Imagine de la protestul de duminică, din București, declanșat ca reacție la documentarul Recorder despre capturarea justiției. FOTO: Hepta
Ziare.com a luat legătura cu politologul Cristian Pîrvulescu, decan al Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, pentru a ne explica ce au în comun protestele din România, Bulgaria, Serbia și Macedonia de Nord.
În țara noastră, aproximativ 8.000 de persoane au ieșit duminică seara în stradă și au mărșăluit prin centrul Capitalei, de la Piața Universității până la Piața Victoriei. Protestul a avut loc în a cincea zi de manifestații organizate după apariția documentarului „Justiție capturată”, realizat de Recorder.
În paralel, Parlamentul Bulgariei a acceptat în unanimitate, pe 12 decembrie, demisia prim-ministrului Rosen Zhelyazkov. Acesta a demisionat cu o zi înainte, în urma presiunii generate de protestele de masă împotriva corupției și a planurilor de austeritate pe care Zhelyazkov le viza în bugetul pentru anul 2026.
Cele mai longevive proteste din listă vin din Serbia. La mai mult de un an după dezastrul din Novi Sad din 2024, în urma căruia au murit 16 persoane, studenții sârbi continuă manifestațiile și se pregătesc pentru a doua iarnă în stradă, cerând schimbarea guvernului și asumarea responsabilității din partea lui Aleksandar Vučić. Mișcarea civică s-a menținut constantă, însă în rândul protestatarilor ideea aderării la Uniunea Europeană, ca soluție la eliminarea corupției, pare să fi dispărut din discurs.
În Macedonia de Nord, furia publică s-a concentrat pe incendiul devastator dintr-un club din Kocani, în care au murit 63 de oameni și peste 190 au fost răniți la începutul acestui an, într-o tragedie foarte asemănătoare cu incendiul de la clubul Colectiv (București), din 30 octombrie 2015. Pe 15 noiembrie, cu patru zile înainte de începerea procesului, familiile victimelor din Macedonia de Nord au mărșăluit prin Skopje cerând adevăr și justiție — mii de oameni îmbrăcați în negru au purtat un banner cu chipurile celor decedați, din piața principală până la Curtea Penală.
Cristian Pîrvulescu: „Tema corupției apare recurent pentru că funcționează ca un limbaj comun al frustrărilor sistemice”
Politologul Cristian Pîrvulescu explică de ce, în pofida diferențelor naționale, nemulțumirile exprimate sunt similare și subliniază rolul generațiilor tinere și al temei corupției în articularea acestor proteste.
„Protestele din România, Bulgaria, Serbia și Macedonia de Nord pot fi înțelese ca reacții convergente la aceleași disfuncții instituționale, apărute în contexte naționale diferite, dar supuse unor presiuni structurale similare. Ele nu sunt coordonate și nu urmăresc un proiect comun, însă exprimă aceleași așteptări foarte concrete legate de funcționarea statului, de echitatea regulilor și de accesul real la oportunități.
Tinerii sunt primii care resimt blocajele de acces la oportunități, efectele corupției asupra carierelor și lipsa de mobilitate socială, iar în același timp au mai puține legături cu rețelele de putere și mai puțin de pierdut pe termen scurt. Prezența lor în stradă exprimă o reacție la percepția că viitorul le este compromis, nu neapărat o mobilizare emoțională indusă din exterior.
Tema corupției apare recurent pentru că funcționează ca un limbaj comun al frustrărilor sistemice. Pentru aceste generații, corupția nu este o problemă abstractă de moralitate publică, ci explicația concretă a rupturii dintre efort și recompensă, dintre promisiunea europeană și experiența cotidiană. De aceea, revendicările similare apar spontan în contexte naționale diferite, fără coordonare, dar pe fundalul unor disfuncții instituționale comparabile”, a explicat Cristian Pîrvulescu.
Inegalitatea economică e motorul manifestațiilor din Europa de Est
Politologul Cristian Pîrvulescu analizează cauzele structurale ale protestelor din Europa de Est, insistând asupra rolului inegalității economice, al așteptărilor neîmplinite ale generațiilor tinere și al contextului tensionat în care aceste mișcări se manifestă.
În evaluarea sa, el explică de ce revendicările formulate nu vizează respingerea cadrului democratic sau european, ci funcționarea concretă a instituțiilor și capacitatea acestora de a livra rezultate previzibile și echitabile.
„Inegalitatea economică reprezintă fundalul constant al acestor mobilizări. Creșterea economică din Europa de Est nu s-a transformat într-o mobilitate socială comparabilă cu așteptările generațiilor tinere, iar diferența dintre cei conectați la resurse și restul societății rămâne vizibilă. Frustrarea este legată mai ales de lipsa perspectivelor și de sentimentul pierderii timpului într-un sistem care pare blocat, nu doar de nivelul veniturilor.
Aceste proteste apar într-un context marcat de presiuni informaționale permanente și de o competiție intensă pentru controlul narațiunilor publice. Ele nu sunt produse ale acestui context, dar se desfășoară inevitabil în interiorul lui, într-un spațiu public fragmentat, tensionat și expus influențelor externe. Din acest motiv, revendicările legitime capătă rapid o semnificație geopolitică și sunt integrate într-un peisaj mai larg al confruntărilor din regiune.
Ceea ce vedem în Europa de Est nu este contestarea fundamentelor normativ-politice ale statului, ci acumularea de disfuncții într-un regim de așteptări foarte precise. Tinerii nu pun sub semnul întrebării statul, democrația sau apartenența europeană, ci capacitatea administrației, a justiției și a clasei politice de a produce rezultate previzibile și echitabile. Limbajul protestului este unul pragmatic, nu filosofic, orientat spre reguli care funcționează, nu spre principii abstracte”, a conchis politologul.