Supra-calificarea profesională. Sau când un inginer, un sociolog și un profesor se întâlnesc într-un supermarket. Ca vânzători.

6 comments
  1. >*Radu Ionescu este din Dâmbovița. A terminat sociologia dar nu și-a găsit job imediat după facultate. A zis că nu-i nicio grabă, poate aștepta „activ” câteva luni, căutându-și de lucru. Dar după o jumătate de an, tot nu „prindea” nimic în domeniul în care se pregătise. În cele din urmă, s-a angajat ca vânzător într-un supermarket. Printre colegi mai erau doi ingineri și un silvicultor.*
    >
    >*Comerțul și transporturile sunt profesiile în care regăsim cei mai mulți supra-calificați. Cei mai puțini sunt în Educație și sănătate, potrivit rezultatelor publicate în aceste zile de Eurostat în cadrul unei statistici experimentale.*

    29.6% din angajatii din comert au studii superioare pe posturi care necesita studii medii, ca si 37% din angajatii din transporturi si depozitare sau 27.5% din angajatii din administratie publica si aparare .

  2. Partea reala: se scot mult, mult prea multi sociologi pe banda rulanta in fiecare an, fara sa existe cautare: doar Universitatea Bucuresti scoate binisor peste 500 anual, plus celelalte de stat, plus cele private… Partea exagerata e ca e grav sa lucrezi o perioada in supermarket pana gasesti job mai bun: am fosti colegi care au lucrat in Dragonul Rosu cateva luni in tinerete si acum sunt super-directori. Partea proasta: ca neexistand cerere pentru atatia sociologi pe piata muncii, se stie din start ca doar o mana de insi dintr-o promotie vor lucra ceva relevant pt studiile lor. Si asta pentru ca facultatile sunt finantate pe cap de student si trebuie sa manance si profesorii o paine – cum sa-i lasi fara catedra, in special cand multi din garda veche de la socio fac consiliere politica on the side…?

  3. Elevii si studentii romani nu sunt indrumati sa isi aleaga profesii care sunt in cautare de forta de munca. Sunt multe unde lipsesc zeci de mii de specialisti sau sute de mii de muncitori calificati care ar putea fi angajati maine.

    Dar e mai usor sa iei banii degeaba pe specializari necautate si sa lasi tinerii naivi sa isi futa viitorul decat sa te reformezi dupa piata muncii.

  4. Și cu toate astea [suntem pe ultimul loc la procentul populației cu studii superioare. ](https://ziare.com/scoala/universitati/romania-pe-ultimul-loc-in-ue-la-procentul-populatiei-cu-studii-superioare-ce-specializari-se-afla-in-top-1595113)

    Iar dacă trecem peste titlu (va rog mai dați și click pe articol ca presa e dependentă de senzațional) vedem ca problema supracalificarii ne afectează mult mai puțin decât media europeană. Nu avem prea mulți, ci prea putini absolvenți de studii superioare.

  5. Ar fi nevoie de asistenți sociali sau de lucrători sociali, așa cum sunt ei denumiți în străinătate.

    Ei se regăsesc în orice sistem de stat sau privat. În HR de exemplu angajează pe cei care termină economia pentru că e mai presant să rezolvi cu actele și facturile, decât să gestionezi personalul sau să rezolvi reclamații de care patronilor puțin le pasă.

    Nu avem educație și nici bani ca să rezolvăm astfel de situații.

    Mama de exemplu deși figurează ca pacient cu nevoi, nu a vizitat-o vreodată nimeni de la asistență socială să vadă cum este mediul în care trăiește. Să vadă ce se poate îmbunătăți și schimba.

    În spitale acești oameni sunt buffer între pacient și psiholog sau psihiatru. Se trece prin consilere sau mediere înainte de a merge mai departe și a rezolva o problemă.

Leave a Reply