> Avem nevoie să fie recunoscute și auzite mai multe autoare femei cis și trans, queer, mad, precare, rome, și mai ales, feministe, care să ocupe spațiu și să articuleze mesajele proprii și ale comunităților din care fac parte.
> Avem nevoie de feminisme revoluționare, intersecționale și de stânga care să chestioneze toate ierarhiile și nu doar pe cele de gen.
Avem nevoie de literatură, nu de propagandă.
> Lumea literară actuală funcționează într-un mod normativ: există criterii prin care literatura este definită ca Literatură (Națională) și creația ca atribut unic și absolut al Bărbatului. Iar aceste criterii sunt bazate pe valori opresive, patriarhale, homofobe și rasiste.
:))
Daca feministele de stanga vor o lume mai blanda, neasupritoate….imi mananc palaria!
Am și eu niște nelămuriri în legătură cu ce se susține în comunicat:
>Lumea literară actuală funcționează într-un mod normativ: există criterii prin care literatura este definită ca Literatură (Națională) și creația ca atribut unic și absolut al Bărbatului. Iar aceste criterii sunt bazate pe valori opresive, patriarhale, homofobe și rasiste.
Care sunt bre aceste criterii? De ce poate doar bărbatul să facă Literatură, iar femeia e forțată să se limiteze la literatură? Care sunt valorile opresive, patriarhale, homofobe și rasiste care au format aceste criterii?
>lumea literară este centralizată în jurul unor valori și persoane patriarhale, răsplătite simbolic și material iar și iar pentru menținerea status-quo-ului. Cerem o redistribuire a acestor resurse și susținerea vocilor critice.
Eu sunt mai țăran și citesc cărți fără a cerceta prea tare procesul creativ din spatele lor. E o ierarhie atât de rigidă în lumea literară? Contează atât de mult că profesorul pulescu sau președintele institutului x-uleanu nu halește ce scrii? Nu poți avea succes fără recunoașterea formală venită din partea unor astfel de oameni?
>Avem nevoie de politici publice de finanțare prin care să se acorde fonduri de stat pentru a susține nediscriminatoriu producția de texte literare pe termen mediu și lung: burse de creație (nu de merit!); rezidențe; fonduri pentru editurile independente, mici; fonduri pentru crearea de spații de întâlnire non-ierarhizante unde persoanele care activează în mediul literar să capete vizibilitate.
Imediat, și-așa sunt super mulți bani la buget și am rezolvat toate celelalte probleme ale țărișoarei.
>Avem nevoie să fim (răs)plătite când participăm la lecturi publice, lansări, discuții, când publicăm; avem nevoie să vorbim despre bani și despre lipsa lor, fără vină sau rușine. Munca literară este muncă și trebuie recunoscută ca muncă.
Dacă munca literară e muncă, atunci înseamnă că se supune regulilor pieței. Dacă nu se scot bani, probabil problema e că nu există cerere.
>Avem nevoie să fie recunoscute și auzite mai multe autoare femei cis și trans, queer, mad, precare, rome, și mai ales, feministe, care să ocupe spațiu și să articuleze mesajele proprii și ale comunităților din care fac parte.
Și ce le/îi oprește din a obține recunoaștere?
Sunt cinic, dar mesajul sumarizat pare a fi: „smiorc oamenii nu vor să consume poezie alt-trans-queer-non-binary-bâlbâdâc, gibs money”. De ce ar face cineva asta vreodată?
4 comments
Fisting logo….
> Avem nevoie să fie recunoscute și auzite mai multe autoare femei cis și trans, queer, mad, precare, rome, și mai ales, feministe, care să ocupe spațiu și să articuleze mesajele proprii și ale comunităților din care fac parte.
> Avem nevoie de feminisme revoluționare, intersecționale și de stânga care să chestioneze toate ierarhiile și nu doar pe cele de gen.
Avem nevoie de literatură, nu de propagandă.
> Lumea literară actuală funcționează într-un mod normativ: există criterii prin care literatura este definită ca Literatură (Națională) și creația ca atribut unic și absolut al Bărbatului. Iar aceste criterii sunt bazate pe valori opresive, patriarhale, homofobe și rasiste.
:))
Daca feministele de stanga vor o lume mai blanda, neasupritoate….imi mananc palaria!
Am și eu niște nelămuriri în legătură cu ce se susține în comunicat:
>Lumea literară actuală funcționează într-un mod normativ: există criterii prin care literatura este definită ca Literatură (Națională) și creația ca atribut unic și absolut al Bărbatului. Iar aceste criterii sunt bazate pe valori opresive, patriarhale, homofobe și rasiste.
Care sunt bre aceste criterii? De ce poate doar bărbatul să facă Literatură, iar femeia e forțată să se limiteze la literatură? Care sunt valorile opresive, patriarhale, homofobe și rasiste care au format aceste criterii?
>lumea literară este centralizată în jurul unor valori și persoane patriarhale, răsplătite simbolic și material iar și iar pentru menținerea status-quo-ului. Cerem o redistribuire a acestor resurse și susținerea vocilor critice.
Eu sunt mai țăran și citesc cărți fără a cerceta prea tare procesul creativ din spatele lor. E o ierarhie atât de rigidă în lumea literară? Contează atât de mult că profesorul pulescu sau președintele institutului x-uleanu nu halește ce scrii? Nu poți avea succes fără recunoașterea formală venită din partea unor astfel de oameni?
>Avem nevoie de politici publice de finanțare prin care să se acorde fonduri de stat pentru a susține nediscriminatoriu producția de texte literare pe termen mediu și lung: burse de creație (nu de merit!); rezidențe; fonduri pentru editurile independente, mici; fonduri pentru crearea de spații de întâlnire non-ierarhizante unde persoanele care activează în mediul literar să capete vizibilitate.
Imediat, și-așa sunt super mulți bani la buget și am rezolvat toate celelalte probleme ale țărișoarei.
>Avem nevoie să fim (răs)plătite când participăm la lecturi publice, lansări, discuții, când publicăm; avem nevoie să vorbim despre bani și despre lipsa lor, fără vină sau rușine. Munca literară este muncă și trebuie recunoscută ca muncă.
Dacă munca literară e muncă, atunci înseamnă că se supune regulilor pieței. Dacă nu se scot bani, probabil problema e că nu există cerere.
>Avem nevoie să fie recunoscute și auzite mai multe autoare femei cis și trans, queer, mad, precare, rome, și mai ales, feministe, care să ocupe spațiu și să articuleze mesajele proprii și ale comunităților din care fac parte.
Și ce le/îi oprește din a obține recunoaștere?
Sunt cinic, dar mesajul sumarizat pare a fi: „smiorc oamenii nu vor să consume poezie alt-trans-queer-non-binary-bâlbâdâc, gibs money”. De ce ar face cineva asta vreodată?