>Regele Carol Robert de Anjou a acordat printr-un act eliberat la 19 august 1316 o serie de privilegii și libertăți Clujului, printre care era și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Această libertate s-a materializat inclusiv prin ridicarea unei biserici parohiale.
>
>Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob.[3] Au rămas foarte puține date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care li se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar construcția lăcașului. Construcția s-a desfășurat în două faze: prima a început în anul 1316 și a fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul.
>
>Au fost proiectate două turnuri pentru fațada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697 turnul a fost distrus ca urmare a unui incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbușire. În 1837 s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul este al doilea cel mai înalt turn de biserică din România.[4]
>
>În perioada reformei protestante edificiul a deservit pe rând diverse comunități religioase: astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 și 1566 a devenit calvinistă, iar din 1566 a devenit biserică unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită cu forță comunității romano-catolice, ca urmare a Contrareformei. După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influența barocului de către artiștii Johannes Nachtigall și Anton Schuchbauer, sub îndrumarea parohului János Biro. Tot atunci cei doi artiști au realizat amvonul.
>
>De-a lungul vremii, edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory.
>
>Începând cu secolul al XVIII-lea în jurul bisericii au fost construite mai multe clădiri, prăvălii pe care parohia le închiria asigurându-și în acest fel un venit suplimentar. Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot atunci portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sf. Petru din Cluj[5]. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu.
Azi am fost si eu acolo, foarte misto facute cu culori foarte vii
Bravo la Cluj se face de toate, la Bucuresti nema, asta este, cred ca ma mut din Capitala.
Vitralii frumoase, telefon ce necesita un upgrade.
4 comments
Are flair de istorie… asa ca… putin [istori](https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Mihail_din_Cluj-Napoca)c al bisericii nu cred ca strica:
>Regele Carol Robert de Anjou a acordat printr-un act eliberat la 19 august 1316 o serie de privilegii și libertăți Clujului, printre care era și dreptul orașului de a-și alege liber preotul și parohul. Această libertate s-a materializat inclusiv prin ridicarea unei biserici parohiale.
>
>Biserica a fost înălțată pe un teren care servise drept cimitir și unde existase o capelă dedicată Sf. Iacob.[3] Au rămas foarte puține date referitoare la ridicarea edificiului. Principalul document păstrat este unul eliberat de curtea papală de la Avignon, din ianuarie 1349, prin care li se iertau păcatele celor care ar ajuta financiar construcția lăcașului. Construcția s-a desfășurat în două faze: prima a început în anul 1316 și a fost finalizată în 1390, urmată de o a doua fază între 1410-1487. În anul 1390 a fost finalizat și altarul.
>
>Au fost proiectate două turnuri pentru fațada principală, dar nu a fost ridicat decât cel de nord-vest între 1511-1543. În 1697 turnul a fost distrus ca urmare a unui incendiu și reconstruit în stil baroc în 1744. Acesta a trebuit demolat însă în 1763, după ce un cutremur îl deteriorase foarte mult, aflându-se în pericol de prăbușire. În 1837 s-a început ridicarea actualului turn cu ceas, în stilul neogotic, de pe fațada de nord, fiind terminat în 1860. Turnul este al doilea cel mai înalt turn de biserică din România.[4]
>
>În perioada reformei protestante edificiul a deservit pe rând diverse comunități religioase: astfel, în perioada 1545-1558, a fost biserică luterană, între 1558 și 1566 a devenit calvinistă, iar din 1566 a devenit biserică unitariană, ramânând astfel pentru o perioadă de 150 de ani, până când a fost atribuită cu forță comunității romano-catolice, ca urmare a Contrareformei. După revenirea la catolici, biserica a fost restaurată sub influența barocului de către artiștii Johannes Nachtigall și Anton Schuchbauer, sub îndrumarea parohului János Biro. Tot atunci cei doi artiști au realizat amvonul.
>
>De-a lungul vremii, edificiul a fost martor la diverse momente importante: aici a fost botezat Matia Corvin, regina Izabella a predat în lăcaș însemnele regale trimișilor împăratului Ferdinand I. Aici au fost investiți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory.
>
>Începând cu secolul al XVIII-lea în jurul bisericii au fost construite mai multe clădiri, prăvălii pe care parohia le închiria asigurându-și în acest fel un venit suplimentar. Odată cu sistematizarea Pieței Centrale, în 1890, aceste clădiri au fost demolate, sub presiunea opiniei publice, pentru a nu mai ascunde biserica între ele. Tot atunci portalul baroc din fața bisericii a fost mutat în fața Bisericii Sf. Petru din Cluj[5]. În schimb, parohia a fost despăgubită cu unele terenuri din zona centrală a orașului, terenuri pe care biserica a ridicat cele 2 clădiri „în oglindă” de pe actuala stradă Iuliu Maniu.
Azi am fost si eu acolo, foarte misto facute cu culori foarte vii
Bravo la Cluj se face de toate, la Bucuresti nema, asta este, cred ca ma mut din Capitala.
Vitralii frumoase, telefon ce necesita un upgrade.