Ce am învățat și observat după cinci luni de mers cu scuterul prin București (nu e rant!)

Ce am învățat și observat după cinci luni de mers cu scuterul prin București (nu e rant!)

Viața se vede altfel de pe un scuter. Din martie și până acum am parcurs aproape 1.500 de km în Capitală cu un astfel de vehicul. Am optat pentru unul electric, din două motive: doresc să protejez mediul și costurile de operare sunt foarte, foarte mici. Scriu aici ce am observat în aceste prime luni (înainte nu am mai pilotat un astfel de vehicul, dar am carnet categoria B). Spun din start că scopul postării nu este să critic pe cineva, ci să ajut oameni care sunt interesați să treacă la un mijloc de transport alternativ.

Iată ce am văzut:

• Majoritatea șoferilor încearcă să te ajute și să îți facă loc.

• Din păcate, sunt puțini șoferii care se uită suficient de des în oglinzile retrovizoare; majoritatea conduc privind în față în majoritatea timpului.

• Foarte mulți motocicliști și scuteriști au un comportament necorespunzător în trafic. Claxonează dacă nu le fac șoferii loc sau chiar îi ceartă, deși nu e nimeni obligat să facă asta. Acest comportament nu ajută comunitatea celor pe două roți.

• Este uriaș numărul șoferilor care stau pe telefon în timp ce conduc. Nu când staționează mașina la semafor, ci când se deplasează.

• Peste 60% dintre motocicliști și scuteriști (mai ales ei) circulă vara doar cu cască, în tricou și pantaloni scurți. Nu mă miră, astfel, numărul mare de victime în rândurile lor. Eu am scuter cu viteză maximă de 60 km/h, dar folosesc protecție aproape completă (cască, genunchiere, geacă). Mai am de achiziționat ghetele.

• Majoritatea șoferilor semnalizează fix în momentul în care încep o manevră. Pentru cei pe două roți e ca și cum nu ar semnaliza. Învățați, vă rog, să semnalizați cu 20-30 de metri înainte de a face o manevră. Îi veți ajuta enorm pe cei care merg pe două roți. Foarte mulți șoferi nu semnalizează deloc.

• Șoferii peste 60 de ani efectiv urăsc orice vehicul pe două roți. Dacă le faci semn să te lase undeva să intri în coloană, cei mai mulți refuză, te ignoră sau chiar reacționează urât. Nu știu ce e atât de greu de înțeles că datorită vehiculelor pe două roți orașul e mai liber și are aer mai curat… Oare le-ar plăcea mai mult să mă urc și eu în mașina mea voluminoasă de o tonă și să circul singur în ea pe străzi?

• Pietonii, mai ales cei în vârstă, sunt în continuare nedisciplinați și apar de unde nu te aștepți. La scuterele electrice e problemă și mai mare deoarece nu te aud când te apropii.

• În apropiere de stațiile de metrou e cel mai mare pericol, deoarece coboară din mașini pasageri, în special de pe locurile din spate, fără să se asigure. Te trezești cu ușa deschisă în fașă, iar periculul e mare mai ales pentru biciciliști, care circulă aproape de marginea drumului.

• Drumurile nu sunt prietenoase cu vehiculele pe două roți. Sunt pline de gropi, capace de canale, denivelări, iar în intersecții șinele de tramvai sunt, cum se spune, „harcea-parcea”. De aceea, vă recomand un scuter sau o trotinetă cu roți mai mari, solide, pentru a minimaliza riscul de accidente provocate de calitatea străzilor.

• La bicicliști, trecutul pe roșu e „sport național”. Îi numeri pe degete pe cei care stau la semafor ca să aștepte verdele. Foarte mulți nu au cască și nici oglinzi retrovizoare (care sunt extrem de utile pe două roți).

• Pe două roți observi ce mare problemă sunt SUV-urile în orașe. Ocupă mult spațiu, se poziționează greu pe benzi și îi încurcă mult pe cei care doresc să folosească mijloace de transport alternative. Am văzut chiar și bicicliști care nu se pot strecura pe lângă ele din cauza oglinzilor retrovizoare masive de pe multe modele. Eu încă nu pot înțelege de ce oamenii își cumpără așa ceva pentru a merge 95% din timp în București!

Voi, cei care folosiți vehicule pe două roți, ce altceva ați observat?