>ar trebui eliminată și evaluarea copilului în fața clasei
Sa-i evaluam pe hol
Eu cred contrariul. Cine a muncit, merita rasplata si recunostinta publica daca si-o doreste. Daca nu, nu se prezinta, simplu.
Nu vreau o societate in care toti sa fie la fel, cel care munceste sa fie pus pe aceeasi treapta cu cel care nu munceste pentru ca ii raneste orgoliul, sentimentele etc. celui din urma.
uite asa dai nastere generatiilor de snowflakes!
Asa ii faci sa voteze aur si le promovezi pe lichelel de george simion sosoaca ( le scriu numele cu litere mici deoarece aceste personaje nu merita ca numele sa le fie scris ca toate celelalte nume proprii.)
Iar nonstirea asta?
Adică să nu mai deschidă profa de romana catalogul random și să asculte pe cineva ?
Despre autorul articolului:
> Sergiu Ursan este director de resurse umane si psiholog organizational in cadrul firmei S.C. CRAMELE COTNARI S.A.
“Când era la şcoală în România, fiica mea dădea teze la două materii – română şi matematică. Când aceste două testări se apropiau, venea sezonul emoților toxice. Aşa un stress, pentru ea, pentru mine, anxietate, frică, nervi, deşi presiunea de acasă pentru note era 0. Dădea tezele, iar când ele veneau erau însoțite de acel ritual la care şcoala românească e maestră – ăla e prost, ăla e bun, ăla a luat 8, ăla 5, ăla 10. Un exercițiu magistral de tâmpenie anti- pedagogică. Nota era mâzgâlită pe foaie, aşa, fără nicio explicație. Eşecul era marcat cu orice sutime scăzută din 10, într-un festival debil al comparaților sterile.
De când e la şcoală în Belgia (la Şcoala europeană) fiica mea dă teze la zece materii. Adică orice, mai puțin religie și sport. Tezele sunt organizate ca examenele de bacalaureat, de la subiecte, la orele petrecute în testare. Când aceste testări se apropie, fiica mea e senină și, pentru multe materii (alea care o interesează), nerăbdăoare să vadă cât ştie. Subiectele examenelor sunt interesante, iar fiica mea le vede ca pe nişte provocări plăcute. La română, de pildă, a avut de comparat două texte – Cărtărescu și Macedonski şi să argumenteze că ideile valoroase rezistă timpului. În plus, a scris un eseu despre ce înseamnă normalitate în epoca noastră. I-a plăcut atât de mult textul din Cărtărescu că, venind acasă, a luat din bibliotecă Melancolia să o citească. La biologie au avut de explicat ce se întâmplă cu corpul uman, pornind de la o situație posibilă de la un festival de muzică – ce se întâmplă dacă iei anumite droguri, cum reacționează corpul la alcool, soare puternic, deshidratare ohoseal extremă etc. Testul, în sine, a fost un manual de supraviețuire pentru toate tâmpeniile pe care şi le poate face un adolescent la un Untold. La engleză au avut de construit un eseu despre internet pornind de la un articol despre două puştoaice care promovează cărți pe TikTok, dar și o paralelă între lbsen şi Tennessee Williams. La germană au scris o scrisoare despre biletul de 9 euro pe lună la transportul public oferit de guvernul Germaniei vara asta. De-abia aşteaptă examenele la artă şi istorie – sunt şi materiile ei preferate și profesorii îi sunt foarte dragi, aşa că vrea să vadă ce subiecte le-au pregătit. Niciodată aici nu a ştiut ce note iau alții la examene, decât aşa, întâmplător, vorbind cu colegii. Lucrările se pun pe bănci cu fața în jos, ca nimeni să nu vadă nota dacă tu nu vrei asta. Dar întotdeauna a primit nu o notă mâzgâlită pe lucrare, ci recomandări despre cum ar putea fi lucrarea mai bună. nu numai punctual, despre subiectele date, ci şi despre cum să gestioneze mai bine un test. Ce s-a întâmplat practic, la aproape toate materiile, e că a crescut anii ăştia în raport cu ea însăşi – e și bizar să creşti în raport cu alții. Prin urmare, în loc să îi punem pe copii să alerge toți, laolaltă, pe acelaşi culoar, dându-şi ghionturi unii altora, împiedicându-se unii de alții, cu două, trei excepții care aleargă foarte repede și scapă astfel de această îngrămădeală, mai bine le dăm tuturor culoarul lor de alergare și antrenăm, pe fiecare, să-și găsească ritmul. S-ar putea ca aşa să avem mai mulți alergători de cursă lungă performanți.”
sursa: https://www.facebook.com/621419358/posts/10160204423379359/
Eu zic să vă mai gândiți, nu e o idee așa rea.
Premierea sa se facă privat, discret, cu un plic cu 500 de euro pe sub masa ca la dom’ doctor. Vreți așa? A, nu sunt bani? Coronițe, aplauze și poze atunci, plm.
In Romania e fix invers, avem o problema cu feedbackul direct si “dur” nu cu folosirea lui excesiva. Cine a scris artciolul ala, e un snowflake care n-are habar despre educatie. In Romania suntem obisnuit sa dam feedback si la munca si peste tot, asa cu taraita si cu lasa-ma sa te las de mana
Sa fim revolutionari pana la capăt. Nici la job sa nu existe evaluări. Nu a ajuns medicul la operație, are pizza ananas și nu merge curentul. E ok. Sa nu stresam pe cei care lucrează.. /s
Premierea e o chestie bună. Le recunoști meritele unor copii care au muncit și ajuți întreg colectivul să normalizeze ideea de meritocrație: cine muncește și obține rezultate bune ajunge să câștige. Bă, scuze, dar așa e și în viață. Sunt multe căi de a reuși, dar munca și perseveranța merg aproape întotdeauna.
De ce nu le-aș transmite copiilor mei această lecție? De ce i-aș învăța ceva fals, anume că toată lumea merită exact același rezultat și că toți trebuie tratați la fel, ca să nu le rănesc sentimentele? Mi se pare o cale bună de a crește oameni neadaptați și frustrați.
Referitor la evaluarea în fața clasei, propunerea de a o scoate este de o imbecilitate cruntă. Bă autorule, în viață mai ești pus și în situații stresante. Mai vorbești într-o întâlnire/conferință cu încă 10 inși, mai pledezi pentru client în instanță, mai intervii pentru aplanarea unui scandal, etc.
E bine că elevii au pregătirea asta și că sunt puși în situații stresante într-un mediu controlat, cu risc mic. E bine că învață că cel mai bun mod de a nu te face de căcat când ești pus în fața unei provocări publice este să fii pregătit. Din nou, de ce nu le-am dat copiilor această lecție la școală?
Gandire faaar left. Nu vrei cumva si diplome de participare penrtru toti?
As vrea sa vad copiii premiati pentru lucruri in echipa etc dar sa le iei bucuria de a fi 1# nu are sens.
Sa se elimine si metoda prin care profa deschide catalogul random la matematica si sa asculte pe cineva. /s
Pentru ăștia ce se dau de ceasul morții la ideea că nu s-ar mai face festivități: oare în țările civilizate de ce nu se face acest circ cu copii? Iar sistemul de învățământ e mult mai performant, și, în concluzie, cei ce ies din acest sistem sunt și ei performanți. Fiecare cu abilitățile lui, nimeni nu e lăsat în urmă. Doar la noi o mână de elevi sunt ajutați și promovați, iar restul, Dumnezeu cu mila. Iar cei premiați nici măcar nu au gândire critică și alte abilități necesare unei dezvoltări armonioase, ci sunt premiați pentru că tocesc.
>la fel cum ar trebui eliminată și evaluarea copilului în fața clasei.
Deci fara evaluare orala. Inlocuita cu? Si nu niste chestii generale cand vrei sa elimini ceva vii cu o solutie completa… daca stii despre ce vorbesti.
>Validarea/premierea sigur că trebuie să existe, însă trebuie promovată sub altă formă.
Care forma? Despre asta e vorba.
>Trecând de această perioada minunată de școlarizare(care promovează analfabeți funcțional pe bandă rulantă iar asta ar trebui să fie problema numărul 1, după părerea mea), copilul crește și devine adult, vrea un loc de muncă bine plătit, cu statut social,
O fi suferit si el saracul la scoala cand nu lua premiu si cand lua note proaste fara numar acum a devenit adult si are un loc de munca bine platit la republica.
Eu cred că ar trebui să păstrăm premierea publică. E vina mea că unii copii iau rezultate slabe și le e rușine ca profa să le spună în fața școlii. Dacă toată lumea ia note bune nu se va mai plânge nimeni
Așa făceau și americanii în școli, să nu se țină scorul la meciuri. Everybody is a winner.
Să scoatem testele orale că sunt stresante și eseurile că sunt subiective. Să rămână doar testele grilă, dar doar cu un calificativ pentru toată lumea: Bine.
Scoatem festivitatea de premiere, dăm câte o diplomă de participare la toată lumea. Eliminăm corijențele și repetenția. La facultate, dăm direct diploma pe baza participării, iar angajările să se facă random (nu uitați că meritocrația e un concept perimat).
Chestia asta o sa nască o generație din ce în ce mai soft, ceea ce o sa ducă la vremuri grele când generația va creste
Sa scoată și premierea de la olimpiada!!!!!!
Sunt de acord cu tine, nu in tot, dar fie care are opina personal a si trebuie respectata👍
Ai castigat premiul, si tu ai castigat premiul, si tu de colo ai castigat premiul, toata lumea a castigat premiul.
așa e, bravo! foarte bun articolul. eu de exemplu mă identific drept premiant, nu pot ei să îmi spună că nu sunt dacă eu asta simt.
/s
Eu as plusa la liceu cu 1.000 de lei premiul 1, 750 premiul 2, 500 premiul 3
Sa vezi atunci competitie
Daca avem mai multi cu aceeasi medie, dau examen de departajare
pfff.. generatie de snowflakes sensibili.
Unpopular opinion: e bine ca stima de sine sa fie tinuta sub control prin astfel de mici “suturi in fund”, din copilarie. Nu exagerat, fara umilinte gratuite. Un pic de indoiala si nesiguranta de sine te face un om mai bun si chiar mai competent (vezi efectul Dunning-Kruger, e real). E o mare mare greseala sa nu le dam copiilor aceasta lectie, vor fi numai idioti siguri pe ei.
Performanta trebuie rasplatita si admirata, zic.
25 comments
>ar trebui eliminată și evaluarea copilului în fața clasei
Sa-i evaluam pe hol
Eu cred contrariul. Cine a muncit, merita rasplata si recunostinta publica daca si-o doreste. Daca nu, nu se prezinta, simplu.
Nu vreau o societate in care toti sa fie la fel, cel care munceste sa fie pus pe aceeasi treapta cu cel care nu munceste pentru ca ii raneste orgoliul, sentimentele etc. celui din urma.
uite asa dai nastere generatiilor de snowflakes!
Asa ii faci sa voteze aur si le promovezi pe lichelel de george simion sosoaca ( le scriu numele cu litere mici deoarece aceste personaje nu merita ca numele sa le fie scris ca toate celelalte nume proprii.)
Iar nonstirea asta?
Adică să nu mai deschidă profa de romana catalogul random și să asculte pe cineva ?
Despre autorul articolului:
> Sergiu Ursan este director de resurse umane si psiholog organizational in cadrul firmei S.C. CRAMELE COTNARI S.A.
“Când era la şcoală în România, fiica mea dădea teze la două materii – română şi matematică. Când aceste două testări se apropiau, venea sezonul emoților toxice. Aşa un stress, pentru ea, pentru mine, anxietate, frică, nervi, deşi presiunea de acasă pentru note era 0. Dădea tezele, iar când ele veneau erau însoțite de acel ritual la care şcoala românească e maestră – ăla e prost, ăla e bun, ăla a luat 8, ăla 5, ăla 10. Un exercițiu magistral de tâmpenie anti- pedagogică. Nota era mâzgâlită pe foaie, aşa, fără nicio explicație. Eşecul era marcat cu orice sutime scăzută din 10, într-un festival debil al comparaților sterile.
De când e la şcoală în Belgia (la Şcoala europeană) fiica mea dă teze la zece materii. Adică orice, mai puțin religie și sport. Tezele sunt organizate ca examenele de bacalaureat, de la subiecte, la orele petrecute în testare. Când aceste testări se apropie, fiica mea e senină și, pentru multe materii (alea care o interesează), nerăbdăoare să vadă cât ştie. Subiectele examenelor sunt interesante, iar fiica mea le vede ca pe nişte provocări plăcute. La română, de pildă, a avut de comparat două texte – Cărtărescu și Macedonski şi să argumenteze că ideile valoroase rezistă timpului. În plus, a scris un eseu despre ce înseamnă normalitate în epoca noastră. I-a plăcut atât de mult textul din Cărtărescu că, venind acasă, a luat din bibliotecă Melancolia să o citească. La biologie au avut de explicat ce se întâmplă cu corpul uman, pornind de la o situație posibilă de la un festival de muzică – ce se întâmplă dacă iei anumite droguri, cum reacționează corpul la alcool, soare puternic, deshidratare ohoseal extremă etc. Testul, în sine, a fost un manual de supraviețuire pentru toate tâmpeniile pe care şi le poate face un adolescent la un Untold. La engleză au avut de construit un eseu despre internet pornind de la un articol despre două puştoaice care promovează cărți pe TikTok, dar și o paralelă între lbsen şi Tennessee Williams. La germană au scris o scrisoare despre biletul de 9 euro pe lună la transportul public oferit de guvernul Germaniei vara asta. De-abia aşteaptă examenele la artă şi istorie – sunt şi materiile ei preferate și profesorii îi sunt foarte dragi, aşa că vrea să vadă ce subiecte le-au pregătit. Niciodată aici nu a ştiut ce note iau alții la examene, decât aşa, întâmplător, vorbind cu colegii. Lucrările se pun pe bănci cu fața în jos, ca nimeni să nu vadă nota dacă tu nu vrei asta. Dar întotdeauna a primit nu o notă mâzgâlită pe lucrare, ci recomandări despre cum ar putea fi lucrarea mai bună. nu numai punctual, despre subiectele date, ci şi despre cum să gestioneze mai bine un test. Ce s-a întâmplat practic, la aproape toate materiile, e că a crescut anii ăştia în raport cu ea însăşi – e și bizar să creşti în raport cu alții. Prin urmare, în loc să îi punem pe copii să alerge toți, laolaltă, pe acelaşi culoar, dându-şi ghionturi unii altora, împiedicându-se unii de alții, cu două, trei excepții care aleargă foarte repede și scapă astfel de această îngrămădeală, mai bine le dăm tuturor culoarul lor de alergare și antrenăm, pe fiecare, să-și găsească ritmul. S-ar putea ca aşa să avem mai mulți alergători de cursă lungă performanți.”
sursa: https://www.facebook.com/621419358/posts/10160204423379359/
Eu zic să vă mai gândiți, nu e o idee așa rea.
Premierea sa se facă privat, discret, cu un plic cu 500 de euro pe sub masa ca la dom’ doctor. Vreți așa? A, nu sunt bani? Coronițe, aplauze și poze atunci, plm.
In Romania e fix invers, avem o problema cu feedbackul direct si “dur” nu cu folosirea lui excesiva. Cine a scris artciolul ala, e un snowflake care n-are habar despre educatie. In Romania suntem obisnuit sa dam feedback si la munca si peste tot, asa cu taraita si cu lasa-ma sa te las de mana
Sa fim revolutionari pana la capăt. Nici la job sa nu existe evaluări. Nu a ajuns medicul la operație, are pizza ananas și nu merge curentul. E ok. Sa nu stresam pe cei care lucrează.. /s
Premierea e o chestie bună. Le recunoști meritele unor copii care au muncit și ajuți întreg colectivul să normalizeze ideea de meritocrație: cine muncește și obține rezultate bune ajunge să câștige. Bă, scuze, dar așa e și în viață. Sunt multe căi de a reuși, dar munca și perseveranța merg aproape întotdeauna.
De ce nu le-aș transmite copiilor mei această lecție? De ce i-aș învăța ceva fals, anume că toată lumea merită exact același rezultat și că toți trebuie tratați la fel, ca să nu le rănesc sentimentele? Mi se pare o cale bună de a crește oameni neadaptați și frustrați.
Referitor la evaluarea în fața clasei, propunerea de a o scoate este de o imbecilitate cruntă. Bă autorule, în viață mai ești pus și în situații stresante. Mai vorbești într-o întâlnire/conferință cu încă 10 inși, mai pledezi pentru client în instanță, mai intervii pentru aplanarea unui scandal, etc.
E bine că elevii au pregătirea asta și că sunt puși în situații stresante într-un mediu controlat, cu risc mic. E bine că învață că cel mai bun mod de a nu te face de căcat când ești pus în fața unei provocări publice este să fii pregătit. Din nou, de ce nu le-am dat copiilor această lecție la școală?
Gandire faaar left. Nu vrei cumva si diplome de participare penrtru toti?
As vrea sa vad copiii premiati pentru lucruri in echipa etc dar sa le iei bucuria de a fi 1# nu are sens.
Sa se elimine si metoda prin care profa deschide catalogul random la matematica si sa asculte pe cineva. /s
Pentru ăștia ce se dau de ceasul morții la ideea că nu s-ar mai face festivități: oare în țările civilizate de ce nu se face acest circ cu copii? Iar sistemul de învățământ e mult mai performant, și, în concluzie, cei ce ies din acest sistem sunt și ei performanți. Fiecare cu abilitățile lui, nimeni nu e lăsat în urmă. Doar la noi o mână de elevi sunt ajutați și promovați, iar restul, Dumnezeu cu mila. Iar cei premiați nici măcar nu au gândire critică și alte abilități necesare unei dezvoltări armonioase, ci sunt premiați pentru că tocesc.
>la fel cum ar trebui eliminată și evaluarea copilului în fața clasei.
Deci fara evaluare orala. Inlocuita cu? Si nu niste chestii generale cand vrei sa elimini ceva vii cu o solutie completa… daca stii despre ce vorbesti.
>Validarea/premierea sigur că trebuie să existe, însă trebuie promovată sub altă formă.
Care forma? Despre asta e vorba.
>Trecând de această perioada minunată de școlarizare(care promovează analfabeți funcțional pe bandă rulantă iar asta ar trebui să fie problema numărul 1, după părerea mea), copilul crește și devine adult, vrea un loc de muncă bine plătit, cu statut social,
O fi suferit si el saracul la scoala cand nu lua premiu si cand lua note proaste fara numar acum a devenit adult si are un loc de munca bine platit la republica.
Eu cred că ar trebui să păstrăm premierea publică. E vina mea că unii copii iau rezultate slabe și le e rușine ca profa să le spună în fața școlii. Dacă toată lumea ia note bune nu se va mai plânge nimeni
Așa făceau și americanii în școli, să nu se țină scorul la meciuri. Everybody is a winner.
Să scoatem testele orale că sunt stresante și eseurile că sunt subiective. Să rămână doar testele grilă, dar doar cu un calificativ pentru toată lumea: Bine.
Scoatem festivitatea de premiere, dăm câte o diplomă de participare la toată lumea. Eliminăm corijențele și repetenția. La facultate, dăm direct diploma pe baza participării, iar angajările să se facă random (nu uitați că meritocrația e un concept perimat).
Chestia asta o sa nască o generație din ce în ce mai soft, ceea ce o sa ducă la vremuri grele când generația va creste
Sa scoată și premierea de la olimpiada!!!!!!
Sunt de acord cu tine, nu in tot, dar fie care are opina personal a si trebuie respectata👍
Ai castigat premiul, si tu ai castigat premiul, si tu de colo ai castigat premiul, toata lumea a castigat premiul.
**incepe sa intoneze Internationala Socialista**
https://youtu.be/5DrQ-c_ps6E
așa e, bravo! foarte bun articolul. eu de exemplu mă identific drept premiant, nu pot ei să îmi spună că nu sunt dacă eu asta simt.
/s
Eu as plusa la liceu cu 1.000 de lei premiul 1, 750 premiul 2, 500 premiul 3
Sa vezi atunci competitie
Daca avem mai multi cu aceeasi medie, dau examen de departajare
pfff.. generatie de snowflakes sensibili.
Unpopular opinion: e bine ca stima de sine sa fie tinuta sub control prin astfel de mici “suturi in fund”, din copilarie. Nu exagerat, fara umilinte gratuite. Un pic de indoiala si nesiguranta de sine te face un om mai bun si chiar mai competent (vezi efectul Dunning-Kruger, e real). E o mare mare greseala sa nu le dam copiilor aceasta lectie, vor fi numai idioti siguri pe ei.
Performanta trebuie rasplatita si admirata, zic.