> România nu este nici Polonia, nici Ungaria, dar începe să fie tot mai des asociată cu cele două țări-problemă ale UE. Există doar diferențe de stil. La noi, deriva autoritaristă se manifestă soft, ”pe sub masă” și nu este asumată ideologic. Nu avem un lider puternic, o figură centrală, gen Viktor Orban, care să stârnească ample polemici în societate sau rumoare la Bruxelles.
> Dimpotrivă, guvernul de la București și președintele Iohannis se pretind, la nivel declarativ, pro-occidentali. Șeful statului visează la o funcție înaltă după încheierea mandatului. De curând, a dat de înțeles că ar accepta șefia NATO dacă i s-ar propune.
[…]
> **Diferența majoră față de Polonia sau Ungaria o face acest dublu discurs: liderii de la București spun ce vor să audă oficialii de la Bruxelles sau Washington, dar fac tot cum vor ei. Duplicitatea ca mod de viață, absența credinței în ceva, flexibilitatea extremă a coloanei vertebrale caracterizează cei mai mulți politicieni români de ieri și de azi, precum și o parte semnificativă din corpul alegătorilor.**
Cam adevărat.
>România nu este nici Polonia, nici Ungaria, dar începe să fie tot mai des asociată cu cele două țări-problemă ale UE. Există doar diferențe de stil. La noi, deriva autoritaristă se manifestă soft, ”pe sub masă” și nu este asumată ideologic. Nu avem un lider puternic, o figură centrală, gen Viktor Orban, care să stârnească ample polemici în societate sau rumoare la Bruxelles.
Politicienii noștri nu au ideologii. Ei doar vor sa fure.
Asta vine cu chestii pozitive și negative.
Negativ: pula mea, fura și nu fac nimic.
Pozitiv: e mai mult de furat din vest, asa ca “ideologia” se aliniază cu el.
> România n-a internalizat valorile occidentale în ultimii 30 de ani. Le mimează cu mult talent, dar a rămas aceeași țară a formelor fără fond.
4 comments
> România nu este nici Polonia, nici Ungaria, dar începe să fie tot mai des asociată cu cele două țări-problemă ale UE. Există doar diferențe de stil. La noi, deriva autoritaristă se manifestă soft, ”pe sub masă” și nu este asumată ideologic. Nu avem un lider puternic, o figură centrală, gen Viktor Orban, care să stârnească ample polemici în societate sau rumoare la Bruxelles.
> Dimpotrivă, guvernul de la București și președintele Iohannis se pretind, la nivel declarativ, pro-occidentali. Șeful statului visează la o funcție înaltă după încheierea mandatului. De curând, a dat de înțeles că ar accepta șefia NATO dacă i s-ar propune.
[…]
> **Diferența majoră față de Polonia sau Ungaria o face acest dublu discurs: liderii de la București spun ce vor să audă oficialii de la Bruxelles sau Washington, dar fac tot cum vor ei. Duplicitatea ca mod de viață, absența credinței în ceva, flexibilitatea extremă a coloanei vertebrale caracterizează cei mai mulți politicieni români de ieri și de azi, precum și o parte semnificativă din corpul alegătorilor.**
Cam adevărat.
>România nu este nici Polonia, nici Ungaria, dar începe să fie tot mai des asociată cu cele două țări-problemă ale UE. Există doar diferențe de stil. La noi, deriva autoritaristă se manifestă soft, ”pe sub masă” și nu este asumată ideologic. Nu avem un lider puternic, o figură centrală, gen Viktor Orban, care să stârnească ample polemici în societate sau rumoare la Bruxelles.
Politicienii noștri nu au ideologii. Ei doar vor sa fure.
Asta vine cu chestii pozitive și negative.
Negativ: pula mea, fura și nu fac nimic.
Pozitiv: e mai mult de furat din vest, asa ca “ideologia” se aliniază cu el.
> România n-a internalizat valorile occidentale în ultimii 30 de ani. Le mimează cu mult talent, dar a rămas aceeași țară a formelor fără fond.
Radiografie in 2 propozitii.
5 upvotes in 4 ore …
…
…