Șvarțul, băutura a cărei denumire provine de la sintagma germană „Schwarz-Kaffee”, ce se traduce prin „cafea neagră”, a fost una dintre băuturile preferate ale bucureștilor interbelici. În renumitele cafenele ale orașului, precum Capșa sau Corso, se putea servi zilnic o ceașcă de șvarț delicios.
2 comments
Extras din text:
În afara discuțiilor literare, „la un șvarț” se aflau și cele mai importante știri ale momentului, căci printre clienții obișnuiți ai cafenelelor, între scriitori, pictori și oameni de teatru, se găseau adesea și reporteri ai principalelor ziare ale vremii. De aici aflau bucureștenii ultimele noutăți despre formarea și căderea guvernelor, despre remanierile ministeriale sau despre marile procese ale Bucureștiului interbelic
Rețeta de preparare a șvarțului era cât se poate de simplă. În 10-15 litri de apă fiartă se puneau cafea măcinată și cicoare în cantități egale, apoi, amestecul se strecura, pentru a fi gata de servit.
Odată preparat, șvarțul se servea dintr-o cupă de metal albă, frumos decorată, asemenea celor din cafenelele vieneze. Alături, pe tavă, se afla întotdeauna o ceșcuță albastră de cobalt, însoțită de linguriță, bucățele de zahăr cubic și un pahar cu apă rece. Pentru acest răsfăț, bucureștenii plăteau suma modică de 7-8 lei.
Mie imi place svanț cu zahar si putin lapte:)