„Analfabetă! Hai, lasă boceala!” Înregistrare audio cu o învățătoare de la Școala nr. 79 din București țipând la elevi
„Analfabetă! Hai, lasă boceala!” Înregistrare audio cu o învățătoare de la Școala nr. 79 din București țipând la elevi
14 comments
Educatie..!!!
Asa era si anii 90, asa va fi si in 2040.
>Continuă, cu ton ridicat: „«La trezit»?! Așa se scrie? Și așa mi-ai spus?! Cum mi-ai citit mie răspunsul!? Că am auzit că te bâlbâiai… cum trebuia să-mi răspunzi? (…) Ia uite, și «la rugat», fetițooo! Ești clasa a IV-a, analfabetă, scrii «l-a rugat, l-a chemat» fără cratimă?! (…) Nu ți-e rușine? Cum ai ajuns, fato, în clasa a treia? Măi fetiță, măi! (…) Vai, vai, vai
Pai cine i-a invatat sa scrie si sa foloseasca semnele?
Iar majoritatea părinților nu numai ca sunt de-acord, dar s-au coalizat împotriva mamei care a raportat comportamentul educatoarei. Bun așa.
>Un alt părinte a povestit pentru Libertatea că este mulțumit de activitatea cadrului didactic. „Chiar doamna învățătoare ne-a zis la început: Să nu se sperie copilul, dar eu vorbesc mai tare, ca să mă audă. Nu avem nimic să-i reproșăm, copilul nu ne-a zis niciodată nimic, iar noi avem o relație apropiată cu el. Nu a venit acasă plângând, nu a venit bătut, nu a venit trist sau supărat. Ba chiar i-a priit mutarea, are rezultate foarte bune”, a explicat el.
>
>Mai mult, spune și că nu a fost interesat să asculte integral înregistrările care au început să circule printre părinți. „Știu că există înregistrări, dar n-am avut timp să le ascult pe toate. Copilul nu mi-a confirmat că s-ar fi țipat la el. Eu, personal, nu am de ce să mă plâng. Nu am auzit ceva care să mă sperie. Poate alți copii sunt mai sensibili, nu știu, pe mine nu m-a deranjat ce am auzit. Eu nu-s așa fulg de nea”.
Dupa aia se mira de ce sufera copilul de anxietate si alte probleme de genul, dar e ok, el ca parinte nu e “fulg de nea”, el e rosupastilat.
Treci la loc loaza
Fain si cum isi batea joc de ea ca mergea la inot, ca ce ii trebuie ei cand vai, se incurca in cratime la 9 ani. Foarte frumos cum lumea e fiarta pe ideea de “Hai sa facem sport! De ce nu fac copiii sport? De ce avem DOAR un David Popovici?”. Apoi continua sa injoseasca si sa fie zeflemitori cu toti cei care merg la antrenamente si concursuri. Nu mai zic cum e situatia daca elevul trebuie sa lipseasca o zi – doua pentru un concurs, sau pentru a ajunge acolo (numai eu cate cazuri am vazut in primara si in gimnaziala intre 2005-2013). Absolut jenant sa fii om in toata firea si sa injosesti un copil la care maximul de autonomie la varsta lui e ca stie sa isi incalzeasca mancarea.
“Vreți să promovați, vreți să evoluați, vreți să luați calificative bune…” Înregistrare audio cu o învățătoare de la Școala nr. 79 din București țipând la elevi.
Cam asa e… Vor note mari, toti sa ia FB pe linie, dar fara sa depună efort, fara sa faca exerciții, fara teme, jucandu-se cu plușuri.
Mai bine nu-i zicea nimic, ii dadea insuficient si aia era. E loc sub soare și pentru sportivi, care nu trebuie sa exceleze la învățătură.
Școala asta e printre cele mai căutate și bine cotate din București. Genial. Chiar nu mai știi unde să-ți duci copilul să fie ok.
Amintiri din copilarie. Si invatatoarea noasta din 1-4 ne facea in toate felurile si ne dadea cu capul de banca si de tabla.
Noroc cu telefoanele mobile ca poti filma animalele astea si poate asa sunt concediati.
Deci din traume adevarate o dam in extrema cealalta. Mai numai 10 ani in urma ne luam aratatoare si rigle peste maini iar acum ridicat tonul si o insulta chiar de pisat sunt considerate traume. Trebuie moderatie in tot ce facem.
Tot sarim in cap la profesori de fiecare data cand indraznesc sa ridice tonul, ati fost in vizita la profesorii vostrii de cand ati terminat? (daca mai traiesc) Ati vazut cum se comporta o gramada de polzi?
Sa nu mai zicem de toate aceste suflete pure, ingeri de parinti. Cine naiba crede ca ei nu au ridicat in veci tonul la copii?
Imi place de invatatoare!! Is de acord cu ea!! Nu vad problema
Eu am avut o învățătoare care m-a scos în fața clasei, m-a luat de urechi și m-a ridicat de ele de efectiv nu mai atingeam podeaua cu picioarele. Plus nu știu câte palme peste cap. Pentru ce? Nu-mi făcusem o temă. Nu eram singura persoană cu care era violentă. Acum, cinșpe ani mai târziu, jigodia are mare noroc că nu o întâlnesc pe stradă. Cu greu m-aș abține să nu-i trag câteva scatoalce, în amintirea vremurilor “bune” de altă dată.
Eu am facut scoala in anii 80 si era exact la fel: profesorii erau niste brute psihanalizabile care te umileau in fel si chip, uneori te si bateau, iar majoritatea parintilor numeau treaba asta educatie.