Povestea fabuloasă a românului care a fost aproape să-l asasineze pe Ceauşescu, fără să ştie. Cum a reuşit să traverseze Oceanul şi să trăiască visul american
Povestea fabuloasă a românului care a fost aproape să-l asasineze pe Ceauşescu, fără să ştie. Cum a reuşit să traverseze Oceanul şi să trăiască visul american
4 comments
>- Care a fost rolul dumneavoastră, mai exact?
>- Un amic, unul dintre clienţi, m-a plătit să construiesc o soluţie pentru a comunica prin radio fără a putea fi detectat. Am proiectat şi realizat o pereche de aparate de cifrare care fiecare folosea patru circuite integrate IC 7495, registre de şiftare cu acces paralel de patru biţi – asta era inovaţie pe vremea aia. Practic, am realizat o soluţie de radio data burst cu cifru de doi octeţi în care oscilatoarele erau active doar câteva milisecunde, insuficient pentru a fi detectate, de asemenea conservând bateriile.
>
>
>- Când aţi aflat care era, de fapt, planul?
>- Am aflat care era scopul celor două aparate de cifrare pe care le construisem când, într-o dimineaţă, cel care le comandase m-a luat de acasă şi ne-am ascuns în munţi. În primăvara lui 1988, Ceauşescu a anunţat că şi-a suspendat toate călătoriile în străinătate. Unul dintre aparatele mele fusese montat pe o bombă într-un canal al drumului spre aeroport, bombă menită să-l ucidă pe Ceauşescu pe drumul pe care nu îşi trimitea sosiile: când pleca în străinătate.
E oribil scris / interviul.
Și de ce nu își asuma autorul povestea și se ascunde după “adevărul weekend”?
asta intra la “după război, mulţi viteji se arată”
>*Să nu uităm nici de actorie şi de piesa de teatru despre viaţa dumneavoastră, mediatizată inclusiv în America.*
>
>Înainte de a-mi fi descrise în media activităţile mele, le-am descris eu. Întâi, mai mult prietenilor şi colegilor, care m-au încurajat şi chiar au insistat să le public. La insistenţele lor am scris despre câteva dintre peripeţiile mele şi, în 2004, când s-au adunat mai multe, le-am înnodat într-o piesă de teatru pe care am interpretat-o întâi în San Francisco şi New York, apoi la Los Angeles, Frankfurt, Tokyo şi Sydney.
>
>M-a cam surprins succesul pe scenă, succes pe care nu îl mai gustasem de mic, pe când distram musafirii părinţilor mei. Până în 2007 am ajuns să interpretez piesa în zeci de oraşe pe toate continentele.
Îmi place modestia lui.