> Acest președinte pare de prea multe ori de pe altă planetă, dar în ziua marelui protest al profesorilor a reușit să se comporte ca un extraterestru aterizat pe pământ din altă galaxie. Putem înțelege că vizita președintelui Germaniei în România a fost programată cu mult înainte, la fel programul de la Sibiu nimerit în ziua protestului din Capitală, și că șeful statului trebuia să facă oficiile de gazdă. Dar de ce trebuie să aduci cu forța de acasă elevii și profesorii aflați în grevă la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”, cu predare în limba germană, pentru a umple pozele oficiale? Ce rost au glumițele de prost gust cu elevii despre greva profesorilor care ”are avantajele ei” (în traducere liberă: hai că vă place chiulul), în timp ce o Românie întreagă simte pe pielea ei doar dezavantajele?
[…]
> Președintele ca președintele. Nu mai are nimeni așteptări mari de la el. Am înțeles cu toții, trebuie lăsat în lumea lui, unde e normal să râzi cu poftă după ce întrebi câțiva copii pe ce clasă sunt. Doar Klaus Iohannis știe ce-l amuză. Poate gândul nemărturisit că ăia mici stau ca fraierii acasă în loc să facă școală și sunt puși să cânte ”O lume minunată” în timp ce părinții lor și profesorii trăiesc într-o lume de coșmar.
> Dar realitatea tristă este că nici ceilalți lideri de sub el n-au dat dovadă de mai multă înțelepciune în ziua marelui protest din educație, cel mai mare din ultimii 18 ani. În loc să rămână la București pentru a continua negocierile cu sindicatele, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu s-au refugiat în cimitirele patriei de Ziua Eroilor, sub pretextul că au degajat peisajul cu misiune patriotică.
> Lașitatea acestor pseudo-lideri politici generează și mai multă iritare în societate, mai ales că gradul de acceptabilitate al grevei, cu tot disconfortul generat pentru părinți și elevi, pare să fie mare. Adăugați apoi loviturile sub centură aplicate mișcării de protest, cu ajutorul unor televiziuni și publicații de partid, care au publicat la ordin informații menite să compromită protestul profesorilor sau pe liderii sindicali.
aberatia asta nu ar fi trebuit permisa
nu avem nici un mecanism de protectie
practic, coalitia asta are puteri dictatoriale
si se vede cum s-au votat legi si ordonante de urgenta pe repede inainte
aberatia asta nu ar fi trebuit permisa
nu avem nici un mecanism de protectie
practic, coalitia asta are puteri dictatoriale
si se vede cum s-au votat legi si ordonante de urgenta pe repede inainte
Inclusiv termenul asta de rotativa e inept
Ăștia sunt ca jucătorii RPG care fac mai întâi misiunile secundare apoi cele principale. Slabi “jucători”.
> Ce nu înțeleg Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă este că nu mai pot inversa mereu scara de valori din societate fără să plătească la un moment dat prețul politic corect. Nu poți amâna la nesfârșit reformele, tăierea pensiilor speciale, nu merge la infinit să ții toți analfabeții și plagiatorii în guvern pe post de miniștri, nu poți îngrășa clientela politică cu sinecuri bine plătite în administrație și companiile de stat tratate ca un sac fără fund, în timp ce sacrifici educația, umilești profesorii și îți bați joc de o generație întreagă de copii și de părinți cu așa-zisul proiect România educată.
Bucata asta de text mi se pare “doar un alt exemplu de inadecvare cruntă la realitate” a lui Tapalaga. Politicienii reprezinta perfect scara de valori a majoritatii societatii. Iar faptul ca merge fara numar se vede de niste decenii. Si vor mai merge niste decenii. Tensiunile profunde din societate sunt doar la vreo 20% din populatie. Iar daca vor mai fi nemultumiti, ei se vor revarsa frumos in instrumentul creat exact pentru asta, adica AUR.
Ne place sa ne agatam de orice moment in speranta ca ele inseamna mai mult. Daca Colectiv si OUG13 nu au trezit/format o majoritate, cine isi imagineaza ca ea exista e in aceeasi realitate paralela cu Iohannis, doar ca vizavi.
Exista doar 2 chestiuni de care ne mai agatam cu disperare:
* daca ar vota majoritatea romanilor, situatia ar fi diferita
* daca ar aparea partidul “ala bun”, situatia ar fi diferita
Si de astea ne putem agata la infinit. Pentru ca daca am avea prezenta 60% si castiga USL, atunci ar fi diferit la 70. Daca nu la 70, atunci la 80. Pana e vorba de un procent care nu va fi atins in veci. Si normal ca ala e procentul la care situatia ar fi diferita. Iar partidul, la fel. “Daca ar fi doar un pic mai bun, lumea l-ar vota”.
Realitatea e ca daca a fost nevoie de 27 de ani ca sa apara un partid ca USR si sa avem niste proteste mari pentru niste principii, va mai fi nevoie de inca pe atat probabil ca sa se formeze o majoritate de populatie care sa isi doreasca schimbarea.
6 comments
> Acest președinte pare de prea multe ori de pe altă planetă, dar în ziua marelui protest al profesorilor a reușit să se comporte ca un extraterestru aterizat pe pământ din altă galaxie. Putem înțelege că vizita președintelui Germaniei în România a fost programată cu mult înainte, la fel programul de la Sibiu nimerit în ziua protestului din Capitală, și că șeful statului trebuia să facă oficiile de gazdă. Dar de ce trebuie să aduci cu forța de acasă elevii și profesorii aflați în grevă la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal”, cu predare în limba germană, pentru a umple pozele oficiale? Ce rost au glumițele de prost gust cu elevii despre greva profesorilor care ”are avantajele ei” (în traducere liberă: hai că vă place chiulul), în timp ce o Românie întreagă simte pe pielea ei doar dezavantajele?
[…]
> Președintele ca președintele. Nu mai are nimeni așteptări mari de la el. Am înțeles cu toții, trebuie lăsat în lumea lui, unde e normal să râzi cu poftă după ce întrebi câțiva copii pe ce clasă sunt. Doar Klaus Iohannis știe ce-l amuză. Poate gândul nemărturisit că ăia mici stau ca fraierii acasă în loc să facă școală și sunt puși să cânte ”O lume minunată” în timp ce părinții lor și profesorii trăiesc într-o lume de coșmar.
> Dar realitatea tristă este că nici ceilalți lideri de sub el n-au dat dovadă de mai multă înțelepciune în ziua marelui protest din educație, cel mai mare din ultimii 18 ani. În loc să rămână la București pentru a continua negocierile cu sindicatele, Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu s-au refugiat în cimitirele patriei de Ziua Eroilor, sub pretextul că au degajat peisajul cu misiune patriotică.
> Lașitatea acestor pseudo-lideri politici generează și mai multă iritare în societate, mai ales că gradul de acceptabilitate al grevei, cu tot disconfortul generat pentru părinți și elevi, pare să fie mare. Adăugați apoi loviturile sub centură aplicate mișcării de protest, cu ajutorul unor televiziuni și publicații de partid, care au publicat la ordin informații menite să compromită protestul profesorilor sau pe liderii sindicali.
aberatia asta nu ar fi trebuit permisa
nu avem nici un mecanism de protectie
practic, coalitia asta are puteri dictatoriale
si se vede cum s-au votat legi si ordonante de urgenta pe repede inainte
aberatia asta nu ar fi trebuit permisa
nu avem nici un mecanism de protectie
practic, coalitia asta are puteri dictatoriale
si se vede cum s-au votat legi si ordonante de urgenta pe repede inainte
Inclusiv termenul asta de rotativa e inept
Ăștia sunt ca jucătorii RPG care fac mai întâi misiunile secundare apoi cele principale. Slabi “jucători”.
> Ce nu înțeleg Klaus Iohannis, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă este că nu mai pot inversa mereu scara de valori din societate fără să plătească la un moment dat prețul politic corect. Nu poți amâna la nesfârșit reformele, tăierea pensiilor speciale, nu merge la infinit să ții toți analfabeții și plagiatorii în guvern pe post de miniștri, nu poți îngrășa clientela politică cu sinecuri bine plătite în administrație și companiile de stat tratate ca un sac fără fund, în timp ce sacrifici educația, umilești profesorii și îți bați joc de o generație întreagă de copii și de părinți cu așa-zisul proiect România educată.
Bucata asta de text mi se pare “doar un alt exemplu de inadecvare cruntă la realitate” a lui Tapalaga. Politicienii reprezinta perfect scara de valori a majoritatii societatii. Iar faptul ca merge fara numar se vede de niste decenii. Si vor mai merge niste decenii. Tensiunile profunde din societate sunt doar la vreo 20% din populatie. Iar daca vor mai fi nemultumiti, ei se vor revarsa frumos in instrumentul creat exact pentru asta, adica AUR.
Ne place sa ne agatam de orice moment in speranta ca ele inseamna mai mult. Daca Colectiv si OUG13 nu au trezit/format o majoritate, cine isi imagineaza ca ea exista e in aceeasi realitate paralela cu Iohannis, doar ca vizavi.
Exista doar 2 chestiuni de care ne mai agatam cu disperare:
* daca ar vota majoritatea romanilor, situatia ar fi diferita
* daca ar aparea partidul “ala bun”, situatia ar fi diferita
Si de astea ne putem agata la infinit. Pentru ca daca am avea prezenta 60% si castiga USL, atunci ar fi diferit la 70. Daca nu la 70, atunci la 80. Pana e vorba de un procent care nu va fi atins in veci. Si normal ca ala e procentul la care situatia ar fi diferita. Iar partidul, la fel. “Daca ar fi doar un pic mai bun, lumea l-ar vota”.
Realitatea e ca daca a fost nevoie de 27 de ani ca sa apara un partid ca USR si sa avem niste proteste mari pentru niste principii, va mai fi nevoie de inca pe atat probabil ca sa se formeze o majoritate de populatie care sa isi doreasca schimbarea.