Asta s-a intamplat si cu familia mea.
Peste noapte, au ramas fara ceea ce le asigura subzistenta: vreo doua hectare de pamant, vaca, toate uneltele agricole (plug, grapa, rarita, etc.), caruta si cai.
Au primit in schimb o sfoara de pamant, vreo zece-douazeci de ari, cred, “in folosinta” (adica “terenul e al nostru, dar tu poti sa-l folosesti pana ne razgandim si ti-l luam”), pe care cultivau niste porumb, cu care isi cresteau pasarile si porcul. Vaca si-au cumparat ceva mai tarziu, cu un imprumut de la banca.
Au devenit astfel un fel de angajati sui-generis ai cooperativei, adica ai statului, de fapt. Erau platiti in natura, la sfarsitul anului, cu produse agricole, proportional cu numarul de zile-munca prestate. Nimica toata, majoritatea recoltei mergea la stat, sub forma de cote. Nu avea importanta cu cat ai contribuit la infiintarea cooperativei: veneai cu zece hectare, sau cu nimic, tot aia era.
Ca sa nu murim de foame, tata, taran din tata-n fiu, s-a angajat muncitor necalificat, evident, la o fabrica din periferia orasului, aflat la vreo 10 km. Drumul il facea cu o rabla de bicicleta, indiferent de vreme.
Asa a ajuns populatia urbana a Romaniei sa aiba, atunci, produse agricole pe masa la preturi fara concurenta. Incepea era epoca prosperitatii comuniste, evocata nostalgic, agresiv si abundent pe facebook…
>luau tot
Aaa… furau?!
Stai sa vina aia cu “era mai bine pe vremea comunismului ca aveau toti slujba si casa”.
Aceleasi povesti auzite si de la bunicul meu si de la fratele sau.
Strabunicu, dupa ce s-a intors din primul razboi, a inceput sa duca oua cu caruta la Bucuresti si sa le vinda. 2 zile dus, 2 zile intors, batai cu hoti si banditi care ii stiau ruta si il asteptau pe drum, atacat de haite de lupi, munca grea. Din banii castigati, cumpara gaini sa creasca productia si cumpara pamant, desi din povesti lumea il lua in ras pentru faptul ca dadea banii pe pamant.
Munca asta de zeci de ani s-a dus toata pe apa sambetei evident, odata ce a venit colectivizarea si le-a luat tot pamantul. Din contra, au fost numiti ghiauri, au fost batuti, priviti urat de comunisti si securitate, pentru ca strabunicu acumulase atata pamant.
​
Alte povesti dupa colectiviare, bunicul a fost lasat sa tina o vaca si sa dea o anumita cota de lapte pe luna catre stat, iar restul putea sa il tina pt familie. Pana cand intr-o luna, vaca s-a imbolnavit si nu a dat lapte si a fost obligat sa vanda vaca si sa cumpere lapte de la vecini pt a-si acoperi cota.
Fratele lui a crescut pe ascuns un porc si cand a fost dat in gat de altii din sat, l-au inchis si l-au numit ghiaur, desi lucra ca si contabil la CAP.
​
Bineinteles, bunicul nu si-a recuperat nici jumate din pamant, dar e interesant impactul pe care l-au avut toate chestiile astea asupra lui. Pana acum cativa ani cand s-a imbolnavit, era inca pe camp si la varsta de 82 de ani, ba cu tractorul, ba cu calul si caruta, crestea porci, vite si gaini si muncea cam de cand iesea soarele si pana apunea.
Gig economy done wrong.
Daca nu confiscau bunurile taranilor si faceau inrolarea in CAP-uri sau organizatii profesionale optionala – comunismul ar fi avut alta evolutie in Romania, ca in Iugoslavia de pilda sau China dupa ’89. Dar, aplicand doar modelul sovietic fara gandire sau demnitate, a dus la dezastru… Doar un pic de curaj si initiativa daca am fi avut ne scutea de multe suferinte.
6 comments
Il stiu! Foarte bun documentarul.
Asta s-a intamplat si cu familia mea.
Peste noapte, au ramas fara ceea ce le asigura subzistenta: vreo doua hectare de pamant, vaca, toate uneltele agricole (plug, grapa, rarita, etc.), caruta si cai.
Au primit in schimb o sfoara de pamant, vreo zece-douazeci de ari, cred, “in folosinta” (adica “terenul e al nostru, dar tu poti sa-l folosesti pana ne razgandim si ti-l luam”), pe care cultivau niste porumb, cu care isi cresteau pasarile si porcul. Vaca si-au cumparat ceva mai tarziu, cu un imprumut de la banca.
Au devenit astfel un fel de angajati sui-generis ai cooperativei, adica ai statului, de fapt. Erau platiti in natura, la sfarsitul anului, cu produse agricole, proportional cu numarul de zile-munca prestate. Nimica toata, majoritatea recoltei mergea la stat, sub forma de cote. Nu avea importanta cu cat ai contribuit la infiintarea cooperativei: veneai cu zece hectare, sau cu nimic, tot aia era.
Ca sa nu murim de foame, tata, taran din tata-n fiu, s-a angajat muncitor necalificat, evident, la o fabrica din periferia orasului, aflat la vreo 10 km. Drumul il facea cu o rabla de bicicleta, indiferent de vreme.
Asa a ajuns populatia urbana a Romaniei sa aiba, atunci, produse agricole pe masa la preturi fara concurenta. Incepea era epoca prosperitatii comuniste, evocata nostalgic, agresiv si abundent pe facebook…
>luau tot
Aaa… furau?!
Stai sa vina aia cu “era mai bine pe vremea comunismului ca aveau toti slujba si casa”.
Aceleasi povesti auzite si de la bunicul meu si de la fratele sau.
Strabunicu, dupa ce s-a intors din primul razboi, a inceput sa duca oua cu caruta la Bucuresti si sa le vinda. 2 zile dus, 2 zile intors, batai cu hoti si banditi care ii stiau ruta si il asteptau pe drum, atacat de haite de lupi, munca grea. Din banii castigati, cumpara gaini sa creasca productia si cumpara pamant, desi din povesti lumea il lua in ras pentru faptul ca dadea banii pe pamant.
Munca asta de zeci de ani s-a dus toata pe apa sambetei evident, odata ce a venit colectivizarea si le-a luat tot pamantul. Din contra, au fost numiti ghiauri, au fost batuti, priviti urat de comunisti si securitate, pentru ca strabunicu acumulase atata pamant.
​
Alte povesti dupa colectiviare, bunicul a fost lasat sa tina o vaca si sa dea o anumita cota de lapte pe luna catre stat, iar restul putea sa il tina pt familie. Pana cand intr-o luna, vaca s-a imbolnavit si nu a dat lapte si a fost obligat sa vanda vaca si sa cumpere lapte de la vecini pt a-si acoperi cota.
Fratele lui a crescut pe ascuns un porc si cand a fost dat in gat de altii din sat, l-au inchis si l-au numit ghiaur, desi lucra ca si contabil la CAP.
​
Bineinteles, bunicul nu si-a recuperat nici jumate din pamant, dar e interesant impactul pe care l-au avut toate chestiile astea asupra lui. Pana acum cativa ani cand s-a imbolnavit, era inca pe camp si la varsta de 82 de ani, ba cu tractorul, ba cu calul si caruta, crestea porci, vite si gaini si muncea cam de cand iesea soarele si pana apunea.
Gig economy done wrong.
Daca nu confiscau bunurile taranilor si faceau inrolarea in CAP-uri sau organizatii profesionale optionala – comunismul ar fi avut alta evolutie in Romania, ca in Iugoslavia de pilda sau China dupa ’89. Dar, aplicand doar modelul sovietic fara gandire sau demnitate, a dus la dezastru… Doar un pic de curaj si initiativa daca am fi avut ne scutea de multe suferinte.