Cea mai naspa parte era ca puteai sa alegi doar 1, pe taraba erau 100 si ajungeai sa alegi caseta cu 100+ jocuri si avea doar 3 🤣
Blast from the past. Inca mai am si eu vreo 2-3 casete la parinti intr-un dulap dar nu stiu ce-am facut cu batranul Terminator xD
Anii 90 in “Piata Rusilor” cum ii zicea era cea mai tare aventura. Le mancam nervii parintilor mei ore intregi uitandu-ma la tarabele astea cu sute de casete.
Mai am și acum o pungă pline cu casete și altă cu joystick-uri , că zici că erau de unica folosință și alea.
Cu astea am dezvoltat capacitate pulmonara. Nu merge, suflă-n ea.
Doamne,ce mișto erau!
Mă jucam pe o sărăcie de TV dar nici nu aveam pretenții la mai mult pe atunci 🙂 🙂
Alea erau vremurile. Nu puteam trece de Nivelul 1 la Contra pentru că prietenul (și vecinul) meu tot murea. Am reușit să termin jocul cu tata. Îmi luam bătaie în serie la Tank (sau Battle City, cum i-o spune) de la un prieten cu vreo trei ani mai mare, doar pentru că avea creierul mai dezvoltat decât mine. Mă chema la el acasă doar ca să mă bată.
It is eastern/central europe in the 90s. We did not have NES but for some reason we got shit tone of different Famicom clones with multigame bootleg cartridges. Whn western world and Japanese kids were rocking SNES, Megadrive and PlayStation, we were mastering Contra, Castelvania, SMB and Ducktales. All on the same cart. Good times…
Aveam un coleg de generala (aveam cam 10 ani cand se intamplau astea) care isi lua o caseta，se ducea acasa，desfacea carcasa si inlocuia prostia aia din ea cu alta si apoi se intorcea la taraba si le zicea alora ca nu merge si sa-i dea banii inapoi. Avea jocuri infinite asa pana s-au prins aia de schema si faceau semn cu un mrker pe undeva. Dupa ce s-a prins asta facea la fel.
Acum e in puscarie. Proxenetism.
Hue hue. Fiind costantean la orgini, copil prin 96-98, pe acolo, de craciun am primit la unchimiu o punga plina cu “cartelele” care se bagau in dischetele astea, nah portul c-ta in anii 90.
Cam 90% inca mergeau, tin minte era una cu vreo 10 jocuri pe ea si era inalta mai mult decat o carcasa obisnuita, varianta cu colturi rotunjite, nu colturi drepte.
Cred ca tot cartierul a avut cu imprumut cel putin o caseta de la la mine.
M-a calit pentru contrabanda cu filme pirat din anii 2000, cine avea CD-WR era bossman, pana au aparut Blue-ray CD-WR.
Am o colecție intreaga la mamaie, vreo 100 de casete dar nu merge consola.. trebuie sa cumpar alta.. offf mama mea de ce mi-ai aruncat sega-ul…
Tin minte ca eram mic in generala si am gasit intr-o zi dupa ce am plecat catre casa de la scoala intr-o baltoaca numai placa aia de baza (verde) fara protectia aia de plastic dar am uscat acasa placuta cu un prosop si a mers, era Tom si Jerry, era misto jocul.
Încă mai am consola, depozitatã pe undeva prin casă.
Eu am avut o dezamăgire mare pentru vârsta aceea, am strâns bani pentru o casetă/dischetă de aia. Arăta faină poza de pe ea, pusese o poza demnă de PS1 cred, nu știu dacă erau apărute atunci, in fine. Am cumparat-o, m-am dus într-un suflet acasă, am pus discheta, i-am dat drumul și ce să vezi?! Cred că băiatul acela de schimba chipul din ele a fost și prin oraș la mine(glumesc). Era o pârnaie de joc ci doar avea legătură cu poza.. in fine. M-am dus cu lacrimi in ochi să-mi dea banii înapoi, mă simțeam așa de înșelat la vârsta aia de nu vă puteți închipui, am strâns greu banii, din banii de școală gen.. oricum, apuse vremuri, așa cum au fost și vremurile cu HDD-urile pe sub geci sa nu le plouă când veneau încărcat cu jocuri de la un prieten :))
Moaaa… ma duceam in piete si imi terorizam parintii sa imi cumpar casete. Cumparam 1-2 in fiecare weekend. Faceam schimb cu diferiti copii pe la bloc…
Magnus Carlsen la târg, anii 2000 colorized.
Ce amintiri!
schimba cineva casete in Piata la Rusi in Braila?
Pune si o poza cu HC-91
Ce mistoo, si eu eram innebunit dupa casete, mereu imi cumparau parintii cate una cand mergeam in targ. Intr-o seara, vecinul meu, cu vreo 15 ani mai mare decat mine, mi-a dat cadou toata colectia lui de casete, o plasa intreaga :)) nu stiam cu ce joc sa incep, sclipeam de fericire.
Aproape am uitat perioada asta.
Mereu era ca un mini craciun momentul in care puteam sa ma duc sa iau cateva casete de genul.
Încă țin minte când am fost odată la nași și am jucat minim 6 ore fără oprire “Double Dragon” co-op împreună cu băiatul lor, ne doream tare mult să-l terminăm. Devenisem deja experți, nu mai aveam probleme cu vreun level boss, dar mereu ajungeam într-un punct unde trebuia să sari de pe o platformă pe alta (mureai imediat dacă ratai), iar acolo ni se rupea mereu filmul. Ar trebui probabil să aflu cât de aproape eram de final.
Însă jocul meu favorit din acea perioadă a fost de departe [Terminator 2: Judgement Day](https://youtu.be/iNDlTs8hpt4).
Încă regret că s-a stricat consola și n-am pastrat măcar casetele, jocurile nu mai au același farmec pe emulatoare, folosind un gamepad modern.
În București în 92 mi-am cumpărat un Famicom adevărat la mâna a 2-a de la un prieten.
Avea și Catridge-uri originale sau în fine mult mai bune decât astea galbene ordinare.
Unul alb avea Double Dragon II și III, Contra și Super Contra (adică II) .
Altul avea Rush’Attach, Life Force și 1943.
Și ultimul era unul din acesta cu jocuri clasice la grămadă.
Dar nu prea aveam de la cine să împrumut sau cumpăr altele. Cu greu am găsit un anunț în ziar și am mers cu tata să cumpăr. Am ajuns la o adresă dubioasă unde în mansarda unei case ne-au primit 2 chinezi care nu știau nici engleză nici română. Ne-am înțeles prin semne. Am încercat acolo pe o consolă mai multe cartridge-uri dar mi-am dat seama că sunt toate niște mizerii. Am luat una numai de jenă că începuseră să devină nerăbdatori chinezii.
Era un 8 in 1 care avea (am și acum notat într-o agendă):
Chexder, 1942, Twin Be și B-Wings + variantele lor cu mai multe vieți.
Cum erau alea cu 99999999 in 1.
Unele jocuri pe televizor aveau antene wireless in pachet. Când foloseam antenele in loc de cablu eram literalmente in Star Trek
Cat de misto aratau pozele de pe casete, si cand ajungeai acasa n-aveau nicio treaba cu jocul.
Sunt prea tânără să fi avut de a face cu asta, dar țin minte că erau tarabe cu CD-uri și la un moment dat și DVD-uri cu jocuri prin oraș. Mi-am luat NFS Most Wanted de la o tarabă prin 2005 si încă țin minte cum arăta CD-ul, avea ceva design maroniu pe el care sincer se potrivea cu jocul
Ahh momentul cand mirosi mici da acolo
ce fain era mario chiar salvai printzesa
Ma pacalea varu-miu mai mare sa se joace el mai mult si eu sa ma uit si eu la 4 ani ca sa ma razbun i-am dat in cap cu un scaun de plastic de copii, good times.
31 comments
Cine?
Pentru tineret: casete de jocuri pentru consola Terminator (1 sau 2): https://en.m.wikipedia.org/wiki/Ending-Man_Terminator#:~:text=Terminator%202%20(Chinese%3A%20%E7%BB%88%E7%BB%93%E8%80%85,%2C%20Ukraine%20(as%20Jippy)%2C
Cea mai naspa parte era ca puteai sa alegi doar 1, pe taraba erau 100 si ajungeai sa alegi caseta cu 100+ jocuri si avea doar 3 🤣
Blast from the past. Inca mai am si eu vreo 2-3 casete la parinti intr-un dulap dar nu stiu ce-am facut cu batranul Terminator xD
Anii 90 in “Piata Rusilor” cum ii zicea era cea mai tare aventura. Le mancam nervii parintilor mei ore intregi uitandu-ma la tarabele astea cu sute de casete.
Mai am și acum o pungă pline cu casete și altă cu joystick-uri , că zici că erau de unica folosință și alea.
Cu astea am dezvoltat capacitate pulmonara. Nu merge, suflă-n ea.
Doamne,ce mișto erau!
Mă jucam pe o sărăcie de TV dar nici nu aveam pretenții la mai mult pe atunci 🙂 🙂
Alea erau vremurile. Nu puteam trece de Nivelul 1 la Contra pentru că prietenul (și vecinul) meu tot murea. Am reușit să termin jocul cu tata. Îmi luam bătaie în serie la Tank (sau Battle City, cum i-o spune) de la un prieten cu vreo trei ani mai mare, doar pentru că avea creierul mai dezvoltat decât mine. Mă chema la el acasă doar ca să mă bată.
It is eastern/central europe in the 90s. We did not have NES but for some reason we got shit tone of different Famicom clones with multigame bootleg cartridges. Whn western world and Japanese kids were rocking SNES, Megadrive and PlayStation, we were mastering Contra, Castelvania, SMB and Ducktales. All on the same cart. Good times…
Aveam un coleg de generala (aveam cam 10 ani cand se intamplau astea) care isi lua o caseta，se ducea acasa，desfacea carcasa si inlocuia prostia aia din ea cu alta si apoi se intorcea la taraba si le zicea alora ca nu merge si sa-i dea banii inapoi. Avea jocuri infinite asa pana s-au prins aia de schema si faceau semn cu un mrker pe undeva. Dupa ce s-a prins asta facea la fel.
Acum e in puscarie. Proxenetism.
Hue hue. Fiind costantean la orgini, copil prin 96-98, pe acolo, de craciun am primit la unchimiu o punga plina cu “cartelele” care se bagau in dischetele astea, nah portul c-ta in anii 90.
Cam 90% inca mergeau, tin minte era una cu vreo 10 jocuri pe ea si era inalta mai mult decat o carcasa obisnuita, varianta cu colturi rotunjite, nu colturi drepte.
Cred ca tot cartierul a avut cu imprumut cel putin o caseta de la la mine.
M-a calit pentru contrabanda cu filme pirat din anii 2000, cine avea CD-WR era bossman, pana au aparut Blue-ray CD-WR.
Am o colecție intreaga la mamaie, vreo 100 de casete dar nu merge consola.. trebuie sa cumpar alta.. offf mama mea de ce mi-ai aruncat sega-ul…
Tin minte ca eram mic in generala si am gasit intr-o zi dupa ce am plecat catre casa de la scoala intr-o baltoaca numai placa aia de baza (verde) fara protectia aia de plastic dar am uscat acasa placuta cu un prosop si a mers, era Tom si Jerry, era misto jocul.
Încă mai am consola, depozitatã pe undeva prin casă.
Eu am avut o dezamăgire mare pentru vârsta aceea, am strâns bani pentru o casetă/dischetă de aia. Arăta faină poza de pe ea, pusese o poza demnă de PS1 cred, nu știu dacă erau apărute atunci, in fine. Am cumparat-o, m-am dus într-un suflet acasă, am pus discheta, i-am dat drumul și ce să vezi?! Cred că băiatul acela de schimba chipul din ele a fost și prin oraș la mine(glumesc). Era o pârnaie de joc ci doar avea legătură cu poza.. in fine. M-am dus cu lacrimi in ochi să-mi dea banii înapoi, mă simțeam așa de înșelat la vârsta aia de nu vă puteți închipui, am strâns greu banii, din banii de școală gen.. oricum, apuse vremuri, așa cum au fost și vremurile cu HDD-urile pe sub geci sa nu le plouă când veneau încărcat cu jocuri de la un prieten :))
Moaaa… ma duceam in piete si imi terorizam parintii sa imi cumpar casete. Cumparam 1-2 in fiecare weekend. Faceam schimb cu diferiti copii pe la bloc…
Magnus Carlsen la târg, anii 2000 colorized.
Ce amintiri!
schimba cineva casete in Piata la Rusi in Braila?
Pune si o poza cu HC-91
Ce mistoo, si eu eram innebunit dupa casete, mereu imi cumparau parintii cate una cand mergeam in targ. Intr-o seara, vecinul meu, cu vreo 15 ani mai mare decat mine, mi-a dat cadou toata colectia lui de casete, o plasa intreaga :)) nu stiam cu ce joc sa incep, sclipeam de fericire.
Aproape am uitat perioada asta.
Mereu era ca un mini craciun momentul in care puteam sa ma duc sa iau cateva casete de genul.
Încă țin minte când am fost odată la nași și am jucat minim 6 ore fără oprire “Double Dragon” co-op împreună cu băiatul lor, ne doream tare mult să-l terminăm. Devenisem deja experți, nu mai aveam probleme cu vreun level boss, dar mereu ajungeam într-un punct unde trebuia să sari de pe o platformă pe alta (mureai imediat dacă ratai), iar acolo ni se rupea mereu filmul. Ar trebui probabil să aflu cât de aproape eram de final.
Însă jocul meu favorit din acea perioadă a fost de departe [Terminator 2: Judgement Day](https://youtu.be/iNDlTs8hpt4).
Încă regret că s-a stricat consola și n-am pastrat măcar casetele, jocurile nu mai au același farmec pe emulatoare, folosind un gamepad modern.
În București în 92 mi-am cumpărat un Famicom adevărat la mâna a 2-a de la un prieten.
Avea și Catridge-uri originale sau în fine mult mai bune decât astea galbene ordinare.
Unul alb avea Double Dragon II și III, Contra și Super Contra (adică II) .
Altul avea Rush’Attach, Life Force și 1943.
Și ultimul era unul din acesta cu jocuri clasice la grămadă.
Dar nu prea aveam de la cine să împrumut sau cumpăr altele. Cu greu am găsit un anunț în ziar și am mers cu tata să cumpăr. Am ajuns la o adresă dubioasă unde în mansarda unei case ne-au primit 2 chinezi care nu știau nici engleză nici română. Ne-am înțeles prin semne. Am încercat acolo pe o consolă mai multe cartridge-uri dar mi-am dat seama că sunt toate niște mizerii. Am luat una numai de jenă că începuseră să devină nerăbdatori chinezii.
Era un 8 in 1 care avea (am și acum notat într-o agendă):
Chexder, 1942, Twin Be și B-Wings + variantele lor cu mai multe vieți.
Cum erau alea cu 99999999 in 1.
Unele jocuri pe televizor aveau antene wireless in pachet. Când foloseam antenele in loc de cablu eram literalmente in Star Trek
Cat de misto aratau pozele de pe casete, si cand ajungeai acasa n-aveau nicio treaba cu jocul.
Sunt prea tânără să fi avut de a face cu asta, dar țin minte că erau tarabe cu CD-uri și la un moment dat și DVD-uri cu jocuri prin oraș. Mi-am luat NFS Most Wanted de la o tarabă prin 2005 si încă țin minte cum arăta CD-ul, avea ceva design maroniu pe el care sincer se potrivea cu jocul
Ahh momentul cand mirosi mici da acolo
ce fain era mario chiar salvai printzesa
Ma pacalea varu-miu mai mare sa se joace el mai mult si eu sa ma uit si eu la 4 ani ca sa ma razbun i-am dat in cap cu un scaun de plastic de copii, good times.