Eu am crescut in Ardeal si nu am vazut niciodata vreun gandac puturos in copilaria mea. Prima data i-am vazut (si simtit 🤢) acum cativa ani in Bucuresti. Dar de cand m-am mutat la casa, fiecare toamna si primavara duc lupte sa-i dau afara, ca mi-e sila sa-i omor ca imput toata casa.
Pe langa faptul ca sunt peste tot toamna, am avut si un incident nefericit cu ei, care m-a traumatizat si m-a facut sa-i urasc si mai mult. Intr-o seara mi-am pus niste cereale Chocapic intr-un bol cu lapte. Am observat ca punga e deschisa dar am zis ca nu conteaza, era in camara de vreo 2 zile. Cred ca intelegeti deja incotro ma indrept. La a treia lingura de cereale crocante cu lapte, l-am simtit. Mi-a explodat in gura si tot mirosul ala pe care-l detest, s-a transformat in gust si in cosmar. Nu mai intru in detalii ca va stric dimineata si prietenii imi spun sa incetez sa mai spun povestea asta ca e prea scarboasa.
Oricum, ideea postarii e ca aseara am aflat de unde vin nenorocitii astia. Poate stiati deja, pentru mine a fost un soc:
– vin din Asia (China, Japonia, Coreea) si au inceput sa se raspandeasca in Europa dupa 2011
– la noi au aparut prin 2014
– distrug culturi intregi si nu au niciun predator (pt ca put)
– traiesc intre cateva luni si 1 an (wtf)
Aici gasiti mai multe informatii: https://en.m.wikipedia.org/wiki/Brown_marmorated_stink_bug
Eu le zic gandaci puturosi dar nu stiu care e denumirea corecta in romana. Stink bug s-ar traduce ca Pentatomidae in romana cica.
In Bucuresti, cel putin in zona de nord, e plin de ei. La voi cum e? Si cum le faceti fata?
20 comments
ewwwwwwww
[deleted]
Am crescut la țara in olt și când recoltam grâul erau cu sutele. Nu țin minte sa fii fost atât de puturoși tho :))
Acum 20 de ani erau în Nordul Moldovei. Recoltau bunicii grâul și mereu găseam ploșnite dintr-astea.
Singurul pradator e o viespe japoneza, e mica si neagra si isi depune oole in ei, so they die being eaten from inside out. Am gasit un american care zicea ca au dus viespii in cateva state pt ca le distrugeau culturile
Daca bunicii mei (tot Ardeal) stiau de plosnite, te asigur ca astea exista in romania probabil de cand exista cereale. Probabil la noi sunt alte specii ale aceluiasi gen.
Vai op m-ai omorât cu povestea aia cu cerealele:))
Îmi pare rău, sincer. Si eu ii urăsc pe astia. Sunt și prin Iași. Am grija sa trag plasa la geam dar tot reușește câte un spurcat de asta sa îmi intre în apartament. De fiecare data îmi zic ca trebuie sa ma mișc rapid sa îl dau afara dar trebuie sa fiu și gentila sa nu îl “sperii” pt ca dacă ii sperii eliberează acel miros. Ca și poveste, o am pe aia când tatăl meu a văzut unul pe covor și a tras cu pumnul în el. Va puteți da seama ce s-a întâmplat…
De ar muri toți.
tocmai ieri am omorât unul si inca ii simt mirosul si acum
Ploşnițã
Nu sunt singura specie. Mai sunt și insectele alea tigru, de platan, care sunt noi. Căpușele nu erau nici ele problematice acum 20 de ani. Apar pt ca mediul lor s-a modificat și este și ușor sa călătorească acum. Alt exemplu ar fi pescărușii care s-au extins dincolo de malurile marilor.
Acum 2 ani cand a fost ceva problema in Cluj si imi intrau in apartament (nu stiu pe unde, aveam plasa la geam)
Cu siguranță nu sunt din 2011 în România ca erau multi în grâu când aveam sub 10 ani. Deci au sunt de multa vreme, doar ca am devenit mai sensibili. Delicatese :)). /s.
[deleted]
sunt plosnite. aveam si cand eram mic la campie. Acum or fi alte specii.
Le omor cand le vad. P-aici nu sunt foarte multe. Inca. Erau mai multe in Bucuresti. Am inteles ca le place sa stea prin gunoi.
https://www.botanistii.ro/blog/plosnita-cerealelor-eurygaster-integriceps/
Intr o seară eram si eu in pat ca barosanu si mancam niste stix-uri(sau cum dracu se scrie). Ba si se pune un gandac din asta pe stix ul meu. Din pacate sau din fericire (cum vedeți voi treaba) am mancat acel stix cu tot cu gandac. Am vomitat juma de ora din cauza gândacului
la noi le zice “plosnita de copac”
edit: sa povestesc si eu cea mai nasola intalnire cu jegosii astia, dupa ce m-am mutat la Bucuresti, prin 2015 stateam in camera mea seara, cu geamul deschis, ma jucam niste DotA si fumam o tigara. Am simtit ca mi-a aterizat ceva pe ceafa si mi-am urmat instinctul de a fute o palma zdravana sa fiu sigur ca am neutralizat inamicul. Mare greseala… narile mi-au fost invadate aproape instantaneu de mirosul incredibil de cadavru macerat in fecale si tinut in soare timp de cateva zile. Mi-a luat 20-30 de minute de frecat cu sapun si alcool sanitar mana si ceafa sa pot scapa de miasma (pacat ca nu aveam sos de rosii in casa atunci…)
Am crescut in bucuresti si in anii 90 nu vedeam asa ceva. Sau cel putin erau intr-un numar asa mic incat nu i-am observat.
In ultimu doi ani parca totusi a mai scazut numarul lor. Sau poate am avut noroc, nu stiu.
Ii stiu de cand am inceput facultatea intr-un oras mai mare, in oraselul meu de bastina nici acum nu sunt. Ma si al dracu ei, is si de mai multe culori, maro, verzi… Mai nou am vazut chiar si albi la fabrica din mijlocul campului la care lucrez. Am inceput sa glumesc cu colegii mai gameri ca “i-a uite ba, si-au pus astia skinu de iarna”
la pușcărie
Eu îi știu din copilărie (2005-2006) și îi vedeam mai ales începând cu luna iulie când se triera grâul/ ovăzul/ secara. E adevărat, în București e haos toamna cu ei, chiar aseară am văzut unul camuflat pe o plantă de cauciuc în living. Pisica încă nu l-a “mirosit” :)) aștept