Se mai mira cineva ca sunt fosti securisti peste tot? Dar ii ajunge moartea din urma si pe astia, nu scapa. Si abia atunci se va incheia revolutia din 1989 si vom fi scapat de ultimele tentacule ale regimului comunist.
Poveste cu talc: se spune ca in Biblie, Dumnezeu a ratacit poporul evreul timp de 40 de ani prin desert intocmai ca niciunul nascut in sclavia din Egipt sa nu intre in Tara Fagaduintei.
>Practic, spune acesta, instituţiile s-au prevalat de modificările legislative din 2002 şi orice fel de documente care conţineau hârtii cu ştampila „Secret”, unele chiar dinainte de 1989, au fost distruse pentru că erau confidenţiale. Scopul: cercetătorii să nu dea peste numele unor ofiţeri acoperiţi. Presiunea cea mai mare pe distrugerea documentelor vine de la SRI şi de la „Doi şi-un sfert”, serviciul secret al MAI.
>Totul porneşte de la faptul că în România nu există o legislaţie concretă pentru a stabili când şi cum sunt declasificate documentele desemnate a fi secrete.
>În România, avem şi acum documente desemnate ca fiind clasificate încă de la Primul Război Mondial care, în mod teoretic, nu ar trebui să fie accesibile nimănui.
>Ei bine, din 2002 s-a schimbat legea: aceste documente nu mai fac parte dintr-un fond arhivistic naţional de unde ar urma să ajungă în public, ci ele să arhivează sau se distrug. De vreun deceniu, astfel de acte de la Poliţie, Prefectură, Consiliile Judeţene, primării comunale, de la poliţiile care aveau în evidenţă foştii deţinuţi politici şi făceau informări lunare despre aceştia, au fost distruse”, a explicat istoricul Cătălin Botoşineanu.
>„Nu mai avem nimic de la vizita preşedintelui Franţei la Iaşi, Francois Mitterand, nici de la vizita Papei Francisc. Documentele se distrug imediat, dă ordin DGPI. Toată industria comunistă, tot ce a însemnat Birou de Documente Secrete, au venit, s-au uitat, le-au luat şi le-au distrus. Sigur, erau şi nume de ofiţeri acolo, dar erau documente legate de istoria ţării. Speram că vom putea citi actele clasificate de la mineriade, dar după 2002 această speranţă s-a disipat”, a explicat fostul director al Arhivelor Naţionale Iaşi.
>Crimele din orfelinate au dispărut din actele oficiale
>„Am ajuns precum medicii legişti, noi primim doar procesele verbale în care ne anunţă că au fost distruse arhivele. Suntem o ruşine, ca ţară, din punctul acesta de vedere, nu avem o legislaţie în domeniu, avem documente clasificate la Piteşti din 1917, din Primul Război Mondial. Legea spune că după 30 de ani de la crearea unui document, ar trebui să ajungă într-o arhivă a statului sau să fie făcut public inventarul către fondul arhivistic naţional. Acum, serviciile cer să luăm la mână milioane de file, fiindcă documentele clasificate nu erau în dosare separate, şi să găsim documentele clasificate şi să le izolăm. Dar arhiva este a comunităţii, care are dreptul să îşi ştie trecutul recent”, mai explică fostul director al Arhivelor ieşene.
>El spune că, spre exemplu, istoricii nu vor putea să vadă cum au funcţionat în Iaşi instituţiile în anii dinainte şi de după intrarea în UE, fiindcă nu există niciun document arhivat în perioada respectivă şi toate au fost distruse.
2 comments
Se mai mira cineva ca sunt fosti securisti peste tot? Dar ii ajunge moartea din urma si pe astia, nu scapa. Si abia atunci se va incheia revolutia din 1989 si vom fi scapat de ultimele tentacule ale regimului comunist.
Poveste cu talc: se spune ca in Biblie, Dumnezeu a ratacit poporul evreul timp de 40 de ani prin desert intocmai ca niciunul nascut in sclavia din Egipt sa nu intre in Tara Fagaduintei.
>Practic, spune acesta, instituţiile s-au prevalat de modificările legislative din 2002 şi orice fel de documente care conţineau hârtii cu ştampila „Secret”, unele chiar dinainte de 1989, au fost distruse pentru că erau confidenţiale. Scopul: cercetătorii să nu dea peste numele unor ofiţeri acoperiţi. Presiunea cea mai mare pe distrugerea documentelor vine de la SRI şi de la „Doi şi-un sfert”, serviciul secret al MAI.
>Totul porneşte de la faptul că în România nu există o legislaţie concretă pentru a stabili când şi cum sunt declasificate documentele desemnate a fi secrete.
>În România, avem şi acum documente desemnate ca fiind clasificate încă de la Primul Război Mondial care, în mod teoretic, nu ar trebui să fie accesibile nimănui.
>Ei bine, din 2002 s-a schimbat legea: aceste documente nu mai fac parte dintr-un fond arhivistic naţional de unde ar urma să ajungă în public, ci ele să arhivează sau se distrug. De vreun deceniu, astfel de acte de la Poliţie, Prefectură, Consiliile Judeţene, primării comunale, de la poliţiile care aveau în evidenţă foştii deţinuţi politici şi făceau informări lunare despre aceştia, au fost distruse”, a explicat istoricul Cătălin Botoşineanu.
>„Nu mai avem nimic de la vizita preşedintelui Franţei la Iaşi, Francois Mitterand, nici de la vizita Papei Francisc. Documentele se distrug imediat, dă ordin DGPI. Toată industria comunistă, tot ce a însemnat Birou de Documente Secrete, au venit, s-au uitat, le-au luat şi le-au distrus. Sigur, erau şi nume de ofiţeri acolo, dar erau documente legate de istoria ţării. Speram că vom putea citi actele clasificate de la mineriade, dar după 2002 această speranţă s-a disipat”, a explicat fostul director al Arhivelor Naţionale Iaşi.
>Crimele din orfelinate au dispărut din actele oficiale
>„Am ajuns precum medicii legişti, noi primim doar procesele verbale în care ne anunţă că au fost distruse arhivele. Suntem o ruşine, ca ţară, din punctul acesta de vedere, nu avem o legislaţie în domeniu, avem documente clasificate la Piteşti din 1917, din Primul Război Mondial. Legea spune că după 30 de ani de la crearea unui document, ar trebui să ajungă într-o arhivă a statului sau să fie făcut public inventarul către fondul arhivistic naţional. Acum, serviciile cer să luăm la mână milioane de file, fiindcă documentele clasificate nu erau în dosare separate, şi să găsim documentele clasificate şi să le izolăm. Dar arhiva este a comunităţii, care are dreptul să îşi ştie trecutul recent”, mai explică fostul director al Arhivelor ieşene.
>El spune că, spre exemplu, istoricii nu vor putea să vadă cum au funcţionat în Iaşi instituţiile în anii dinainte şi de după intrarea în UE, fiindcă nu există niciun document arhivat în perioada respectivă şi toate au fost distruse.