Jucător la păcănele din Piatra-Neamț: “Mi-am pierdut casa și firma la păcănele. M-am autoexclus, dar unele săli m-au lăsat să intru și să joc. Ei m-au luat că de ce am jucat, că nu m-au pus ei! Nu se respectă legea!”

by SmartDog24

11 comments

  1. Va doare sufletul sa postati articolele asa cum sunt ele si sa nu infloriti titlurile de la voi. Ce nu face omul pentru fake internet points…

  2. Ar trebui sa-mi para rau? Omul zice ca si-a pierdut firma iar ca sa deschizi o firma, cat o fi ea de mica trebuie sa te duca capul oleaca. Si tot a continuat sa joace, sa prinda septarii aia nenorociti.

  3. de obicei oamenii raman fara bani exact inainte sa prinda jackpot-ul

  5. Nu facem cam mare tam tam cu dependenții de păcănele?! Asta e, își merită soarta… Du-te la psiholog dacă știi că ai o problema, nu te mai plânge că nu vrei dar intri in sala!

    Că să ne înțelegem, personal sunt dependent. De tutun, dar tot o dependenta este! Sa facă un registru și pentru dependenții de tutun, sa nu mai putem cumpara. Sau fiecare să-și vadă de treabă lui și fine vrea să renunțe, renunța, iar cine nu, nu?!

    Când a apărut prin romania loto polonia am intrat la pariuri, chiar de mai multe ori… Nu m-a prins! Plm, când stai pe acolo toată ziua și visezi doar bani, problema e la tine. Rezolv-o!

  6. E 2025 si unii dintre noi inca nu inteleg ca nu se poate castiga la mizeriile astea de jocuri? Pai ba, daca toti iti zic ca doar vei pierde si tu vezi ca pierd atatia altii, dar tot alegi sa joci, atunci esti pe barba ta. Taci si inghite-ti prostia linistit.

  7. Pai nu nene, trebuie ca aparatul sa nu permita sa joci fara sa aiba introdus in el un act de identitate.

  8. Oh nu, spui cumva ca ONJN e degeaba. Șoc!
    Cand nu erau pariurile “reglementate” în România parcă nu auzeam așa des de oameni care și-au pierdut viața la păcănele…

  9. Nu știți voi frate, am eu o schemă, un algoritm cu care mă voi îmbogăți într-o zi.

    Firește, glumesc. Nu-i nici o chestiune de prostie, nici de slabă voință (deși în cazul unora este, cu siguranță, cel puțin inițial, și despre asta). Este, ca și în cazul altor dependențe celebre, precum dependența de nicotina, de mecanismul dopaminic și homeostaza fiziologică, umană, de stare.

    **Atenție urmează informații științifice de dificultate medie (simplificate)**.

    Altfel spus, te duci să bagi primele dăți la păcănele. Nu câștigi mare lucru, totuși faptul că ai impresia că poți totuși să câștigi (ceea ce bineînțeles, e fals – de asta cel mai inteligent este să nu joci niciodată, precum în cazul consumului de nicotină, cea mai bună variantă e să nu consumi nicotină niciodată), îți dă oarecare speranță și adrenalină, în timp ce micile câștiguri îți dau euforie și dopamină (sistemul dopaminic este, foarte pe scurt, sistemul natural de motivare pe bază de recompensă bio-chimică).

    Cu timpul, pe măsură ce perseverezi într-un astfel de comportament, intervine homeostaza de stare (homeostaza de stare afectivă, pe scurt, este o recție fiziologică umană, ce îți neutralizează – pentru că este starea cea mai optimă și stabilă pentru organismul uman – cu expunerea repetată la un stimul, ceea ce simți în raport cu respectivul stimul – de exemplu, dacă azi începi prima zi de muncă la primul tău job, presupunând că nu ești nici psihopat/sociopat, nici ultimul nesimțit, ai să ai niște emoții, emoții care se vor diminua cu fiecare nouă zi pe care o vei petrece la respectivul job, până când îți devine, la nivel de sentimente și stări, neutru; există și homeostaza de temperatură, care este ceea de face organismul uman la nivel fiziologic pentru a-ți menține temperatura în parametri optimi). Homeostaza de stare, pe măsură ce continui să joci, îți va neutraliza entuziasmul și speranța. Cu toate astea, dopamina și faptul că una dintre consecințele homeostazei de stare, la îndepărtarea stimulului, este exact efectul opus creat inițial de stimul (deci dacă inițial erau super entuziasmați și plini de speranță, apoi trăirile astea s-au neutralizat, dacă încetezi să mai joci, starea ți se va duce exact la polul opus al super entuziasmului și al speranței, chiar dacă nu ești în situația de a dormi pe bancă în parc) te vor ține legat de un astfel de comportament imbecil.

    Ca să reiterez, mai clar, modul de a acționa al sistemului homeostatic. Eu nu sunt consumator de cafea (de cofeină). Dacă încep să consum cafea, pentru o vreme voi resimți mai puțină oboseală, și voi avea impresia că am mai multă energie (pentru cine nu știe, cafeina doar ascunde oboseala, nu generează mai multă energie). Apoi, pe măsură ce mă imunizez la stimulul cafeină (homeostaza de stare), starea mea, la aceeași cantitate de cafea, va deveni neutră. Din punctul ăsta, sunt trei variante. 1. Mă mulțumesc cu situația dată și continui să consum la fel de multă cafea, chiar dacă efectul ei nu mai e ca la început (nu rândeți, că și la relațiile de iubire funcționează exact același mecanism, doar caracteristicile de manifestare sunt mai mult sau mai puțin diferite de la stimul la stimul, în speță, conform scanărilor celerebrale, la nivel de activare neuronală, iubirea autentică seamănă cu cocaina; totuși stați departe de cocaină că nu-i tocmai același lucru). 2. Consum mai multă cafea în încercarea de a obține efectul plăcut și entuziasmant de la început. 3. Mă las de cafea, cu costul temporar de a suferi de exact efectul opus pe care mi l-a generat cafeina atunci când am început să o consum – altfel spus, cafeina inițial mă făcea să mă simt alert și energetic, iar după ce am încetat să o consum, până se resetează homeostaza de stare, mă simt încet și somnoros.

    Un alt exemplu. Când consumatorul de opiacee e la primele doze, experimentează stări de euforie paradisiace. Când, după ce a devenit dependent, încearcă să se lase, la nivel de stare resimte exact opusul euforiei paradisiace.

    De asta ar trebui să vă îngrijoreze (pe de-o parte pentru a vă feri de o dependență neplăcută, pe de altă parte pentru a vă menține un echilibru optim), printre alte lucruri juste și de bun-simț, tot ce vă face prea multă plăcere și vă determină să experimentați frecvent (lăsându-vă în același timp impresia că nu e niciodată suficient, indiferent cât ar fi). Când aveți îndoieli, Google: “it’s *what ever what you are about to do* addictive/dangerous/stupid?”, pentru că “paza bună te ajută să treci cu bine de primejdia rea” mai bine decât poveștile, minciunile, aberațiile, iluziile și falsurile (de regulă cu caracter seducător și care duc la situații care se termină rău pentru cei suficient de naivi să încerce).

    **Mai multe despre dependență și mecanismele ei:**

    În română: https://youtu.be/OPcYSkHoK6c?si=C79WigmjsnBTIcui și https://youtu.be/rsrNVYdEMHw?si=qB2CCauG40Rr8P5M

    În engleză (chiar autoarea cărții despre care se vorbește în varianta în limba română): https://youtu.be/pOkh9XC-dSg?si=rqt1oVJCCHe5vaEj

  11. >Îmi e ciudă că am pierdut firma de construcții, aveam 7 angajați și încasări de 5 miliarde de lei pe an, cu lucrări de nu le puteam face față. N-am mai putut să-i plătesc pe oameni și am pierdut firma!

    5 miliarde=500000 lei noi. 6000 de lei/angajat/luna. Abia platesti salarii minime pe economie din banii astia, sa nu mai vorbim de cumparat scule, motorina, bonuri de masa, etc. Cam putin incasa firma asta care nu facea fata la lucrari.

Comments are closed.