*Postare in mai multe limbi | Multi language post | мультимедійний допис*
**Trăim într-o lume din ce în ce mai nesigură. Neieșiți încă din valurile succesive ale pandemiei, un nou pericol pare a se instala, din zi în zi mai periculos, însă de această dată la granițele țării: războiul din Ucraina. Dincolo de gravitatea momentului, oriunde întorci privirea, știrile despre război vin în flux continuu, impactându-ne viața din ce în ce mai puternic.**
În fața acestui tumult informațional, mulți dintre noi ne turăm deja la maximum motoarele mecanismelor de coping pentru a ne păstra calmi și optimiști. Și asta pentru că expunerea la situații nemaitrăite și nemaivăzute până acum ne face pe toți mai vulnerabili și expuși din punct de vedere emoțional.
Dintre toți însă, copii sunt cei care se confruntă cu cele mai mari greutati în încercarea de a înțelege dimensiunea și implicarea acestor evenimente pline de violență, agresivitate, suferință și moarte. Și atunci ca părinte ajungi să te întrebi pe buna dreptate: **Ce este de făcut?**
– Cum să explici celor mici un eveniment cu atâta încărcătură emoțională și nesiguranță, care astăzi se întămplă în mod real, în lumea lor și nu în cea a jocurilor ori a lecțiilor din cărțile de istorie?
– Când pe monitoarele calculatoarele sau pe telefon vezi în timp real copii care și-au lăsat în urmă tații și țara, jucăriile și casele, școlile și colegii, cum le explici celor mici că ei sunt în siguranță și că lumea lor nu stă să se prăbușească precum cea a copiilor din Ucraina?
Indiferent de gravitatea situației, cel mai important este să le asigurăm copiilor acel spațiu de siguranță de unde să se hrănească cu dragoste și încredere. Iată cum putem face practic acest lucru:
* **Delimitându-i în timp și spațiu! Aici și acum nu este niciun pericol!**
Să căutăm să le asigurăm și să le transmitem copiilor ideea de siguranță, făcând diferența între războiul din Ucraina și ceea ce se întâmplă aici și acum, unde ne desfășurăm viața în mod normal și nu suntem amenințați de niciun pericol. Este adevărat că aceste evenimente au loc, însă pe alt teritoriu, în altă țară. La fel de adevărat este că lumea funcționează după niște reguli și că există sancțiuni pentru cine nu le respectă.
* **Vorbindu-le deschis și fără a evita subiectul**
Să le răspundem întrebărilor și curiozităților referitoare la această situație, fără a evita subiectul sau a trece repede peste discuție în încercarea de a-i proteja. Copiii simt când devenim evitanți și asta le poate alimenta anxietatea și îngrijorarea.
* **Să NU le ascundem lucruri! Oricum vor afla!**
Să le spunem copiilor adevărul despe realitatea din jur, astfel imaginația lor va completa puzzel-ul cu elemente poate mult mai terifiante, generatoare de nesiguranață și teamă. A încerca să le ascundem copiilor adevărul este o cauză pierdută din start, mai ales acum, după pandemie, când cei mai mulți au fost nevoiți să facă școala online și abilitățile lor în folosirea tehnologiei au crescut considerabil, la fel și timpul petrecut în online. Ei oricum vor afla.
* **Diminuând expunerea la știri și emisiuni despre război**
Expunerea prelungită la toate informațiile care circulă acum la tv și în mediul online, ne destabilizează emoțional și ne defocusează și pe noi adulții de la lucrurile care ne aduc bucurie și plăcere. Cu atât mai mult pe cei mici, care ar trebui să își canalizeze energia în activități de învățare, recreere, timp de calitate petrecut cu familia etc.
Indicat ar fi să stabilim un program zilnic de consultare a știrilor despre situația din Ucraina (20 de minute dimineața și 20 de minute seara, spre exemplu), iar în restul timpului să ținem televizorul pe un alt post, să ne uităm împreună la desenele anímate preferate sau să facem alte activități.
* **Păstrându-ne calmi! Copiiii preiau din emoțiile noastre!**
Să fim atenți la modul în care noi înșine reacționăm la tot ce se întâmplă. Copiii copiază comportamentele noastre și mai devreme sau mai târziu vor reacționa așa cum au văzut la noi. De aceea, ca părinți, noi suntem primii care ar trebui să avem o atitudine calmă pentru a putea transmite acest lucru și copiilor.
* **Asigurându-ne că dețin informațiile corecte!**
În goana după audiențe și trafic, în astfel de situații, în mass-media informațiile eronate se propagă rapid, creând panică în rândul populației. De altfel, pe internet și printre copii circulă deja o mulțime de fake news despre războiul din Ucraina. Este important să ne asigurăm că ceea ce copiii știu în acest moment despre război sunt informații corecte și îndeamnându-i să verifice mereu știrile senzaționale cu noi.
* **Păstrându-le rutina zilnică!**
Păstrarea rutinei zilnice cu care i-am obișnuit este la fel de importantă: toaleta zilnică, mersul la școală, realizarea temelor, timpul de joacă sau petrecut cu prietenii, vizitele la rude, la bunici. Toate aceste lucruri cresc sentimentul de siguranță și scad șansele de a-i expune la informații pe care să nu le înțeleagă, dar care să-i afecteze în mod inútil.
* **Mai bine prevenim, decât să tratăm**
Dacă observăm că pe o perioadă mai lungă de timp comportamentul copiilor se schimbă și devin tot mai anxioși, retrași ori apatici, ar fi bine să consultăm un specialist pentru a interveni la timp și a preîntâmpina alte problema de natură emoțională.
De asemenea, util ar fi și să facem în timp pregătiri pentru situații de criză (cutremur, incendii, orice alte situații de risc care pot fi aplícate și în cazul războiului) pentru a crea un sentiment de siguranță și control. Instaurarea panicii se face mai greu atunci când suntem pregătiți deja pentru situații și scenarii deja imagínate.
Ca o concluzie, este bine să stabilim o conexiune reală cu copiii. Îi va ajuta să verbalizeze emoțiile și îngrijorările, evitând astfel apariția complicațiilor pe mai târziu: anxietate generalizată, sindromul de stres post-traumatic, depresie etc.
​
**We live in an increasingly uncertain world. Untouched since the successive waves of the pandemic, a new danger seems to be setting in, from day to day more dangerously, but this time on the country’s borders: the war in Ukraine. Beyond the gravity of the moment, wherever you turn your gaze, the news about the war comes into continuous flow, impacting our lives more and more strongly.**
In the face of this informational tumult, many of us are already revving up the engines of our coping mechanisms to keep ourselves calm and optimistic. And that’s because exposure to situations never seen before and never seen before makes us all more vulnerable and emotionally exposed.
Of all of them, however, children are the ones who face the greatest difficulties in trying to understand the size and involvement of these events full of violence, aggression, suffering and death. And then as a parent you end up rightly asking yourself: What is to be done?
– How to explain to the little ones an event with such emotional charge and insecurity, which today really happens in their world and not in that of games or lessons from history books?
– When on the computer monitors or on the phone you see in real time the children who left behind their fathers and the country, the toys and the houses, schools and colleagues, how do you explain to the little ones that they are safe and that their world is not about to collapse like that of the children in Ukraine?
Regardless of the severity of the situation, the most important thing is to provide children with that safe space from where they can feed on love and trust. Here’s how we can basically do it:
· **Delineating them in time and space! Here and now there is no danger!**
Let us seek to secure and pass on to the children the idea of safety, distinguishing between the war in Ukraine and what is happening here and now, where we normally live our lives and are not threatened by any danger. It is true that these events are taking place, but in another territory, in another country. It is also true that the world operates according to some rules and that there are sanctions for those who do not comply with them.
· **Speaking to them openly and without avoiding the subject**
Let us answer their questions and curiosities about this situation, without avoiding the subject or quickly going over the discussion in an attempt to protect them. Children feel when we become avoidants and that can fuel their anxiety and worry.
· **Let’s NOT hide things from them! They’ll find out anyway!**
Let’s tell the children the truth about the reality around them, so their imagination will complete the funnel with perhaps more terrifying elements, generating insecurity and fear. Trying to hide the truth from children is a lost cause from the start, especially now, after the pandemic, when most have had to do online school and their skills in using technology have increased considerably, as have the time spent online. They’ll find out anyway.
· **Lessening exposure to war news and broadcasts**
Prolonged exposure to all the information that is now circulating on TV and online, emotionally destabilizes us and defocuss us adults from the things that bring us joy and pleasure. Even more so the little ones, who should channel their energy into learning activities, recreation, quality time spent with family, etc.
· **Keeping us calm! Children take over from our emotions!**
Let’s pay attention to how we ourselves react to everything that happens. Children copy our behaviors and sooner or later they will react as they have seen in us. That is why, as parents, we are the first to have a calm attitude to be able to convey this to children as well.
· **Making sure they have the right information!**
In the rush for audiences and traffic, in such situations, in the media erroneous information spreads quickly, creating panic among the population. Incidentally, a lot of fake news about the war in Ukraine is already circulating on the Internet and among children. It is important to make sure that what children know at this time about the war is accurate information and urging them to always check the sensational news with us.
· **Keeping their daily routine!**
Keeping the daily routine we have become accustomed to is equally important: the daily toilet, going to school, doing homework, time to play or spend with friends, visits to relatives, grandparents. All these things increase the sense of security and decrease the chances of exposing them to information that they do not understand, but that will affect them unnecessarily.
· **Better to prevent, than to treat**
If we notice that over a longer period of time the children’s behavior changes and they become more and more anxious, withdrawn or apathetic, it would be good to consult a specialist to intervene in time and prevent other problems of an emotional nature.
It would also be useful to make preparations in time for crisis situations (earthquake, fires, any other risk situations that can be applied in the event of war) in order to create a sense of safety and control. The onset of panic is made more difficult when we are already prepared for situations and scenarios already imagined.
As a conclusion, it is good to establish a real connection with children. It will help them verbalize emotions and worries, thus avoiding the appearance of complications later on: generalized anxiety, post-traumatic stress syndrome, depression, etc.
​
**Ми живемо у все більш невизначеному світі. Недоторкана після послідовних хвиль пандемії, нова небезпека, здається, налаює з дня на день небезпечніше, але цього разу на кордонах країни: війна в Україні. За межами тяжкості моменту, куди б ви не подивися, новини про війну вступає в безперервний потік, впливаючи на наше життя все сильніше і сильніше.**
Перед лицем цієї інформаційної метушні багато хто з нас вже відроджує двигуни наших механізмів подолання, щоб тримати себе спокійними і оптимістичними. І це тому, що вплив ситуацій, які ніколи раніше не бачили і ніколи раніше не бачили, робить нас більш вразливими і емоційно вразливими.
З усіх них, однак, діти стикаються з найбільшими труднощами в спробі зрозуміти розмір і участь цих подій, повних насильства, агресії, страждань і смерті. І тоді, як батько, ви в кінцевому підсумку справедливо запитуєте себе: що робити?
– Як пояснити малому подію з таким емоційним зарядом і невпевненістю, що сьогодні дійсно відбувається в їхньому світі, а не в іграх або уроках з підручників історії?
– Коли на моніторах комп’ютера або по телефону ви бачите в режимі реального часу дітей, які залишили після себе батьків і країну, іграшки і будинки, школи і колег, як ви поясните маленьким, що вони в безпеці і що їх світ не ось-ось розвалиться, як у дітей в Україні?
Незалежно від серйозності ситуації, найголовніше – забезпечити дітям той безпечний простір, звідки вони можуть харчуватися любов’ю і довірою. Ось як ми можемо в основному це зробити:
· **Розмічте їх у часі та просторі! Тут і зараз небезпеки немає!**
Давайте прагнути убезпечити і передати дітям ідею безпеки, розрізняючи війну в Україні і те, що відбувається тут і зараз, де ми зазвичай живемо і їм не загрожує небезпека. Це правда, що ці події відбуваються, але на іншій території, в іншій країні. Це також правда, що світ діє за деякими правилами і що існують санкції для тих, хто їх не дотримується.
· **Говорити з ними відкрито і не уникаючи предмета**
Давайте відповімо на їхні запитання і цікавості з приводу цієї ситуації, не уникаючи теми або швидко переходячи до дискусії в спробі захистити їх. Діти відчувають, коли ми стаємо уникали, і це може підживити їх тривогу і занепокоєння.
· **Давайте не приховувати від них речі! Вони дізнаються в будь-якому випадку!**
Давайте розповімо дітям правду про реальність навколо них, так що їхня уява наповнить воронку, можливо, більш страшними елементами, породжуючи невпевненість і страх. Спроба приховати правду від дітей є втраченою причиною з самого початку, особливо зараз, після пандемії, коли більшості довелося займатися онлайн-школою, а їх навички використання технологій значно зросли, як і час, проведений в Інтернеті. Вони дізнаються в будь-якому випадку.
· **Зменшення впливу воєнних новин та трансляцій**
Тривалий вплив на всю інформацію, яка зараз циркулює по телевізору та в Інтернеті, емоційно дестабілізує нас і дефокусує нас, дорослих, від речей, які приносять нам радість і задоволення. Тим більше, що малюки, які повинні спрямовувати свою енергію на навчальну діяльність, відпочинок, якісний час, проведений з сім’єю і т.д.
· **Зберігайте спокій! Діти переймають на себе наші емоції!**
Давайте звернемо увагу на те, як ми самі реагуємо на все, що відбувається. Діти копіюють нашу поведінку, і рано чи пізно вони відреагують так, як вони бачили в нас. Саме тому, як батьки, ми перші, хто має спокійне ставлення, щоб мати можливість донести це і до дітей.
· **Переконайтеся, що вони мають правильну інформацію!**
У поспіху за аудиторією і трафіком, в таких ситуаціях в ЗМІ швидко поширюється помилкова інформація, створюючи паніку серед населення. До речі, багато фейкових новин про війну в Україні вже циркулює в інтернеті та серед дітей. Важливо переконатися, що те, що діти знають в цей час про війну, – це точна інформація і закликає їх завжди перевіряти сенсаційні новини разом з нами.
· **Ведення своєї повсякденної рутини!**
Не менш важливо дотримуватися розпорядку дня, до якої ми звикли: щоденний туалет, похід до школи, виконання домашніх завдань, час грати або проводити з друзями, візити до родичів, бабусь і дідусів. Всі ці речі підвищують відчуття безпеки і зменшують шанси на те, щоб піддати їх інформації, яку вони не розуміють, але це вплине на них без необхідності.
· **Краще запобігати, ніж лікувати**
Якщо ми помітили, що протягом більш тривалого періоду часу поведінка дітей змінюється, і вони стають все більш тривожними, замкнутими або апатичними, було б добре звернутися до фахівця, щоб вчасно втрутитися і запобігти іншим проблемам емоційного характеру.
Також було б корисно вчасно підготуватися до кризових ситуацій (землетрусу, пожеж, будь-яких інших ситуацій ризику, які можуть бути застосовані в разі війни) з метою створення відчуття безпеки і контролю. Початок паніки ускладнюється, коли ми вже готові до ситуацій і вже уявних сценаріїв.
Як висновок, добре встановити реальний зв’язок з дітьми. Це допоможе їм вербалізувати емоції і турботи, тим самим уникаючи появи ускладнень пізніше: генералізованої тривоги, посттравматичного стресового синдрому, депресії і т.д.
[https://www.facebook.com/depreHUB/](https://www.facebook.com/depreHUB/)
***HelpLine: +40374456420***
https://preview.redd.it/akt6pb3eggl81.png?width=768&format=png&auto=webp&s=b5f1fb1c74b1c2953f11d30ec21982d9c271edf4