Bacșișul rămâne un subiect care împarte românii în mai multe tabere: unii care nu concep să nu acorde bacșiș, unii care acordă bacșiș ocazional – pentru anumite servicii și alții care se opun total acestei practici. De cele mai multe ori, oferirea „ciubucului”, în practica de zi cu zi, se referă la profesii precum cea de ospătar și barman. Evident, nu se limitează la acestea.

Fluxul de personal din domeniul ospitalității continuă să fie masiv, din diferite motive. De la integrarea României în UE, mulți români au preferat să presteze această meserie în Vest. Alții au schimbat domeniul pentru că nu s-au regăsit din cauza fragilității specifice HoReCa, mai ales în fața unor provocări precum criza „COVID”, la care s-au adăugat și alte motive.

Astfel, printre îngrijorările celor care urmează să intre pe piața muncii și care iau în calcul să devină ospătari sau barmani, se referă la securitatea locului de muncă, deci riscul colapsului afacerii, desființarea postului, dar și grija veniturilor, în contextul în care, de regulă, chelnerii și barmanii lucrează în baza salariului minim pe economie, „pe hârtie”. Implicit, marea grijă a celor care iau în calcul să profeseze ca ospătari se referă la cuantumul și recurența bacșișurilor. Pe scurt: „În ce măsură se poate trăi dintr-un salariu minim și bacșiș?”.

Câți bani câștigă lunar, un ospătar în România

Potrivit surselor consultate de Ziare.com, în localurile considerate „populare”, din zone precum Centrul Vechi, respectiv din zone „premium” ale Bucureștiului, precum Bd. Decebal sau Șoseaua Nordului, un ospătar sau un barman cu normă întreagă, poate ajunge la un venit net lunar de 6.000 – 10.000 de lei, sumă compusă din salariul minim net, 2.574 de lei, plus bacșișuri. Intervalul de venit lunar este mare, pentru că veniturile diferă în funcție de rolul angajatului – șef de sală, ospătar, picol, dar și de popularitatea și prețurile localului, de turele de lucru (zi/noapte), numărul de zile și ore lucrate, de generozitatea clienților și de sezon, care de asemenea, face diferența. Un venit net de 4.000 – 5.000 de lei, la final de lună, în Capitală, compus din salariu fix și bacșiș, poate fi atins, în funcție de criteriile menționate.

Pentru un calcul al veniturilor nete din provincie, trebuie ținut cont de faptul că în București, salariul mediu net este semnificativ mai mare față de cele din restul țării, din alte județe, cu mici excepții. Dacă raportăm la salariul mediu net din București, de peste 6.500 de lei net, față de salariul mediu net la nivel național, de aprox. 5.500 de lei net, vorbim despre o diferență de aprox. 20%, în „avantajul” celor din Capitală. Astfel, teoretic, bucureștenii își permit să plătească mai mulți bani în HoReCa.

Important de menționat, bacșișurile încasate de ospătari și de barmani se împart la întreaga echipă, formată din bucar, ajutor de bucătar, debarasatori etc.

Cătălin Mahu: „Bacșișul este un sistem care există în aproape toate meseriile din România”

Despre cultura bacșișului, Ziare.com a discutat cu Cătălin Mahu, patronul lanțului de restaurante „La Mama”. Afaceristul se poziționează categoric împotriva celor care atacă ospătarii și în general, personalul din HoReCa, pe tema bacșișului.

„Bacșișul este un sistem care există în aproape toate meseriile din România, nu numai la ospătari. Treaba asta, că ospătarii sunt un paria, care trebuie pedepsiți sau puși în lumina reflectoarelor, este o chestiune greșită. Când mergeți să vă tundeți, lăsați bacșiș. Soția, când își face părul sau unghiile, lasă bacșiș. Când mergeți la mecanic să reparați mașina, mai lăsați tips (n. r. bacșiș). Când mergeți la medic, simțiți nevoia să duceți măcar o cutie cu ciocolată. Din când în când, profesorilor, le lăsăm o atenție.

Bacșișul nu e un lucru rău, atât timp cât nu-l vedem ca pe ceva rău. Este un lubrifiant al societății și dacă are niște limite normale și morale, nu este un lucru rău. A crede că doar ospătarii trăiesc din bacșiș este greșit. Nu este un atac la alte meserii. Asta este o mică radiografie a societății, văzută prin ochii mei. Dacă nu lăsați bacșiș, îmi cer scuze. Dar dacă lăsăm și spunem că nu facem, este o ipocrizie”, a declarat Mahu.

„Dacă vrem structura veniturilor din Germania, trebuie să avem și structura prețurilor de acolo”

A elimina practica bacșișului și a introduce salarii fixe mai mari, acest lucru ar conduce, probabil, la un colaps al domeniului HoReCa, lasă de înțeles patronul de restaurante, cu afaceri în domeniu de aproape trei decenii.

„Dacă ai terminat zece clase, asta ți-e pregătirea, te duci să înveți o meserie. Meseria poate să fie de strungar, de bodyguard, de taximetrist, de ospătar, de frizer, de ce vrei tu. Dacă ai terminat 12 clase, ai luat BAC-ul, ești în situația asta și vei avea un anumit nivel de venituri și o anumită structură a acestor venituri. Dacă mergi la o facultate și te ultra-specializezi în ceva, vei avea o altă structură a veniturilor, pentru că aceste lucruri pe care le-ați învățat, trebuie plătite.

Dacă un ospătar, în ziua de astăzi, pe structura de prețuri și de venituri a României ar avea salariul 1.000 de euro sau 1.500 de euro, așa cum e în Germania, prețurile din meniu ar trebui să fie ca cele din Germania. Asta înseamnă că veniturile tuturor celorlalți clienți ar trebui să fie la nivelurile la care prețurile din restaurant să li se pară normale, acceptabile, pentru a le putea plăti. Dacă vrem structura veniturilor din Germania, trebuie să avem și structura prețurilor de acolo. Altfel, nu se poate”, a mai punctat Cătălin Mahu.

„La final de lună, unui ospătar din România îi rămân mai mulți bani în buzunar decât dacă ar fi prestat aceeași muncă în Germania”

Ca ospătar în România, se poate trăi decent, precizează antreprenorul.

„Practic, în momentul în care un om se duce în Germania și muncește acolo, pe 1.500 de euro, iar 1.000 de euro plătește chirie, el își dă seama că mai bine stă în România, cu o chirie de 250 de euro, cu altă valoare a coșului alimentar și poate nu câștigă 1.500 de euro, ci 1.000 de euro din salariu și tips. La final, când trage linie, îi rămân alți bani în buzunar, poate mai mulți, decât dacă ar fi făcut aceeași muncă în Germania.

Veniturile unui om, azi, în România, nu trebuie comparate cu a altei persoane, dintr-o țară străină. Structura de venituri și cheltuieli trebuie comparată”, a concluzionat Mahu, pentru Ziare.com.

Istoricul Ioan Aurel Pop, despre cultura bacșișului: „Otomanii și-au lăsat amprenta”

În cadrul unui interviu acordat pentru Ziare.com, în septembrie 2024, Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a vorbit despre originea bacșișului, în România. Potrivit istoricului, această practică este preluată din Orient.

„Dacă istoria o putem schimba, nu putem schimba geografia. Geografic vorbind, suntem așezați mai aproape de Balcani, de această Europă asupra căreia, Imperiul Otoman, de pe la 1300, și-a lăsat amprenta. La ei, cultura bacșișului era una absolut normală, de fiecare zi. De aici am moștenit și ideea de cadou. Eu am trăit și în Occident. La acea vreme, mă duceam la prietenii mei invitat și dacă duceam un buchet de flori doamnei, toată lumea se mira. La noi, nu poți merge într-o casă fără un buchet de flori. Există și această idee, de a duce ceva”, a declarat academicianul.

Bacșișul, cadourile, atențiile, sunt binevenite, atât timp cât nu depășesc o anumită limită și nu încurajează ideea de a mitui, ceea ce conduce în zona de corupție.

„De asemenea, bacșișul dacă depășește anumite limite, devine cu totul altceva, se ajunge la corupție. Corupția vine tot de la orientali. În Orient, domnii noștri nu puteau obține ceva pentru țările lor dacă nu trimiteau daruri, cadouri, peșcheșuri la vizir, la marele vizir, la sultan. Ne-a rămas din Orient, acest lucru”, a mai precizat Ioan Aurel Pop, pentru Ziare.com. Citește AICI tot articolul.