Cine naiba regretă? Eu nu regret. Doar hoții și putorile visează la sovoc.
Bunicul meu născut în 1930 și care a trăit o perioadă și la Moscova, în ultimii lui ani de viață a zis: Nu e vreme mai bună ca acum de trăit.
Nu poți să spui că e doar nostalgie, 90% din proiectele mari de infrastructură au fost realizate pe vremea sovieticilor. Când vine vorba nivelul de trai e altceva, depinde mult de cât de bine erai încadrat în sistem, ca acum. Uni au avut-o mai bine alții mai rau
Trebuie doar să așteptați ca nostalgicii și suferinzii să se retragă în sfârșit, iar prostiile lor nu afectează realitatea (în funcții de conducere, de exemplu).
Nostalgia predomină în o parte mare a populațiiei adulte rurală, care pe lângă cele 60 ruble din colhoz, se fura ușor tot ce trebuia pentru gospodărie…, struguri, grâne, etc etc din ce rodea pământul și fermele de porcine și bovine. Acolo mureau de “boli” animalele la comanda șefului și carnea se împărțea între cei nostalgici. Granele și restu de pe câmp se fura de tot satul cum puteau și cum reușeau. Pădurile se tăiau 30 pe normă (scump) și 70 la buzunar ca era ieftin pentru populație. Pădurari, șefii de ferme, șefii de colhoz huzureau la naiba pe la sate. Poporul simplu cel nostalgic gândește acum cum gândea pe atunci “Fură dar ni dă si nouă” – cazul Shor orhei. La orașe era alte dimensiuni de corupție și parametri de trai…. dar asta este o altă istorie.
Cred ca nostalgia a aparut la multe persoane mai in varsta dupa anii 90. In mod normal, oamenii intotdeauna asteapta exact pe ce s-a manipulat foarte cinic la parlamentarele precedente – “vremuri bune”. Adultii care au trecut tineri prin URSS, cu toate minusurile sistemului, in mod normal asteptau ca dupa independenta sa mai dispara din minusuri. Si ce s-a intamplat in realitate? “Anti-sovocii” nici nu cunosc – ori inca nu existau, ori erau mici si au fost protejati de parinti si bunici de toate greutatile. E normal ca la aceste generatii a aparut un mix de nostalgie si dezamagire. Dupa razboiul din 92, privatizare (care a aratat fata adevarata a multor “patrioti”) si statul politist al lui Voronin, multi au inteles ca “vremurile bune” vor veni, poate, pentru generatiile urmatoare, ei nu prea au sanse sa le vada. Iar noile sperante care au aparut dupa 2009 au fost distruse de haosul care a urmat (si care continua pana in prezent).
6 comments
Cine naiba regretă? Eu nu regret. Doar hoții și putorile visează la sovoc.
Bunicul meu născut în 1930 și care a trăit o perioadă și la Moscova, în ultimii lui ani de viață a zis: Nu e vreme mai bună ca acum de trăit.
Nu poți să spui că e doar nostalgie, 90% din proiectele mari de infrastructură au fost realizate pe vremea sovieticilor. Când vine vorba nivelul de trai e altceva, depinde mult de cât de bine erai încadrat în sistem, ca acum. Uni au avut-o mai bine alții mai rau
Trebuie doar să așteptați ca nostalgicii și suferinzii să se retragă în sfârșit, iar prostiile lor nu afectează realitatea (în funcții de conducere, de exemplu).
Nostalgia predomină în o parte mare a populațiiei adulte rurală, care pe lângă cele 60 ruble din colhoz, se fura ușor tot ce trebuia pentru gospodărie…, struguri, grâne, etc etc din ce rodea pământul și fermele de porcine și bovine. Acolo mureau de “boli” animalele la comanda șefului și carnea se împărțea între cei nostalgici. Granele și restu de pe câmp se fura de tot satul cum puteau și cum reușeau. Pădurile se tăiau 30 pe normă (scump) și 70 la buzunar ca era ieftin pentru populație. Pădurari, șefii de ferme, șefii de colhoz huzureau la naiba pe la sate. Poporul simplu cel nostalgic gândește acum cum gândea pe atunci “Fură dar ni dă si nouă” – cazul Shor orhei. La orașe era alte dimensiuni de corupție și parametri de trai…. dar asta este o altă istorie.
Cred ca nostalgia a aparut la multe persoane mai in varsta dupa anii 90. In mod normal, oamenii intotdeauna asteapta exact pe ce s-a manipulat foarte cinic la parlamentarele precedente – “vremuri bune”. Adultii care au trecut tineri prin URSS, cu toate minusurile sistemului, in mod normal asteptau ca dupa independenta sa mai dispara din minusuri. Si ce s-a intamplat in realitate? “Anti-sovocii” nici nu cunosc – ori inca nu existau, ori erau mici si au fost protejati de parinti si bunici de toate greutatile. E normal ca la aceste generatii a aparut un mix de nostalgie si dezamagire. Dupa razboiul din 92, privatizare (care a aratat fata adevarata a multor “patrioti”) si statul politist al lui Voronin, multi au inteles ca “vremurile bune” vor veni, poate, pentru generatiile urmatoare, ei nu prea au sanse sa le vada. Iar noile sperante care au aparut dupa 2009 au fost distruse de haosul care a urmat (si care continua pana in prezent).