E o mare tocăniță aici. Intra mentalitatea, lipsa de acțiune a organelor statului(mai ales în sate și comune), lipsa opțiunilor.
Deci o femeie face o treaba de 6-7 ori pana ii iese si pe urma vor si salarii egale /s
Can confirm. Maica-mii i-a luat 20 de ani de agresiuni pana sa faca pasul.
Learned helplessness. Exact ce facem toți la nivel macro cu autoritățile, care ne fut după chef și noi scheunam pe Reddit (că în experimentul cu câinele electrocutat). După care plătim taxele amenzile și ce-o mai fi, ca Romania.
Si el devine agresor dupa a 5-a sau a 6-a fuga?
Acum 2 saptamani la 1 noaptea a batut la noi la geam o mama de etnie. Era cu vreo 5 copii sub 10 ani, unul in carucior si inca o fata la vreo 12-13 ani.
O batuse sotul si a scos-o afara din casa si l-a rugat pe tata sa ii duca pana in alt oras la vreo 50 de km (1h de mers pe serpentine) sa ramana acolo la bunici, urmand din ce zicea ea sa plece si mai departe sa se angajeze si sa isi ia o chirie.
A urmat un interogatoriu ca tata era obosit si nu voia sa ii duca, zicea ca oricum ce face ea singura, ca sigur se intoarce dupa cateva zile la barbat si alte cele.
Mi s-a rupt sufletul, era o scena acolo, copilasii stateau cu manuțele la spate si s-au pus in fata tatalui meu in semicerc si se uitau la el ca la ultima speranta, asteptand un raspuns…
I-am urcat pe toti in camioneta si i-am dus eu pana la urma, era asa o tensiune pe drum nimeni nu zicea nimic, copiii au adormit, o vedeam pe copila aceea de 13 ani cu coada ochiului cum privea in gol… imi imaginam ce sansa la viata, ce viitor mai pot avea ei?
Noroc ca era intuneric ca mi-au dat lacrimile de indignare si nervi si de neputinta …
Cand am ajuns a vrut sa imi dea 100 de lei pentru drum pe care evident ca i-am refuzat.
Din ce a povestit ea oricum nu era la prima scena de genul, dar a zis ca nu mai poate asa si pentru binele copiilor mai bine sa plece de tot.
Intrebarea e ce facem si ce am putea face noi mai mult pentru a preveni astfel de situatii?
Femeile astea sunt adevărații “vulnerabili” de care dezaxații care încă cer lockdowns uită complet*. Nu-mi pot imagina prin ce calvar au trecut în ultimii 2 ani.
Mama nici in ziua de azi nu a divortat de tata.
Cand era tanara, parintii nu au vrut sa o primeasca cu un copil mic in brate, au zis ca e rusinos, ca o sa ii barfeasca lumea, ca sa se duca in lume.
S-a intors la tata.
A mai incercat de cateva ori sa plece, insa in final a ramas. Nu a avut la cine sa apeleze, nimeni nu a ajutat-o cu nimic, bani nu avea, desi muncea, ca ii lua el tot salariul, ce mai reusea sa ascunda de el, de la cumparaturi si astea erau sume mici, 1 leu, 5 lei, si nu strangea de chirie, plus ca o cauta prin buzunare si geanta mereu. Actele ei erau tot la el.
Asa imi facea si mie: batai, tipete, inspectii, perchezitii. Cand am plecat, am declarat actele mele pierdute/distruse, si le-am refacut, altfel ramaneam ca ea, prizoniera.
Incet-incet, mama s-a resemnat si a devenit abuziva si ea, frustrata de viata pe care o are. Isi varsa dracii pe mine cand locuiam cu ai mei, fiind minora pe vremea aceea, si apoi le facea viata grea juniorilor la job, care ori isi dadeau demisia ca nu o suportau, ori le facea ea ceva sa fie concediati.
Acum as vrea sa o ajut, sa ii cumpar o garsoniera a ei, dar e un om cu totul diferit fata de femeia la 20+ ani, cu nou-nascut. Nu stiu cat s-ar mai descurca singura, ea care nu a platit o factura in viata ei si nu si-a scos banii din banca fara “bodyguard”-ul de tata. Iar eu nu pot sa o iau la mine, ca nu ne intelegem.
poate ca nu au unde sa se duca, dar macar nu mai sunt sclavele lu ceausescu in fabrici
9 comments
E o mare tocăniță aici. Intra mentalitatea, lipsa de acțiune a organelor statului(mai ales în sate și comune), lipsa opțiunilor.
Deci o femeie face o treaba de 6-7 ori pana ii iese si pe urma vor si salarii egale /s
Can confirm. Maica-mii i-a luat 20 de ani de agresiuni pana sa faca pasul.
Learned helplessness. Exact ce facem toți la nivel macro cu autoritățile, care ne fut după chef și noi scheunam pe Reddit (că în experimentul cu câinele electrocutat). După care plătim taxele amenzile și ce-o mai fi, ca Romania.
Si el devine agresor dupa a 5-a sau a 6-a fuga?
Acum 2 saptamani la 1 noaptea a batut la noi la geam o mama de etnie. Era cu vreo 5 copii sub 10 ani, unul in carucior si inca o fata la vreo 12-13 ani.
O batuse sotul si a scos-o afara din casa si l-a rugat pe tata sa ii duca pana in alt oras la vreo 50 de km (1h de mers pe serpentine) sa ramana acolo la bunici, urmand din ce zicea ea sa plece si mai departe sa se angajeze si sa isi ia o chirie.
A urmat un interogatoriu ca tata era obosit si nu voia sa ii duca, zicea ca oricum ce face ea singura, ca sigur se intoarce dupa cateva zile la barbat si alte cele.
Mi s-a rupt sufletul, era o scena acolo, copilasii stateau cu manuțele la spate si s-au pus in fata tatalui meu in semicerc si se uitau la el ca la ultima speranta, asteptand un raspuns…
I-am urcat pe toti in camioneta si i-am dus eu pana la urma, era asa o tensiune pe drum nimeni nu zicea nimic, copiii au adormit, o vedeam pe copila aceea de 13 ani cu coada ochiului cum privea in gol… imi imaginam ce sansa la viata, ce viitor mai pot avea ei?
Noroc ca era intuneric ca mi-au dat lacrimile de indignare si nervi si de neputinta …
Cand am ajuns a vrut sa imi dea 100 de lei pentru drum pe care evident ca i-am refuzat.
Din ce a povestit ea oricum nu era la prima scena de genul, dar a zis ca nu mai poate asa si pentru binele copiilor mai bine sa plece de tot.
Intrebarea e ce facem si ce am putea face noi mai mult pentru a preveni astfel de situatii?
Femeile astea sunt adevărații “vulnerabili” de care dezaxații care încă cer lockdowns uită complet*. Nu-mi pot imagina prin ce calvar au trecut în ultimii 2 ani.
Mama nici in ziua de azi nu a divortat de tata.
Cand era tanara, parintii nu au vrut sa o primeasca cu un copil mic in brate, au zis ca e rusinos, ca o sa ii barfeasca lumea, ca sa se duca in lume.
S-a intors la tata.
A mai incercat de cateva ori sa plece, insa in final a ramas. Nu a avut la cine sa apeleze, nimeni nu a ajutat-o cu nimic, bani nu avea, desi muncea, ca ii lua el tot salariul, ce mai reusea sa ascunda de el, de la cumparaturi si astea erau sume mici, 1 leu, 5 lei, si nu strangea de chirie, plus ca o cauta prin buzunare si geanta mereu. Actele ei erau tot la el.
Asa imi facea si mie: batai, tipete, inspectii, perchezitii. Cand am plecat, am declarat actele mele pierdute/distruse, si le-am refacut, altfel ramaneam ca ea, prizoniera.
Incet-incet, mama s-a resemnat si a devenit abuziva si ea, frustrata de viata pe care o are. Isi varsa dracii pe mine cand locuiam cu ai mei, fiind minora pe vremea aceea, si apoi le facea viata grea juniorilor la job, care ori isi dadeau demisia ca nu o suportau, ori le facea ea ceva sa fie concediati.
Acum as vrea sa o ajut, sa ii cumpar o garsoniera a ei, dar e un om cu totul diferit fata de femeia la 20+ ani, cu nou-nascut. Nu stiu cat s-ar mai descurca singura, ea care nu a platit o factura in viata ei si nu si-a scos banii din banca fara “bodyguard”-ul de tata. Iar eu nu pot sa o iau la mine, ca nu ne intelegem.
poate ca nu au unde sa se duca, dar macar nu mai sunt sclavele lu ceausescu in fabrici