Dintr-o cârciumă sătească, sec XIX: “Décă s’ar da óspeții la păruială, îi rogŭ frumosŭ sĕ nu foloséscă mesele și scaunele pentru îmblătitură, căci mi-le rupŭ.”

17 comments
  1. Omu putea incepe big biznis, daca cerea bani pe bâzdoacele folosite.

    Adica eu tot cumpar sacosi ca merg nepregatit la magazin.

    Imi imaginez ca trasatura asta e genetica carpato-danubiano-pontica asa ca nici óspeții nu ar lua ciomege de acasa.

    Le imprumuta/cumpara de la bar :))

  2. “îi rogu frumosu se nu folosescă mesele și scaunele pentru îmblătitură, căci mi-le rupu și apoiu le rupu io capu”

  3. ador scrierea veche a limbii române

    pentru cine mai e așa fanatic recomand “Metódă noŭă de scriere și cetire” din 1868 de însuși Ion Creangă

  4. Ce vrea sa zica autorul cu ”pentru imblatitura”, adica pentru bataie?! Interesanta scriere mai aveam prin sec XIX.

  5. Lingvistic vorbind, sunt surprins de fiecare data cand inteleg textele scrise din perioadele mai vechi (sunt niste insciptii in romana/script slavon pe la Stavropol in cimitir, recomand sa mergeti).

    Dupa diacritice (alfabetul tranzitional), cel mai posibil ca textul sa fie din perioada 1828-1900 (hint. cand se zicea Bucuresci nu București). Dupa exprimare si expresia *Décă* probabil 1860ish

  6. Imi place partea cu ‘acolo josu sub vatra suntu bazdoce de fagu taiate anume’. Oamenii erau pregatiti :)))

Leave a Reply