Sunt curios să citesc experiențele voastre în străinătate. Domeniu de muncă, studii, adaptare, prieteni, peripeții, lumea și cotidianului. Probabil au mai fost fire similare da nu am apucat să le citesc.
Sunt curios să citesc experiențele voastre în străinătate. Domeniu de muncă, studii, adaptare, prieteni, peripeții, lumea și cotidianului. Probabil au mai fost fire similare da nu am apucat să le citesc.
7 comments
Anglea. Daca iti trebuie ceva dupa 9 seara, umbli ca bezmeticul pana gasesti deschis un magazin de indieni. Octogenare in club la bumti-bumti. Kfc de cacat. Tigari de cacat. In rest, curat, frumos, plm oras universitar.
Lumea mai relaxata, e greu de explicat, dar chiar se simte si cand mergi pe strada ca nu se gandesc toti la cum naiba o sa-si acopere darile.
La facultate e mediul prietenos, laboratoarele au ce trebuie si sunt sigure, biblioteca are de toate si e deschisa non-stop, in functie de unde esti mai ai si jumate din profi academicieni si de treaba.
Dintre studentii straini, turcii sunt (cel putin in cazul meu au fost) cei mai de treaba.
Estonia. Prietenii mei sunt în marea majoritate străini, cunosc o singură persoană din România cu care mă mai întâlnesc. În rest, nu prea sunt români pe-aici.
Viața e foarte chill, liniștită, prețurile ridicate, salariile de două ori mai mari decât în România, frig cam tot timpul, întuneric depresiv iarna și vara lumină până la 12-1 noaptea. Țara are mai putini locuitori decât Bucureștiul, deci fiecare se știe cu fiecare (aproximativ).
Mâncare ok, nu extraordinar de grozavă, dar bună. Bere foarte bună, dar scumpă. Orașe curate, trafic civilizat, aer curat, păduri din plin, elani, urși, ruși…
Cel mai bine mă înțeleg cu azerii, cei din America Latină și japonezii.
Experiențele… De pe la ce vârstă te fac curios? 😊
In Elveția (am făcut un “AMAA” )
– domeniul de munca: IT
– studii: făcute în România + diferite alte cursuri / diplome relevante în domeniu
– adaptare: okish
-peripeții… Chiar nimic notabil sau surprinzător… Poate Zürich Fest înainte de pandemie… Cu zeci / sute de mii oameni pe străzi, drogați și beți de la 11:00, pipi pe stradă peste peste tot, munți de gunoaie peste tot. Ca a doua orașul sa fie exact de curat ca înainte… Oau
– români, localnici și alți imigranți,
Germania. Sunt multi romani in zona unde locuiesc eu, sunt si mai multi care lucreaza. In general toti sunt ok, singura problema este bautura, nu toti, dar o buna majoritate dintre ei beau, beau atat de mult incat intervine politia. Prieteni? Depinde, prieteni de familie avem, Covid-ul asta ne-a cam racit relatiile, asta este, nu avem ce face. O singura familie o cunosc din Romania, ei ne-au gasit loc de munca aici si de atunci, tot lucram.
In Germania viata este destul de ok, chiriile sunt foarte ridicate, acuma depinde si de pretentii si de locatie. Mancarea este destul de ieftina in comparatie cu salariul, preturile sunt ok, poate mai mari ca in Romania dar si alta calitate. Zona unde stau eu, iarna nu ninge, sunt rareori temperaturi sub 0 grade. Curatenie este, oameni civilizati dar ca si orice padure, si aici sunt uscaturi. Locuiesc intr-un oras cu peste 20.000 de locuitori dar daca vrei sa comanzi ceva noaptea, ai cam pus-o, totul se inchide la ora 21-22. Singurele locatii unde poti sa comanzi ceva sunt McDonalds si shaormeriile, dar si aia inchid la 23-24. 40 de km departare de primul oras cu peste 200.000 de locuitori.
Transportul este foarte, foarte bun. Cu mici intarzieri si foarte rar, nu vin deloc. Aproape totul se poate plati digital, preturile in transport sunt destul de bune, abonamentele sunt ieftine daca socotesti cat te-ar costa pentru o calatorie. DHL si posta in general, livreaza in 1-2 zile de la comanda, foarte important este si de magazinul online cat de rapizi sunt. Comparativ cu Romania, aici mici sanse sa primesti tzapa, iar daca ai primit, este politia care se ocupa de astfel de cazuri si te trateaza ca o persoana nu ca un plic.
Eu am locuit în 5 țări Europene, domeniu de lucru: Digital Finance
Câteva experiențe:
În Polonia oamenii beau foarte, foarte, foarte multă vodcă…foarte multă…
În Anglia iarăși se bea foarte mult alcool, am fost șocat, am avut un proiect în Manchester, oraș mic, oamenii beau până cădeau lați pe stradă, apoi dimineața îi vedeam la birou…
În Olanda oamenii sunt foarte relaxați, iar vântul bate non-stop…
În Franța am prins un atentat, iar trenul pe care-l luam până la biroul clientului a fost oprit de două ori pentru alarmă cu bombă în gară
În Praga unde locuiesc acum e un mix foarte fain de oameni, majoritatea din est, dar și câțiva din vest
Majoritatea prietenilor mei sunt francezi, iar cu români mă văd la fotbal cel mai des
Am lucrat la welcome break si aveam un coleg gay care s-a dat la mine si cand i-am zis sa isi vada de treaba m-a acuzat de rasism. S-a activat bombardierul din mine si i-am zis ca daca il prind pe strada ii rup picioarele si de atunci si-a vazut de treaba.
Franța pe “Coasta de Azur”
Domeniu : medicină (psihiatrie)
Am plecat imediat după facultate făcută in București și am început rezidențiatul acolo. A fost o mică nebunie…am plecat cu cunoștințe slabe de franceză (înțelegeam, dar eram praf la vorbit). Nu am început direct cu psihiatria (mi-ar fi fost cred imposibil), dar am avut un an mai lejer care m-a ajutat foarte mult să ma acomodez.
Sistemul medical francez este foarte solicitant pentru rezidenți (se sinucide 1 rezident pe lună în Franța de câțiva ani încoace). Pe psihiatrie e un program mai “lejer” de la 9 la 6-7 seara cu 3-4 gărzi pe lună.
Prieteni… deși la locul de muncă a fost chiar ok, m-am integrat destul de ușor…au fost foarte înțelegători și chiar de ajutor. Însă…s-a cam rezumat la asta… relații superficiale. Deși am mai ieșit cu colegi prin oraș parcă nu puteam trece pe o relație mai profundă.
Lifestyle : in general tot ce presupune chirie, servicii, restaurante e scump, mai ales pentru un salariu de rezident. Îmi permiteam de 3-4 ori pe lună.
Însă cumpărături, gadgeturi, electrocasnice… prețuri la fel ca în România, iar cum e specific în toată Franța, cam după ora 20 nu mai e niciun supermarket deschis…
Apoi mediul înconjurător… Coasta de Azur e paradiziacă. Combinație de mare și munte, multe locuri naturale superbe…m-am redefinit cu noi hobbyuri (ciclism + fotografie). Aer MULT mai curat ca în București…Vremea superbă (iarna blândă, vara fara excese de căldură). Am învățat să schiez aici…de unul singur la aproape 30 ani 😅, da de pe Coasta de Azur ai autobuze care te duc in 1h45 la statiuni de ski care au in total 250km de piste.
Un alt avantaj…credite imobiliare la dobânzi foarte interesante… și le poți accesa ușor chiar ca medic rezident.
Transportul în comun este cam slab. In afară de rețeaua de tramvai din Nisa care merge destul de ok, in rest sunt foarte slabi. Autobuze, trenuri puțin fiabile. Adevărul e că relieful accidentat nu e de ajutor. Asta m-a împins destul de repede către un mijloc de deplasare personal (bicicleta apoi mașină). Un MARE avantaj este aeroportul…cred ca este cel mai apropiat mare aeroport de centru orasului (doar 7-8km).