Se vorbește mult de terapie in ultima vreme. Problema e de multe ori sa găsești un psiholog bun, cu care sa te potrivești. Pericolul e, in opinia mea, ca după câteva experiențe ratate sa nu mai vrei sa auzi de terapie niciodată.
Și prin domeniul asta e plin de “dorei”.
Caut și eu o lunga perioada un psiholog bine cotat, cu recenzii și “testimoniale” bune.
Intr-un final îl găsesc. Suspectez ca o buna parte din acele recenzii erau scrie de el, pentru ca aveau un stil similar de construcție al frazelor, lungimea era similară și toate aveau același tipar: începea cu o descriere a problemei lor, cum nu au găsit pe nimeni sa ii ajute pana la psihologul X apoi cum viata lor s—a schimbat fundamental. Erau suspect de similare. Și peste trei sferturi erau conturi de google cu 1 singur review, la cabinetul lui.
Ajung și eu la pomul laudat (online).
Îmi da sa fac un test: sa desenez un copac și apoi un deal cu soare, apoi sa scriu o fraza sa îmi observe scrisul.
Se uita 3 secunde precum curca-n lemne la desen și îmi zice așa: “ești înapoiat emoțional, și sunt generos ca nu am zis retardat emoțional, nu simti corect emoțiile. Nu știi ce sunt alea emoții”.
Ok, hai sa ii mai dau o șansa, ca așa e bine, omul are o pregătire, poate știe ce zice, plm.
După careva fraze începe și spune: “ești cam gras, ce plm faci bhă, nu faci sport?”.
Am făcut o grămada de sporturi, in special tenis la nivel destul de înalt. Deși am câteva kg in plus (sunt ușor supraponderal), fata mi-a fost mereu mai rotundă, inclusiv când aveam pătrățele (ceva gen [Wawrinka](https://www.tennisworldusa.org/imgb/119788/stan-wawrinka-makes-a-promise-to-the-fans-i-ll-play-my-best-.webp)). Omul nici măcar nu m-a văzut de la umeri in jos.
I-am zis ca îl provoc oricând la un test de flotări sau o alergare.
Evident ca lucrurile au degenerat de acolo, cum îmi permit eu sa zic așa ceva.
Cam asta a fost ședința la psiholog de 5 stele. 350 lei, fără chitanța bineînțeles
43 comments
Îți recomand să faci o reclamație la colegiul psihologilor. Din păcate sunt tot felul de specimene care profită de probleme oamenilor.
Psihologii sunt agenti ai simularii care fac bug fixing. Nu va lasati pacaliti!
Unul mi-a recomandat să merg la prostituate. Credeam că este memă mersul la prostituate după despărțire, dar aparent nu.
De ce te-a costat ceva? Astia iau banii inainte precum curvele?
Eu am fost la 2. Credeam ca am anxietate, dar de fapt aveam niste probleme lasate de covid. Toate testele alea facute de medici fara niciun chef, in sictir, au iesit bine. Au zis sa merg la terapie.
Si am fost la unul care era de treaba, dar tot batea campii aiurea, ca ce relatii am cu parintii, ca ce relatii am cu oamenii din jur, bla bla bla. Am fost 3 sedinte la el, si tot la fel de rau ma simteam. Plus propozitii cliseice, gen “in tine sunt 2 lupi… depinde pe care-l hranesti…” sa mori tu ca in mine sunt 2 lupi? Jneboon…
Asa ca m-am dus la altcineva.
Acolo, aceeasi poveste, batea campii si nenea ala, ca psihiatrii nu stiu nimic, ca trebuie sa iau vitamine, m-a intrebat daca daca am sau nu facultate ca “sa stiu cum ma adresez”. Si tot felul de alte porcarii din astea cu complexe de superioritate, predictii si presupuneri complet aiurea, samd. Nenea asta era si prof universitar. Asa ca nu m-am mai dus.
Ce concluzie am tras de aici, e ca psihoterapia e o pseudo-stiinta, n-are absolut nicio baza stiintifica solida si n-are cum sa prezica absolut nimic despre comportament sau ce actiuni va face cineva in viitor. Mi se pare si pe langa in a identifica niste cauze, daca ele nu sunt concrete, sau daca suferi de alta problema, cum a fost cazul meu. Te baga acolo si iti zic ca ai anxietate, si cha-ching! la sfarsit.
Dupa care pleci asa cum ai venit.
In aceeasi categorie de excrocherie sunt si asazisii coach.
Practic sunt niste nimeni care nu trebuie sa stie sau sa faca nimic. Nu iti dau nici un sfat(nici n-au cum ca n-au de unde), in schimb pretind ca te “provoaca” sa iti gasesti singur solutii la probleme. Daca nu reusesti, tu esti de vina, ei niciodata pentru ca din start ei isi revendica doar succesul, niciodata esecul. Esecul e mereu al celui coach-uit.
Singurul aport al lor la toata treaba sunt intrebari cretine si extrem de vagi incat ss lase toata sedinta in seama ta.
Am cateva cunoștințe care au absolvit psihologia. Niște proaste, neveste de securiști, taranci semianalfabete, persoane care nu au citit o carte în viata lor. Și au diploma de psiholog. Sa fim serioși.
O cunostinta mi-a povestit chiar sapt trecuta ca a mers pt prima oara si i-a spus ca maica-sa e diagnosticata cu schizofrenie dar ia tratament si e bine; psiholoaga s-a apucat sa ii spuna ca si ei au pe cineva in familie si ca au internat-o si cel mai bine sa faca si cunostinta mea la fel, ca are burnout dar intai sa o rezolve pe maica-sa..
Da, trebuie sa experimentezi mai multi psihologi inainte de a alege unul. Sa nimeresti unul bun pt stilul si nevoile tale din prima e la fel de probabil precum a-ti gasi nevasta “din vis” inca din primul amor de liceu. Trebuie sa ai rabdare si niste bani pt experimentul asta, dar cand iti iese, face toti banii.
De-alungul anilor am apelat la 2 psihoterapeuti. Unul cunoscut prin intermediul unui voluntariat, in celalalt caz printr-o recomandare de la cineva multumit. Titlul ma uimeste prin prisma perspectivei proprii.
Am continuat sa fac sedinte cu ei din cauza ca fac progres in contextul oferit. Ce-i drept, la inceput, in ambele cazuri am fost atent la expresiile lor si cum reactionau la ce spuneam (chiar si acum sunt). Eram pregatit sa nu continui daca nu imi inspirau incredere.
Pentru mine psihoterapia e pur business. Terapeutul nu e prietenul meu, nici macar o persoana pe care sa vreau sa o cunosc. Mi-am impus sa nu ma documentez cu mai mult decat credentialele profesionale. Sedintele sunt un mediu in care fac conexiuni noi.
Nu chiar horror dar am fost recent la o terapeuta recomandata de cineva. Femeia era okay dar era fixata pe știința psihicului și alte teorii de genul și nu pe problema mea în sine (care nu cred ca mai tine de terapie ce-i drept ). Nu a ajutat nici faptul ca avea muzica pe fundal care te făcea sa te simți ca în filmele lui Kubrick sau ca in camera erau mai multe grade ca afara.
Jur ca experiente similare au avut și prietenii mei, efectiv în 2022 rar găsești un psiholog ca lumea, toți îți cer o tona de bani pe nimic, îți spun 3 chestii fără sens, și te încurajează în pnm asa cum face toată lumea… Slujba asta e pentru unii doar pentru bani, nu și pentru a ajuta cu adevărat oameni… Eu nu voi merge la psiholog niciodată, prietenilor mei le a părut rău pentru banii dă-ți, experientele au fost de rahat și nu a ajutat la nimic.
am fost la un psiholog “celebru” acum ceva ani, nu o sa-i dau nume ca nu merita reclama in 2022.
m-a luat cu elemente shamanice, dupa am dat-o in china si acupunctura.
m-a luat ca sa facem hipnoza regreziva, cand l-am rugat sa-mi povesteasca in ce consta mai exact, mi-a povestit cazul unei “colege” de breazla. mi-a zis cu subiect si predicat tot, daca-i ceream adresa cucoanei cred ca o primeam.
la sfarsit l-am anuntat ca nu o sa mai vin la sedinte, m-a amenintat ca ma da in judecata ca el a pierdut timpul cu mine.
**acum 1 an, ceva atacuri de panica, criza de varsta, frica de moarte, ipohondrie**
“ai familie, copii?”
Nu.
“si atunci de ce sa iti fie frica sa mori? nu ar suferi nimeni ceea ce e mai ok.
Bai fratilor, dati si nume sa stie lumea sa nu isi piarda banii si timpul degeaba
Recomand sa cauti psihoterapeuti pe platforme care fac o minima verificare (de exemplu aplicatia “I’m fine”) sau macar sa ii cauti in registrul Colegiului Psihologilor din Romania (sa te asiguri ca sunt intr-adevar acreditati). Nu in ultimul rand, recomand psihologi care au urmat scoli de formare cu metode validate si ras-cercetate (CBT aka terapie cognitiv comportamentala, terapie sistemica, terapia schemelor, terapie integrativa, analiza tranzactionala etc).
Edit: typo.
Acum vreo… 14 ani am fost prima oara la psiholog. Intrasem in depresie (la momentul respectiv nu stiam cum se numeste) si mama a zis sa incercam si asta. Ok, am mers la o tipa care, la inceput, a zis sa facem chestiile mai de baza, gen sa desenez un copac, o familie, a zis niste chestii de baza… dupa care, probabil gandindu-se ca m-a prins, a inceput sa ii puna intrebari mamei mele, gen de ce nu s-a recasatorit dupa divort, ca asta nu e bine nici pentru ea, nici pentru mine, ca ar trebui sa faca si ea sedinte separat. Femeia in loc sa se ocupe de pacient (eu), a inceput sa incerce sa obtina 2 iepuri dintr-o lovitura. Din cauza asta mi-a facut o impresie destul de proasta despre psihologi si nu m-am mai dus la ea.
Sarim 8 ani, deja imi dadusem ca am depresie din chestii de pe net, articole, carti etc. O colega de munca, cu care nu prea interactionasem in afara de buna/pa a dat un mail in firma ca pleaca si isi deschide cabinet de psihologie si ca prima sedinta e gratuita pentru noi daca suntem interesati. Ok, ii dau mesaj, ii scriu in 2-3 randuri cam ce probleme am si o intreb cum m-ar putea ajuta. Seen si atat. Asa a ramas. N-am mai insistat ca nu avea sens.
Bonus, o cunostinta de familie e psiholog. Femeia are o fiica careia i-a facut program ca in armata, se duce cu ea peste tot la 18 ani, la pian, la balet etc. Ea nu are job, a incercat cu psihologia dar nu i-a iesit, a incercat o ruda sa-i faca rost de un job de profesor, dar dupa ce au angajat-o a inceput sa vina cu tot felul de pretentii ca ea nu poate sa lucreze mai mult de 4 ore pe zi, ca vrea ea sa-si aleaga orele, ca nu ii place ce preda, ca uneori are nevoie de saptamani de pauza etc. Si ca multumire dupa angajare a adus rudei mele un ghiveci cu niste flori pe care il primise dar se uscasera. Deci efectiv un ghiveci cu flori cam 80% uscate. A, si o punga desfacuta de chipsuri.
​
Stiu ca sunt si psihologi buni, dar unii sunt… groaznici de tot. Si nu prea i-am gasit pe aia buni.
Unii dintre noi avem prima ședință gratuită, ca să poți sa alegi informat, tocmai pentru oamenii care nu sunt siguri din prima, oameni care au avut experiente nașpa în trecut dar încă au nevoie de ajutor și sunt încă sceptici sau pur și simplu oameni curioși
Cel mai nașpa a fost când am mers să îmi reorganizez creierul și după a spus tatălui meu ce s-a vorbit pentru ca erau prieteni, dar nu știam asta înainte. Nu au fost informații nașpa, dar nu am apreciat faptul ca s-au scurs concluzii din interacțiunem
am avut o psiholoaga care atunci cand mi a vazut taieturile de pe brat, mi a zis ca o fac doar pentru atentie pentru ca am doar pe brat(cand cu nici 10 min in urma o asistenta ma pusese sa ma dezbrac ca sa vada pe unde mai am taieturi, spoiler alert am pe tot corpul) si ca daca chiar vreau rezultate, sa ma tai pe vertical si sa ma sinucid. 🙂
dupa cateva zile ajunsesem la ea in cabinet cu un atentat de suicid si mi a zis sa ma car de la ea pt ca programase pe cineva peste programarea mea. wonderful.
din cauza ei(si a altor cativa) eu nu mai am incredere in psihologi.
Eu cred ca in Romania se dă dreptul de practică mult prea ușor. În alte părți după ce ți-ai terminat minim un master durează ANI, cam 4 în medie, și o tonă de examinări ca sa poți practica. În alte părți fără doctorat și stagii prin spitale sub supraveghere, nu prea poți să fi psiholog clinician.
In Romania e o joacă. Și ce mă uimește e ca psihologii din Ro vorbesc prea mult și asculta prea putin. Pun diagnostice după prima ședința, iși zic opinii personale, vorbesc despre ei și familia lor, chestii care sunt cam de neauzit prin alte locuri.
Am auzit și eu povesti de la cunostiinte și prieteni, “psihologi” care ii caracterizau moral, sau “psihologi” care le analizau și diagnosticau soțul/soția care nu era prezenta și nici client al psihologului nu era, etc. E cam de neconceput pentru mine. Oamenii ăștia trebuie sa iși piardă dreptul la practică în opinia mea.
Am fost la psiholog în vest, m-a ajutat enorm, nu știu absolut nimic despre psihologul respectiv în afara de ce competente are și unde s-a școlit și ce experiență profesionala are. Nu îmi aduc aminte să îmi fi zis mai mult de 3 fraze deodată și toate erau super on point. Sfatul meu e că dacă psihologul/psiholoaga tinde sa vorbească mult, poate ar trebui să cauți altul/alta. La fel și dacă începe să iși dea cu părerea sau să vorbească de viață personală.
Una m-a trimis la biserica (la modul “cum sa n-ai anxietate daca nu mergi la biserica?!”) si mi-a spus ca o sa divorteze sotul de mine pentru ca nu sunt posesiva. Alta imi invalida orice-i spuneam (ex. ii ziceam ca am o problema mare cu ceva si ea zicea “ei, nu e o problema mare, e una micuta”, desi eram la prima sedinta si nu stia nimic despre mine) si facea chestii penibile, gen uita care-s emotiile de baza, apoi se facea ca se duce pana la baie si apoi “si le amintea” cand revenea…
Am fost acum cativa ani la o prima sedinta cu o psiholoaga al carei nume nu il mai retin la recomandarea unei prietene care, dintr-un exces de marinimie mi-a si platit aceasta sedinta deci m-am simtit obligata sa merg (eu mergand de obicei la altcineva, dar cu probleme recurente mai dificil de stapanit).
Pentru inceput, mi-a spus ca trebuie sa ne cunoastem mai bine pentru a stabili daca putem avea succes in aceste sedinte, ceea ce mi se pare just, apoi mi-a vorbit o ora (!) incontinuu despre ea si despre cum a fost femeie de servici si a ajuns psiholoaga, si despre cum a reusit ea doar in cateva sedinte sa elimine complet problemele clientilor ei.
De aici deja am inceput sa ma uit insistent spre usa, mai ales ca mi-a garantat si mie ca in cateva sedinte imi vor trece toate problemele, ca toate problemele emotionale nu nunai ale mele, ci ale oricarei persoane in general au o singura cauza si o data rezolvata aia, pac din degete si au trecut, iar cireasa de pe tort a fost cand a adus si religia in discutie. Trebuie sa recunosc ca am plecat de acolo simtindu-ma mai sanatoasa si mai echilibrata mental decat am intrat, mai ales in comparatie cu ea.
>Se uita 3 secunde precum curca-n lemne la desen și îmi zice așa: “ești înapoiat emoțional, și sunt generos ca nu am zis retardat emoțional, nu simti corect emoțiile. Nu știi ce sunt alea emoții”.
Adica , man :)) … realmente ai mai fost curios la ce mai are de zis dupa asta?
Am fost la un psiholog (aparent) de renume local când aveam 18 ani și la a 3-a ședință m-a manipulat să mă înscriu cu bani pe un site irelevant mie. Asta după ce i-am vorbit despre problemele mele, una dintre ele fiind incapacitatea de a refuza pe cineva.
am fost la doi psihologi. cu unul dintre ei vorbeam de fabule budiste. era interesant dar man… am vint aci ca am anxietate de relatii, si tu imi zici despre un bou care merge sa se adape la parau si cum asta e zen… apoi a inceput sa imi zica despre el si divortul lui si ce greu ii este. mda.
a doua oara am gasit o terapeuta misto. putin spre religie inclinata dar in acelasi timp deschisa la minte. m-a ajutat mult pentru ca i-am zis din start ca nu sunt crestin. am facut niste exercitii faine cu ea.
pentru cei care zic ca paihoterapia si psihologia e bullshit. am un prieten care e stereotipul psihoterapeutului. am locuit cu el in facultate. omul avea doar o saltea si un scaun in camera, in rest doar carti de psihologie, paihoterapie si neurologie. citea intens. era fascinat de mintea omului si de ce putere are mintea asupra materiei. nu am cunoscut niciodata pe cineva mai real decat omul ala. ba chiar si semana cu sigmund freud unpic. avea ochi blanzi si vocea blanda. highy educated si foarte respectuos. multe dintre conversatiile noastre erau despre experimente esuate sau reusite din istorie, psihedelice, religie, psihanaliza, etc. sunt convins ca prin venele lui curge doar asta. omul a lucrat intensiv in clinici, unde trata epileptici, schizofrenici, depresivi etc si mi-aduc aminte cum imi povestea ca uneori se mai reuseste sa aiba cate un break-theough cu unii pacienti. prin anumite metode de terapie, medicatie si paihanaliza, au vindecat chiar si cateva cazuri izolate de schizofrenie, sau macar cat ca persoana sa aiba o viata relativ normala. povesti absolut fascinante cu exemple si detalii. in timpul pandemiei si-a deschis o clinica proprie langa un lac, frumos loc, si cred ca timingul nici nu putea fii mai bun. imi e dor de conversatiile noastre si omul ala are tot respectul meu pentru ca e un caracter care si-a deeicat viata in a intelege oamenii si a-i ajuta.
>După careva fraze începe și spune: “ești cam gras, ce plm faci bhă, nu faci sport?”.
Eu am dat de o tantica la ecografie la Regina Maria.
Tot asa, facut sport mare parte din viata (basket, caiac canoe, putin rugby).
Am fost pt doppler venos la un picior.
“Te vad cam gras, grija cand te asezi pe masa sa nu o rupi”
“De ce nu te duci sa-ti faci operatie de micsorat stomacul?”
Salutare, daca ai nevoie iti pot recomanda un psihoterapeut cu experienta, foarte dedicat, care a facut si ceva specializare postuniversitara in UK. Let me know si iti ofer datele de contact.
>Și prin domeniul asta e plin de “dorei”.
Ai zis-o perfect. Cum sunt instalatori sau tamplari nepriceputi, asa sunt si psihologi care nu prea au treaba cu domeniul. Nu stiu de unde au aura asta de mini-zei atotstiutori ce te rezolva sigur. Posibil din filme.
Ma enerveaza la culme cat de repede recomanda lumea sa te duci la psiholog daca ai orice fel de probleme de natura emotionala. Mai ca se si bat pe umar singuri ce de ajutor au fost. In general am observat ca cei care nu au calcat vreodata pe la vreun psiholog sunt si cei care recomanda mai cu abitir treaba asta. Probabil au o imagine idealizata din filme despre ce face un psiholog.
​
>Problema e de multe ori sa găsești un psiholog bun, cu care sa te potrivești.
Ai sanse mai mari sa castigi la loto decat sa gasesti un psiholog cu care sa te potrivesti intr-un orasel mic de provincie. Probabil in orasele mai mari situatia e mai buna.
​
>Pericolul e, in opinia mea, ca după câteva experiențe ratate sa nu mai vrei sa auzi de terapie niciodată.
Yep, that’s me. Never again.
>350 lei, fără chitanța bineînțeles
recomand ca atunci cand platesti un serviciu, fie ca-l platesti inainte sau dupa, sa insisti pentru chitanta. in cazul tau, acum, e mai dificil sa-l reclami pentru ca nu ai o dovada clara c-ai fost acolo. doar “trust me bro”
Eu am dat doar examene psihologice (angajare si alte cacaturi) si nu stiu daca scrie prin vreo carte ca ei tre sa faca pe nebunii dar absolut toti aratau ca au probleme grave de comportament. Ultima pare ca a luat-o un pic in nume personal cand i-am zis ca sunt ateu (eu prost ca sunt sincer). Mult nu mai avea si chema popa.
Mancati-as gura ta Doamne ce bulan am avut eu înseamnă. Și mai costa și 120lei ședința.
Absolut nimeni nu are vreo experienta pozitiva?
Eu am fost la terapeut in vest la vreo 3 persoane pana acum si ft e greu sa gasesti pe cineva chiar pricepit chiar si in strainatate . Prima era o femeie in varsta care efectiv ma punea sa fac desene pt primele sedinte si dupa ma asculta o ora si lua notite dar nu contribuia cu nimic era ca si cum vorbeam singura. A doua era efectiv sarita de pe fix, facea misto de problemele mele si zicea ca dramatizez prea mult. Si la orice chestie ii spuneam, imi zicea ca e anxietatea mea si ca de fapt imi inchipui eu. ea imi spunea ca ar trebui sa ma duc la “meetup groups” unde toti sunt emigranti ca mine (wtf, in conditiile in care eu locuiesc acolo in tara de vreo 17 ani si m-au adus parintii). Pt cei care nu locuiesc in afara chestia asta e aiurea pt ca e “othering”. Recent am gasit o terapeuta Romanca cu calificari facute si dintre toti de pana acum a fost cea mai okay chiar da sfaturi bune si chiar te simti mai bine cand iesi de la ea.
Merge si cu psihiatri? Pe scurt, am mers la cabinet, mi-a pus două trei întrebări, a decis că am depresie și mi-a dat un medicament cu efecte adverse pentru cei cu tulburare bipolară sau cum se numește. Și așa am aflat ca sunt bipolar. Acuma, bolile astea sunt comorbide, probabil nu e asa usor sa diferențiezi intre ele, dar poate niște întrebări in plus m-ar fi salvat de un episod nașpa din viața mea.
Din experienta proprie am observat ca multi incearca sa-si vindece propriile traume prin terapia cu clientii :(. Daca psihologul nu are la randul lui o viata ordonata cu relatii armonioase, cum poate pretinde ca poate ajuta pe ceilalti?
Boy, oh boy..
1. Aveam 19 ani, și am mers la o tipa pentru problemele mele cu OCD-ul. Mi se tot spunea doar sa ma despart de iubitul meu ( ceea ce îmi facea problema mentala mai acuta, și nu rezolva nimic)
2. 20-21 de ani, o tipa unde m-a trimis maica mea ( nebuna după control, am scăpat de ea din viata mea de câteva luni). Tipa aia cu nici o trauma nu m-a ajutat, doar încerca să mă manipuleze sa merg la biserica ( unde maica mea ma obliga sa merg, chiar și când eram bolnava, ca asa zice ea și trebuie sa ascult de parinti) și sa creez o relație cu maica mea ( ceea ce am încercat din totdeauna, dar când vezi ca nu se vrea, prost ești sa tragi de un om și sa te injosesti)
3. 21-22 de ani, un tip. Mergeam la el la cabinet, recomandat de un prieten.
Pe lângă faptul ca mi-a scormonit în traume, dar nu m-a ajutat sa le accept, și nici nu îmi valida emoțiile, îmi zicea la fiecare ședința ce sexy și drăguță sunt. Eu sunt căsătorită de la 21 de ani ( acum am 24) dar va dați seama că im contexte de genul ( ca nici tipul nu era urat sau lipsit de talente) simți ca începi sa te îndrăgostești de acea persoana ( ca doar nu veneam la el ca viata mea era bine și ma descurcam cu emoțiile mele, și aveam o căsnicie ok in care știam sa fiu adult). Faza e ca, ceva luni, mergeam la el doar pentru ca ma lauda atât. Și simțeam mereu tensiune sexuala…parca dacă ma apropiam umpic știam ce se va întâmpla. A început sa îmi fie rușine de mine ( menționez ca am trecut prin abuz sexual când eram mica), sa cred ca e vina mea, ca soțul meu nu merita o asa curva care nu își poate controla ce simte….pana la urma, am zis hai sa ii zic terapeutului ce simt, ca na, poate ma trimite la altcineva sau terminam ok colaborarea. I-am zis, el a zis ca nu e nimic, ca terapeutilor le e mai greu sa recunoască…și asa nu am mai vrut sa merg și la asta, și am mai suferit interior o perioada, simțind vina și dezorientare.
În prezent am făcut terapie cu un om minunat, care e și psihiatru, și am făcut mult progres ! Dar pot spune ca e al dracu de greu sa găsești un terapeut/psihiatru bun…mai ales unul căruia chiar sa ii pese, nu sa te folosească pt a stoarce bani …
ca sa fii un psiholog bun, trebuie sa ai anumite calitati. multi nu le au. aia e.
eu am fost pe la 5 psihologi din care doar de 1 sunt multumita si m-a ajutat enorm in timpul facultatii sa traiesc si sa-mi rezolv traumele cauzate de familia abuziva. era o doamna psiholog din cluj. cum m-am mutat in alt oras, n-am mai mers la ea si mi-a parut rau. in orasul in care stau acuma inca nu am gasit un psiholog pe plac, dar din fericire sunt stabila emotional momentan si pot sa caut incet.
prin trimitere de la doctorul de familie, poti merge la consilieri gratuite.
simpatizez si imi pare rau de oamenii ce au avut parte doar de intamplari negative la psihologi. Dar ca si cineva care i-a fost revolutionata viata de un psiholog bun, zic ca merita sa tot cauti pana gasesti cineva potrivit pt tine.
DAR FT IMPORTANT: nu-ti rezolvi traumele dupa o sedinta-doua la psiholog. doar dupa luni de zile sau un an in care ai implementat schimbarile convenite cu psihologul, observi schimbari. Cei care se asteapta ca dupa o sedinta sa fie rezolvati, pare rau dar nu asa functioneaza lucrurile.
Daca te simti nedreptatit de psiholog, neinteles, injurat, judecat, pleci. punct. Nu te duci la psiholog sa te simti si mai batut de soarta. La un psiholog bun, e posibil sa iesi plangand de la sesiune, dar nu din cauza la cum s-a comportat psihologul cu tine sau cum te-a facut sa te simti sub-uman, ci pt ca efectiv deschideti cutii cu traume ingropate adanc in mintea voastra.
Cand mergi la prima intalnire, trebuie sa ai mindset-ul ca tu acuma ii iei interviu la acest psiholog, adica tu judeci daca este potrivit sau nu pt tine. Este total ok sa iesi din intalnire, sa nu se fi intamplat mare lucru, dar sa nu vrei sa te intorci pt ca nu aveti chimie. total ok.
Pt mine cand caut un psiholog cu care sa ma inteleg, e important ca persoana sa fie prietenoasa si calda, indiferent ca are 20 de ani sau 50, si sa fie blanda. Pt ca am probleme cu nervii si nu suport altceva in terapie. Daca nu se potriveste profilului, ok, mai sunt alti 10 de incercat. lol Te duci cu bilet de la doctor si ii gratis oricum daca nu vrei sa platesti. diferenta e ca atunci cand e gratis, e doar 30 min, daca e pe bani, e o ora. Dar in 30 min e destul sa-ti dai seama de caracterul psihologului. Sunt o droaie de psihologi ce accepta trimitere de la medici. deci incepeti cu aceia gratis, apoi treceti la cei platiti.
Sunt student la psiho anul 3… 90% din colegii mei au venit la psiho ca e frumos si nu e “greu”. Ei nu au nici o treaba cu psihologia ca stiinta sau cu codul de etica al psihologului. Ei vor doar sa faca facultate si sa se faca terapeuti sa poata sa faca banii.
eu am doua experiente nasoale la activ, refuz sa mai irosesc bani a treia oara…
Jucam poker in liceu, ai mei m-au trimis la psiholog sa ma vindece de “dependenta” de jocuri de noroc.
Psihologul vine la mine cu un chestionar standard pt a afla daca sunt dependent de jocuri de noroc sau nu. Eu raspund sincer.
Una din intrebari era “te gandesti la joc cand nu joci?” Eu: “bineinteles, trebuie sa studiez mainile jucate, unde am gresit, sa invat teorie mai multa, etc” – el “ok, esti dependent”.
Also, pokerul e joc de skill, nu de noroc, in caz ca se intreba cineva.
Îmi pare rău ca ai dat de asemenea petarde. Nu ar trebui sa lucreze cu oameni, nici măcar cu animale.
Suntem în Germania, iar anul e 2018. Copilul are 4 ani (dar foarte înalt, arăta cam de 6), iar la grădiniță este observat de o psihopedagoagă venită în vizită că prezintă anumite _potențiale_ probleme comportamentale și se recomandă aprofundarea la un specialist.
Noi, mutați de curând, luăm copilul repede și căutăm prin pile și cunoștințe un psiholog bun în București. Ni se recomandă o doamnă de la o clinică privată și ne ducem.
Acolo, foarte pe scurt, femeia l-a ținut 2 ore pe scaun, i-a dat un test pe hârtie cu probleme logice și întrebări dubioase capcană, la care copilul cumva s-a semi descurcat, a țipat de mai multe ori la el și apoi a declarat că e pe spectru și are nevoie de mai multe ședințe cu ea.
Am ieșit plin de nervi, l-am adus înapoi în Germania unde l-au testat din nou la pediatru, unde ni s-a zis că este în absolut toți parametrii vârstei, dar a acceptat la insistențele noastre să ne dea trimitere mai departe. A ajuns la ergoterapie unde după câteva ședințe, psiholoaga ne-a zis că nu este absolut nimic în neregulă cu copilul și că să nu-l mai chinuim.
La final, credem că a fost pentru că doamna inițială nu a întrebat de vârsta copilului și a crezut că e mai mare decât era deși el se comporta normal pentru 4 ani.