Când spun că România interbelică avea speranța de viață sub 40 de ani, nu mă crede nimeni, deși datele astea date sunt din statisticile oficiale.
Motivul e simplu: o parte importantă dintre copii mureau înainte să ajungă adulți, afectând media (de genul ai un copil de 1 an care moare și un bătrân de 71 de ani, calculează cât o fi media).
Media pe tara era in jur de 20% daca nu ma insel, deci n-ar fi o surpriza sa fie atat de mare in satele cele mai sarace.
Sărăcie, boli, lipsa igienei de bază
De unde și expresia: “să-ți trăiască copilul!”
La noi începând cu anii 90 a fost foarte la modă să prezentăm perioada interbelică ca una de mare progres. Asta e o reacție la comunism căci epoca de aur nu a fost așa de aur, astfel că ne-am îndreptat spre interbelic. Se și potrivea puțin că se mai menționa și sistemul democratic. Uneori arăta și bine când se prezentau imagini sau filmări cu centrele orașelor care arătau bine. Oh, un alt motiv este și faptul că partea ultranaționalistă a țării a fost atrasă de interbelic datorită legiunii și intelectualilor extremiști.
În ultimul timp, imaginea s-a mai nuanțat și pe drept cuvânt. Sistemul democratic a avut probleme (deși a fost foarte rezilient comparat cu țările din jur), economia nu a duduit așa cum credeam căci la începutul anilor 20 a suferit de pe urmele războilui, când și-a revenit puțin a venit criza, iar apoi când să ne revenim din nou a venit războiul.
Însă cel mai grav a fost că pur și simplu s-a trecut cu vederea nivelul de trai și problemele sociale și mai ales inegalitatea uriașă. Pelagra (boală datorată unei diete cu foarte mult porumb) era o problemă foarte mare, alcoolismul, analfabetismul (deși începea a fi redus), fărâmițarea parcelelor, locuințele sărăcăcioase, lipsa medicilor (aveam printre cei mai puțini medici per capita și cei puțini erau concentrați la orașe), lipsa spitalelor etc.
Într-un fel e interesant de văzut cu unele trenduri se păstrează și acum: democrația românească e e mai ok decât a vecinilor sau faptul că inegalitățile sunt mari și acum, mai ales între rural și urban.
Nu ma pricep si nu sunt sigur ca inteleg: 55% din mortalitatea totala sau 55% dintre nou nascuti mor pana la varsta la care e considerata mortaliate infantila?
6 comments
Când spun că România interbelică avea speranța de viață sub 40 de ani, nu mă crede nimeni, deși datele astea date sunt din statisticile oficiale.
Motivul e simplu: o parte importantă dintre copii mureau înainte să ajungă adulți, afectând media (de genul ai un copil de 1 an care moare și un bătrân de 71 de ani, calculează cât o fi media).
Media pe tara era in jur de 20% daca nu ma insel, deci n-ar fi o surpriza sa fie atat de mare in satele cele mai sarace.
Sărăcie, boli, lipsa igienei de bază
De unde și expresia: “să-ți trăiască copilul!”
La noi începând cu anii 90 a fost foarte la modă să prezentăm perioada interbelică ca una de mare progres. Asta e o reacție la comunism căci epoca de aur nu a fost așa de aur, astfel că ne-am îndreptat spre interbelic. Se și potrivea puțin că se mai menționa și sistemul democratic. Uneori arăta și bine când se prezentau imagini sau filmări cu centrele orașelor care arătau bine. Oh, un alt motiv este și faptul că partea ultranaționalistă a țării a fost atrasă de interbelic datorită legiunii și intelectualilor extremiști.
În ultimul timp, imaginea s-a mai nuanțat și pe drept cuvânt. Sistemul democratic a avut probleme (deși a fost foarte rezilient comparat cu țările din jur), economia nu a duduit așa cum credeam căci la începutul anilor 20 a suferit de pe urmele războilui, când și-a revenit puțin a venit criza, iar apoi când să ne revenim din nou a venit războiul.
Însă cel mai grav a fost că pur și simplu s-a trecut cu vederea nivelul de trai și problemele sociale și mai ales inegalitatea uriașă. Pelagra (boală datorată unei diete cu foarte mult porumb) era o problemă foarte mare, alcoolismul, analfabetismul (deși începea a fi redus), fărâmițarea parcelelor, locuințele sărăcăcioase, lipsa medicilor (aveam printre cei mai puțini medici per capita și cei puțini erau concentrați la orașe), lipsa spitalelor etc.
Într-un fel e interesant de văzut cu unele trenduri se păstrează și acum: democrația românească e e mai ok decât a vecinilor sau faptul că inegalitățile sunt mari și acum, mai ales între rural și urban.
Nu ma pricep si nu sunt sigur ca inteleg: 55% din mortalitatea totala sau 55% dintre nou nascuti mor pana la varsta la care e considerata mortaliate infantila?