> „Competențele multiple ale dlui Chifu și timpul dilatat i-au permis nu doar să-și continue activitatea de ziarist și publicist, ci și să facă două doctorate, să predea la Școala Națională de Științe Politice și Administrative, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Universitatea „Titu Maiorescu”, Colegiul Național de Apărare, Academia Națională de Informații – după cum se poate vedea, este vorba de un amestec de școli onorabile și bombe cu pretenții academice –, să se implice în cercetare, să consilieze politicieni din variate partide, care ocupau diverse funcții în instituțiile statului român.
> Primul doctorat obținut de dl Chifu a fost cel în științe istorice, în 2004, la Craiova, sub coordonarea lui Gheorghe Buzatu. Pentru cine a uitat, amintesc că acesta din urmă a fost cunoscut pentru orientarea sa ultranaționalistă, a promovat cultul lui Ion Antonescu, a depus eforturi pentru recuperarea extremismului de dreapta, cuzist și legionar, ceea ce explică și preluarea portdrapelului de negaționist al Holocaustului în România. Nu este întâmplător că istoricul a fost activist al PCR și informator al Securității înainte de 1989, iar în postcomunism a făcut politică în Partidul România Mare, fiind și senator între 2000-2004. Adică exact atunci când dl Chifu îl avea coordonator în deslușirea tainelor istoriei. Doctoratul dlui Chifu privea situația Basarabiei sub ocupație sovietică în anii 1940-1941 și 1944-1989. O jumătate de secol de istorie a fost „rezolvată” într-o teză de doctorat, în pofida barierelor lingvistice și de acces în arhive. […]
> Domnul Chifu pare să nu fie doar un un apropiat al puterii politice, ci și unul al serviciilor secrete. În CV-urile mai vechi, el amintea că Serviciul Român de Informații l-a premiat, în 2004, „pentru promovarea culturii de securitate”. Nu putem decât să ne gândim că perioada de promovare trebuie să fi fost ceva mai lungă. În contextul nostru politic și instituțional, precizarea ne permite să înțelegem mai bine rolul conexiunilor utile pentru ascensiunea unor personaje la etajele superioare ale puterii. […]
> **Un interes aparte l-a manifestat dl Chifu în privința Republicii Moldova. Articolele sale, risipite pe un blog la „Adevărul” sau pe platforma deschide.md, au atras atenția celor care se ocupau de micul stat estic. În spatele cuvintelor se putea lesne vedea agenda. Într-o vreme când, până în 2019 inclusiv, Vladimir Plahotniuc era considerat principalul personaj negativ în politica de la Chișinău, dl Chifu relativiza lucrurile. Se referea cu ironie la criticile contra lui Plahotniuc, folosind obsesiv formula „Oligarhul Rău care a Capturat Statul”, ataca într-un mod care se dorea subtil acțiunile PAS și ale Maiei Sandu, ale PPDA și ale lui Andrei Năstase, care astfel ar fi dat Republica Moldova pe mâna Rusiei. Că nu s-a întâmplat așa s-a văzut de atunci încoace, în pofida producătorilor de zgomot și de fum din diverse instituții sau redacții de la vest de Prut. […]**
> Cazul prezentat aici nu este singular în spațiul public din România. Nu cred că mai este o noutate pentru nimeni că mulți dintre decidenții români sunt inadecvați în pozițiile pe care le ocupă, sunt pur și simplu mediocri, în pofida sclipiciului ceremonial. În preajma acestora au ajuns, pe post de consilieri sau purtători de servietă, cum sunt numiți popular, diverși inși care au CV-uri umflate, declară competențe aproximative sau inexistente. Putem să ne imaginăm ce sfaturi dau acești impostori liderilor politici.”
1 comment
> […]
> „Competențele multiple ale dlui Chifu și timpul dilatat i-au permis nu doar să-și continue activitatea de ziarist și publicist, ci și să facă două doctorate, să predea la Școala Națională de Științe Politice și Administrative, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, Universitatea „Titu Maiorescu”, Colegiul Național de Apărare, Academia Națională de Informații – după cum se poate vedea, este vorba de un amestec de școli onorabile și bombe cu pretenții academice –, să se implice în cercetare, să consilieze politicieni din variate partide, care ocupau diverse funcții în instituțiile statului român.
> Primul doctorat obținut de dl Chifu a fost cel în științe istorice, în 2004, la Craiova, sub coordonarea lui Gheorghe Buzatu. Pentru cine a uitat, amintesc că acesta din urmă a fost cunoscut pentru orientarea sa ultranaționalistă, a promovat cultul lui Ion Antonescu, a depus eforturi pentru recuperarea extremismului de dreapta, cuzist și legionar, ceea ce explică și preluarea portdrapelului de negaționist al Holocaustului în România. Nu este întâmplător că istoricul a fost activist al PCR și informator al Securității înainte de 1989, iar în postcomunism a făcut politică în Partidul România Mare, fiind și senator între 2000-2004. Adică exact atunci când dl Chifu îl avea coordonator în deslușirea tainelor istoriei. Doctoratul dlui Chifu privea situația Basarabiei sub ocupație sovietică în anii 1940-1941 și 1944-1989. O jumătate de secol de istorie a fost „rezolvată” într-o teză de doctorat, în pofida barierelor lingvistice și de acces în arhive. […]
> Domnul Chifu pare să nu fie doar un un apropiat al puterii politice, ci și unul al serviciilor secrete. În CV-urile mai vechi, el amintea că Serviciul Român de Informații l-a premiat, în 2004, „pentru promovarea culturii de securitate”. Nu putem decât să ne gândim că perioada de promovare trebuie să fi fost ceva mai lungă. În contextul nostru politic și instituțional, precizarea ne permite să înțelegem mai bine rolul conexiunilor utile pentru ascensiunea unor personaje la etajele superioare ale puterii. […]
> **Un interes aparte l-a manifestat dl Chifu în privința Republicii Moldova. Articolele sale, risipite pe un blog la „Adevărul” sau pe platforma deschide.md, au atras atenția celor care se ocupau de micul stat estic. În spatele cuvintelor se putea lesne vedea agenda. Într-o vreme când, până în 2019 inclusiv, Vladimir Plahotniuc era considerat principalul personaj negativ în politica de la Chișinău, dl Chifu relativiza lucrurile. Se referea cu ironie la criticile contra lui Plahotniuc, folosind obsesiv formula „Oligarhul Rău care a Capturat Statul”, ataca într-un mod care se dorea subtil acțiunile PAS și ale Maiei Sandu, ale PPDA și ale lui Andrei Năstase, care astfel ar fi dat Republica Moldova pe mâna Rusiei. Că nu s-a întâmplat așa s-a văzut de atunci încoace, în pofida producătorilor de zgomot și de fum din diverse instituții sau redacții de la vest de Prut. […]**
> Cazul prezentat aici nu este singular în spațiul public din România. Nu cred că mai este o noutate pentru nimeni că mulți dintre decidenții români sunt inadecvați în pozițiile pe care le ocupă, sunt pur și simplu mediocri, în pofida sclipiciului ceremonial. În preajma acestora au ajuns, pe post de consilieri sau purtători de servietă, cum sunt numiți popular, diverși inși care au CV-uri umflate, declară competențe aproximative sau inexistente. Putem să ne imaginăm ce sfaturi dau acești impostori liderilor politici.”
—————-
S-a gasit un *dottore* AURolac la PeNeLe