Astia sunt toti dezvoltatori “moderni”. Majoritatea sunt tineri. Pe unii ii cunoasteti, sau v-ati intersectat cu ei. Au fost, cu siguranta, dintre ei si la proteste. Probabil ca unii voteaza chiar cu usr. La o bere cu prietenii, toti vor o romanie mai buna, toti se plang de birocratie, toti se vaita, toti ar pleca si maine. Si cu toate astea, asta e ce-au putut astia din noua generatie. Astia care au suferit in cutiile de chibrituri ale comunistilor, astia care “daca era dupa mine”… Na poftim, in pula mea. Asta e dupa tine.
Moto de tara: daca era dupa mineeee…
Rechinii vor profita tot timpul de panica turmei. Știu oameni care ar fi dispuși să dea 100K EUR pe un apartament de două camere, dacă ar avea suficienți bani. De ce? Ca să fie și ei proprietari. Tocmai de aia se vând apartamente în locuri precum Popești sau Militari Residence chiar înainte de a fi turnată fundația.
Găsind tot timpul fraieri, dezvoltatorii sunt preocupați doar de profit.
The jeg is strong with this town.
Incredibili nu mi se par neapărat interlopii care au dezvoltat ciuma asta de „oraș”, ci oamenii care plătesc (bani nu puțini) să se mute în el și să trăiască acolo.
Popesti-Leordeni e poate cea mai buna reprezentare a Romaniei post-decembriste.
Haos, cocalareala, infrastructura de cacat, masini multe, mari si lungi ca asa e smecher, familii cu carucioare pe care le tarasc pe carosabil pe langa masini, ca au vrut si ei sa aiba o casa in suburbie, si o lipsa de perspectiva completa.
Buba principală e la autoritatea publică. Dezvoltatorii caută să facă bani, toată activitatea lor este calibrată în jurul profitabilității. **0 (zero)** dezvoltatori vor zice: „*hei, am un teren pe care pot construi P+8 cu POT de 80% (să zicem, mi-am scos din burtă cifrele astea), dar o să reduc la P+4 și POT 50% ca să fac un părculeț și să nu încarc prea tare zona*”.
Dezvoltatorul e stimulat din toate părțile să facă profit: proiecte mai mari înseamnă garanții mai îndestulătoare pentru bănci, deci limite de credit mai mari; proiecte mai mari înseamnă profit mai mare; etc). Cu alte cuvinte, ei înțeleg doar semnale pozitive sub forma banilor suplimentari pe care îi pot scoate dintr-un proiect.
Nu prea rentează cu finisaje de calitate, nu prea rentează cu parcuri/spații verzi peste minimul cerut de lege, nu prea rentează cu parcări mai mari decât minimul cerut de lege. De ce? Cumpărătorul român, constrâns de buget, va strâmba din nas la cost. De ce să iei cu 200k euro un apartament într-un proiect de calitate, unde arhitecții au fost plătiți să se gândească la calitatea vieții, când poți să iei cu 135k euro un apartament de dimensiuni oarecum similare, doar că cu finisaje de buget și aflat într-un proiect făcut de așa natură încât să se scoată profit maxim per suprafața terenului?
Vina e a autorităților, care au pârghiile legale să fie mai coioase când aprobă PUZ-uri, dar care se comportă ca niște yes-meni ai dezvoltatorilor. Ia să înceapă autoritățile să pună niște condiții mai stringente în materie de spații verzi, indicatori urbanistici și soluții de trafic când se elaborează PUZ-uri. Ia să vedem noi o viziune urbanistică unitară la nivel de țară (cum de altfel a fost și gândită legislația și ierarhia documentațiilor de reglementare urbanistică), nu un talmeș balmeș generat exclusiv de ce interese populează diverse primării/consilii locale. Atât timp cât procesul de elaborare/reglementare urbanistică rămâne la nivelul de „*hai să vedem ce facem ca să fie bine și pt. domnu’ dezvoltatoru că vrea să investească în localitate”*, n-o să progresăm nicăieri. O să ne umplem de Popești Leordeni prin toată țara, cu oameni care s-au bucurat la apartamentul de 60k euro și acum ascultă fiecare pleoscăitură a veciniei de la etaj care îi face o muie lu bărba-su, respectiv fiecare inflexiune din vocea lui Salam din boxa care dă în blană în curtea vecinului de lângă bloc (vecin umbrit de bloc, dar pe care nu l-a întrebat nimeni nimic și care s-a trezit cu P+4E+5E mansardat fix lângă gardul casei lui idilice, unde a zis că găsește liniște și verdeață).
>Asemănarea dintre Popești-Leordeni și Chiajna nu este deloc întâmplătoare. Ambele localități au avut o relație administrativ-urbanistică cu Bucureștiul până nu demult, când s-au trezit peste noapte autonome.
>Principala diferență este că Popești-Leordeni a devenit oraș, în timp ce Chiajna a rămas comună în acte, deși are toate caracteristicile unui oraș.
>Urbanistic, însă, cele două localități sunt ca două picături de apă și spun cam aceeași poveste: povestea unor administrații locale corupte și incompetente care i-au lăsat pe dezvoltatorii din zonă să construiască haotic, contrar oricăror reguli și fără pic de considerație pentru sănătatea mediului și a locuitorilor săi.
>Ambele sunt situate lângă niște gropi de gunoi care fac viețile cetățenilor un calvar: cea de la Rudeni în cazul Chiajnei, cea de la Glina în cazul Popești-Leordeni.
>Ambele s-au extins rapid, fără ca infrastructura edilitară să țină pasul. Și ambele au mai mulți locuitori decât apar în acte, undeva la peste 100 de mii.
Imaginează ți ca mulți din ei fac credit pe 30 de ani sa cumpere acolo.
8 comments
E frumos.
Astia sunt toti dezvoltatori “moderni”. Majoritatea sunt tineri. Pe unii ii cunoasteti, sau v-ati intersectat cu ei. Au fost, cu siguranta, dintre ei si la proteste. Probabil ca unii voteaza chiar cu usr. La o bere cu prietenii, toti vor o romanie mai buna, toti se plang de birocratie, toti se vaita, toti ar pleca si maine. Si cu toate astea, asta e ce-au putut astia din noua generatie. Astia care au suferit in cutiile de chibrituri ale comunistilor, astia care “daca era dupa mine”… Na poftim, in pula mea. Asta e dupa tine.
Moto de tara: daca era dupa mineeee…
Rechinii vor profita tot timpul de panica turmei. Știu oameni care ar fi dispuși să dea 100K EUR pe un apartament de două camere, dacă ar avea suficienți bani. De ce? Ca să fie și ei proprietari. Tocmai de aia se vând apartamente în locuri precum Popești sau Militari Residence chiar înainte de a fi turnată fundația.
Găsind tot timpul fraieri, dezvoltatorii sunt preocupați doar de profit.
The jeg is strong with this town.
Incredibili nu mi se par neapărat interlopii care au dezvoltat ciuma asta de „oraș”, ci oamenii care plătesc (bani nu puțini) să se mute în el și să trăiască acolo.
Popesti-Leordeni e poate cea mai buna reprezentare a Romaniei post-decembriste.
Haos, cocalareala, infrastructura de cacat, masini multe, mari si lungi ca asa e smecher, familii cu carucioare pe care le tarasc pe carosabil pe langa masini, ca au vrut si ei sa aiba o casa in suburbie, si o lipsa de perspectiva completa.
Buba principală e la autoritatea publică. Dezvoltatorii caută să facă bani, toată activitatea lor este calibrată în jurul profitabilității. **0 (zero)** dezvoltatori vor zice: „*hei, am un teren pe care pot construi P+8 cu POT de 80% (să zicem, mi-am scos din burtă cifrele astea), dar o să reduc la P+4 și POT 50% ca să fac un părculeț și să nu încarc prea tare zona*”.
Dezvoltatorul e stimulat din toate părțile să facă profit: proiecte mai mari înseamnă garanții mai îndestulătoare pentru bănci, deci limite de credit mai mari; proiecte mai mari înseamnă profit mai mare; etc). Cu alte cuvinte, ei înțeleg doar semnale pozitive sub forma banilor suplimentari pe care îi pot scoate dintr-un proiect.
Nu prea rentează cu finisaje de calitate, nu prea rentează cu parcuri/spații verzi peste minimul cerut de lege, nu prea rentează cu parcări mai mari decât minimul cerut de lege. De ce? Cumpărătorul român, constrâns de buget, va strâmba din nas la cost. De ce să iei cu 200k euro un apartament într-un proiect de calitate, unde arhitecții au fost plătiți să se gândească la calitatea vieții, când poți să iei cu 135k euro un apartament de dimensiuni oarecum similare, doar că cu finisaje de buget și aflat într-un proiect făcut de așa natură încât să se scoată profit maxim per suprafața terenului?
Vina e a autorităților, care au pârghiile legale să fie mai coioase când aprobă PUZ-uri, dar care se comportă ca niște yes-meni ai dezvoltatorilor. Ia să înceapă autoritățile să pună niște condiții mai stringente în materie de spații verzi, indicatori urbanistici și soluții de trafic când se elaborează PUZ-uri. Ia să vedem noi o viziune urbanistică unitară la nivel de țară (cum de altfel a fost și gândită legislația și ierarhia documentațiilor de reglementare urbanistică), nu un talmeș balmeș generat exclusiv de ce interese populează diverse primării/consilii locale. Atât timp cât procesul de elaborare/reglementare urbanistică rămâne la nivelul de „*hai să vedem ce facem ca să fie bine și pt. domnu’ dezvoltatoru că vrea să investească în localitate”*, n-o să progresăm nicăieri. O să ne umplem de Popești Leordeni prin toată țara, cu oameni care s-au bucurat la apartamentul de 60k euro și acum ascultă fiecare pleoscăitură a veciniei de la etaj care îi face o muie lu bărba-su, respectiv fiecare inflexiune din vocea lui Salam din boxa care dă în blană în curtea vecinului de lângă bloc (vecin umbrit de bloc, dar pe care nu l-a întrebat nimeni nimic și care s-a trezit cu P+4E+5E mansardat fix lângă gardul casei lui idilice, unde a zis că găsește liniște și verdeață).
>Asemănarea dintre Popești-Leordeni și Chiajna nu este deloc întâmplătoare. Ambele localități au avut o relație administrativ-urbanistică cu Bucureștiul până nu demult, când s-au trezit peste noapte autonome.
>Principala diferență este că Popești-Leordeni a devenit oraș, în timp ce Chiajna a rămas comună în acte, deși are toate caracteristicile unui oraș.
>Urbanistic, însă, cele două localități sunt ca două picături de apă și spun cam aceeași poveste: povestea unor administrații locale corupte și incompetente care i-au lăsat pe dezvoltatorii din zonă să construiască haotic, contrar oricăror reguli și fără pic de considerație pentru sănătatea mediului și a locuitorilor săi.
>Ambele sunt situate lângă niște gropi de gunoi care fac viețile cetățenilor un calvar: cea de la Rudeni în cazul Chiajnei, cea de la Glina în cazul Popești-Leordeni.
>Ambele s-au extins rapid, fără ca infrastructura edilitară să țină pasul. Și ambele au mai mulți locuitori decât apar în acte, undeva la peste 100 de mii.
Imaginează ți ca mulți din ei fac credit pe 30 de ani sa cumpere acolo.