Nu știu cine morții mă-sii a zis-o, dar cred că avea dreptate. Am locuit aproape de cimitirul Mărcuța din Pantelimon iar în mai toate [zilele însorite](https://www.youtube.com/watch?v=jx1HHa0RYis&ab_channel=LaFamilia) de vară, cimitirul era scurtătura spre lacul Dobroești, locul nostru de joacă – despre asta în alt episod.
Cimitirul Marcuta avea alea principală din care ieșea o potecă ce dădea spre ieșirea spre lac. Era drumul clasic spre locul de joacă, știam toate crucile, toate cavourile, toate mirosurile și toți copacii. Pe drumul asta clasic aveai clasicele dude pe care le puteai mânca doar coapte, coapte și se escaladau cruci pentru a ajunge la ele. Mai erau clasicele corcodușe foarte acre căci nu avea nimeni răbdare să le lase să se coacă iar aproape de ieșire erau piersici. Piersicii ăștia erau pe lângă morminte care nu aveau cavou de ciment și exista probabilitate ca ei sa aibă si ceva îngrășământ natural. Foarte bune, așa crude cum le băgăm. Caișii erau tot pe la margine, dar trebuia sa escaladezi niște boscheți iar diamantul din Mărcuța era un vișin modest si ascuns undeva nu in drum. Pentru asta trebuia sa continui pe aleea principala si apoi sa faci un mic labirint printre Popești și Ionești ca sa dai de el. Era secret, știut de puțini, iar fructele aveau timp sa se coacă. Era un adevărat monument al naturii. Mai mergeam la el in noaptea de Înviere, după 12, sa jucam cărți si sa bem vin cu cola.
12 comments
De la ingrasamantul de buna calitate.
Așa e. Am fost vecin cu Gheorghe Dincă și avea niște mere foarte bune în ogradă. /s
Too soon?
Să vezi legumele…
sa vezi copacii de langa veceurile “eco”.
Povestea asta imi aduce aminte de adolescenta. Trecem zilnic prin cimitir in drum spre casa / spre scoala/ spre oras. Era un anumit mormant acolo pe care cresteau fragute. Mega gustoase. SI acuma adult fiind cand merg la parinti in vizita si e sezonul lor, trec musai pe acolo. Yam
Cand o sa se termine razboiul sa vezi ce bune o sa fie semintele de floarea soarelui
E adevarat, in fiecare vara adun corcoduse si caise din cimitir
>apoi sa faci un mic labirint printre Popești și Ionești
Dă-te-n căcat de poet!
După donat organele, probabil e cea mai bună chestie să se hrănească din tine un pom care să dea umbră și fructe cuiva.
Ce corcoduse rosii am mai mancat … erau vreo doi linga gardu autogarii…. Faceau niste corcoduse mari si zemoase!
Cele mai bune caise le-am găsit în cimitirul din Sulina. Nu foarte mari dar dulci și aromate. Din caise localnicii fac și o țuică genială.
Așa, deci când mor las în testament da pună în pom fructifer pe mormânt, am reținut. Oricum voiam să pună un copac pe el, dar acum că ai zis că-s bine fructele, nu mai vreau brad, vreau altceva. Poate un cais.