deoarece mi-ar fi plăcut să trăiesc așa emoții și să fiu așa entuziasmată pentru un concert.
Singura amintire legat de asta e cum o vecina de bloc, genul asa cu 20-30kg peste cat trebuia sa aibe, mare fana MJ, a fost la concert si ne-a povestit ca a fost impresionata, citez “de barbatia lui, cum se vedea prin pantaloni”. Ca asa era costumul, cu o “capsula” in zona.. detalii… Imaginatia unora a invins garderoba. Cred ca era al doilea concert, oricum eram in scoala primara.
Am fost la amandoua. Primul a fost magic pentru aia 12 ani ai mei.
La al doilea am facut greseala sa vreau bilet pe teren. Am fost la vreo 30 m de scena si pot sa spun cum e si cu lesinul la concertele de genul. Nu am apucat sa lesin, dar eram aproape. Am simtit deodata marea de oameni din spate ca vin inspre fata. Si zic bine mare, fiindca asta e senzatia, inoti nu mai esti stapan pe propriile picioare.
E o presiune imensa. Eu, la 1.60m am simtit ca nu mai am loc fizic sa trag aer in piept. Stiu ca i-am zis sora-mii ca eu vreau afara. Aveam in spatele meu un cuplu. Amandoi foarte bine facuti. M-am simtit ridicata de cureaua de la pantaloni peste capetele celor din fata. Cel mai probabil ea m-a ridicat, nu am apucat sa ii multumesc. Am auzit-o pe sora-mea ca prin ceata ca ne intalnim la corturile sanitare. Si am fost dusa pe mainile oamenilor pana la scena in bratele unui tip de la securitate. M-a intrebat daca sunt ok si m-a indreptat catre corturi.
Tin minte ca nici nu m-am mai uitat spre scena sa il vad, atat eram de multumita ca pot respira.
Nu imi vine sa cred ca sunt 25 de ani de atunci…
n-am fost
dar e clar ca pe youtube acolo e un montaj de la mai multe concerte. Nu-mi spune mie ca in Bucuresti e filmat tot ce vezi acolo (crowdsurfing, multi negri in public, oameni fluturand steagul braziliei etc.)
Nu, eu n-am fost.
Inainte sa moara Michael Jackson…
Am fost eu, dar eram in burta la mama, mereu imi povesteste