“Dacă nu-mi aduci 180 de milioane, ia-ţi mortul şi pleacă acasă” – Poveşti de Ev Mediu în Slatina / Cum a ajuns cimitirul în mâna unui “fost puşcăriaş” din oraş [De Mezzo]

2 comments

1. >Primarul ales al municipiului Slatina, Mario De Mezzo, a făcut o serie de declaraţii şocante, la emisiunea “Insider Politic”, despre modul în care “un fost puşcăriaş” administrează cimitirul public pe care l-a luat pe persoană fizică.
   >
   >Jurnalist: Mai spuneţi-mi despre proiectele dumneavoastră, pentru că aţi început spunând că veţi face curăţenie în Primăria Slatina, însă oamenii au nevoie şi de măsuri concrete care să le îmbunătăţească viaţa.
   >
   >Mario De Mezzo: Ştiţi că în oraşele mari din România sau în oraşele dezvoltate din România, vorbim despre lucruri care pentru municipiul Slatina par OZN-uri… Vorbim despre IT, despre tehnologii emergente.
   >
   >Jurnalist: Parcuri industriale…
   >
   >Mario De Mezzo: Am să vă şochez… Oamenii din Slatina vor ca cimitirul să redevină public.
   >
   >Jurnalist: Cum adică cimitirul să devină…?
   >
   >Mario De Mezzo: Am să vă explic… Vor că apa din Slatina să nu mai fie cea mai scumpă din ţară şi să poată să o bea de la robinet, vor ca Slatina, municipiul reşedinţă de judeţ, să aibă un cinematograf…
   >
   >Jurnalist: Unde aţi ajuns până la urmă, în Evul Mediu, domnule De Mezzo?
   >
   >Mario De Mezzo: Asta vă spun. Exact. Slatina are cinematograf funcţional, care este închis de patru ani de zile. Ştiţi de ce? Că aşa au vrut vătafii, domnule, aşa au vrut ei… Înţelegeţi dispreţul faţă de oameni? Hai să vă spun povestea cu cimitirul – este înfiorătoare… Cimitirul este singurul cimitir public din oraş. Este dat în concesiune unor golani… Omul care conduce, care administrează cimitirul astăzi, este un fost puşcăriaş. Mai spun o dată, omul a făcut puşcărie.
   >
   >Jurnalist: Aveţi dovezi, adică sunt fapte acestea?
   >
   >De Mezzo: Domnule, omul a fost în puşcărie, ce dovezi să mai am?
   >
   >Jurnalist: Să nu mă trezesc că…
   >
   >Mario De Mezzo: Nu, nu… Condamnare penală cu executare, pentru delapidare. Omul a fost în puşcărie, a stat în puşcărie. Ce dovezi să am mai mult de atât? Şi el gestionează astăzi unicul, unicul cimitir public din oraş.
   >
   >Primăria Slatina susţinea în campania electorală că a încercat de două ori să dea în judecată şi să rezilieze contractul. O să vă şocheze – avocatul cimitirului a fost tatăl primarului Emil Moţ… Înţelegeţi nivelul de dispreţ?
   >
   >În momentul în care eu, primar, spun că vă dau pe dumneavoastră în judecată – şi dumneavoastră îl luaţi pe tatăl meu să vă reprezinte şi eu pierd procesul… Înţelegeţi nivelul de dispreţ faţă de oameni? Asta este o poveste. Povestea cea mai dureroasă este că o înmormântare la Slatina costă 180 de milioane de lei vechi.
   >
   >Jurnalist: Cum s-a ajuns la acest tarif… adică 3500 de euro?
   >
   >Mario De Mezzo: Că aşa vrea un golan… mai spun o dată, că aşa vrea un fost puşcăriaş… Eu am evitat în campanie să folosesc cuvântul promisiuni, pentru că oamenii s-au săturat de promisiuni.
   >
   >Jurnalist: Promisiuni…
   >
   >Mario De Mezzo: Şi eu am făcut angajamente cu slătinenii… Însă am să vă rog să îmi îngădui să vă spun o poveste adevărată… Este o doamnă de aproximativ 50 de ani care lucrează la compania locală de curăţenie, care avea o fată bolnavă, infectată cu HIV, avea 30 de ani, 31 de ani. A trăit bine, adică… dvs. ştiţi, cu tratament poţi să trăieşti cu HIV oricât. A mers la spitalul judeţean, au ţinut-o în frig, a făcut pneumonie şi a murit…
   >
   >S-a dus, femeia simplă, câştigă 2000 de lei la compania aceasta de curăţenie din oraş. A mers la cimitir şi acest golan, că de-aia îi spun golan, i-a spus textual: “Dacă nu-mi aduci 180 de milioane de lei, ia-ţi mortul şi pleacă acasă…” Eu nu cred că există durere mai mare decât ca o mamă să-şi înmormânteze fiica… şi în momentele acestea cele mai dureroase să vină un astfel de golan să-ţi spună: “Dacă nu-mi dai 180 de milioane, ia-ţi mortul şi pleacă acasă.”
   >
   >Aici nu mai vorbim nici de cinism, nici de dispreţ. Vorbim de inumanitate.
   >
   >Această femeie a stat de vorbă cu mine şi mi-a spus acest lucru. Am făcut public împreună această poveste… Şi atunci eu am făcut acest jurământ cu Slatina, că Slatina va avea cimitirul public înapoi, indiferent ce înseamnă asta.
   >
   >Pentru că nu putem, un întreg oraş, să fim captivi în mâinile unui fost puşcăriaş. Şi am spus asta în campanie deseori, la spital mai ajungem şi de bucurie, că-ţi mai naşte fata, îţi mai naşte soţia, ajungi şi de bucurie, la spital.
   >
   >La cimitir niciodată nu ajungi de bucurie.

2. e veche si in acelasi timp foarte trista si frustranta aceasta poveste, daca au ajuns oamenii sa isi doreasca sa isi ingraope mortul..intr-un oras, resedinta de judet, pai e absurd