BANALITATEA RĂULUI. Ce ne spune un proces de la Cluj despre felul în care societatea românească tolerează violența împotriva femeilor

7 comments
  1. Cele mai multe susvoturi mi le-am luat pentru criticarea muncitorilor români leneși. Cele mai multe josvoturi, când am comentat pe tema faptului că discriminarea femeilor este sistematic ascunsa in Romania. In ambele cazuri, a fost linșaj digital. Raul e cel mai eficient mod de a genera reacții.

  2. Știrea e de anul trecut, între timp mii de oameni sunt uciși fără vină în război lângă noi și se pare că nimeni nu vrea încetarea războiului.

    Și a doua chestie e că uneori femeile mint vezi mult mediatizatul caz/proces cu actorii din SUA.

    ​

    Una peste alta o femeie bătută nu mai sensibilizează așa tare când altele mor, iar altele mint și empatia noastră e finită.

  3. Frate, să-mi bag pula in el de articol că avea candele în poza principala și am crezut că femeia a murit până la urmă. Am citit tot wall of text ăla ca să văd și nu.

    Despre pedeapsa… Frate, nu știu, că articolul e foarte sentimental, dar nu prea zice ce rani a suferit femeia. De obicei la bătăi se da cu suspendare. Ce voia autorul/autoarea? Să-l castreze?

  4. >>> pe de o parte, s-au manifestat online justițiarismul / vigilantismul și atmosfera de linșaj împotriva făptașului;

    >> pe de altă parte, a fost pusă sub semnul întrebării trauma victimei violenței, iar diminuarea gravității evenimentelor a venit la pachet și cu învinovățirea victimei.

    Ambele atitudini sunt gresite. In mod normal ar trebui pur si simplu separati “iubitii” de catre politie si facut un proces, si eventual agresorul bagat dupa gratii. Ordin de protectie, etc, ce s-ar face in tarile in care capitala are apa calda.

  5. Găsesc interesant in articol faptul că au punctat cauzele pentru care s-au ajuns unde s-au ajuns, deși alte articole din presa plâng doar că vai cum s-au putut întâmpla.
    Primul lucru, omul nu era recidivist, deși erau declarații că bătuse și înainte. Pentru că erau doar declarații, nu plângeri care sa fi fost judecate.
    Al doilea, despre care Danilet a scris mult, că în cauză a fost strict repriza de box, pentru că nu există cadru să dovedești și să judeci abuzul fara bătaie. Deci nu a fost violența în formă continuată, ci doar alea 3 minute. Pedeapsa s-au dat pentru repriza de box, nu pentru altceva.
    Al treilea lucru, angajatorul s-au scos tipic românește, nici prea prea, nici foarte foarte. Adică i-a acceptat demisia fara preaviz, dar de fapt era suspendat, deci toată istoria nu era în the record la angajator, ceea ce a dat omului posibilitatea să redefinească trecutul în relațiile personale.
    În sfârșit, in decizie, spun cei de la 0, judecătorul l-am pus să facă consiliere. Există și o perioada de încercare când iei cu suspendare și un milițian care sa verifice că faci ce e in sentința. Totuși în G4 vad informația că abia cu cea pe care a omorit-o a mers la terapie. In teorie daca nu faci ce scrie in sentința, milițianul notează și judecătorul te baga la zdup. Omul n-a făcut și totuși n-a sfârșit la zdup.
    Practic el a putut avansa la crimă pentru că deși sentința a fost justă raportat la ce poate justiția română, au urmat mulți pași procedurali in care a fost favorizat.

  6. Foarte interesant articolul, ar trebui citit cu atentie de toti cei care considera ca e proasta pentru ca nu pleaca, ca merita, ca de ce nu a zis mai devreme, ca alte sapte mii de acuze la adresa victimei, in timp ce abuzatorul e lasat in pace ca doar nu o sa distrugem viata unui om cinstit pentru o femeie nebuna. Mostre avem si aici mai jos in comentarii.

Leave a Reply