Spune-mi cati ani ai, fara sa-mi spui cati ani ai

by vladutzmihai

10 comments
  1. pe vremea mea… mancam guma turbo si ala era highlightul zilei.

  2. Pff.. aveam cowboy și indieni de ăștia prin anii 80 câțiva zeci, îi aranjam frumos pe prispa casei bunică-mii și-i duceam în bătălii și aventuri despre care-mi citea seara taică-meu din Winnetou și Old Shatterhand și Ultimul incaș și-așa mai departe. Ba, pentru că asta era toată materia primă pe care-o aveam la dispoziție, uneori mai transformam sărmanii cowboy și-n eroi din Legendele Olimpului sau în muschetari sau în Tarzani și gorile sau în baroni Munchausen și-n alte și alte personaje. Ce vremuri, băbăeți, ce vremuri! 🙁

    Edit. Indianul ăla roșu cu coamă până jos mi-a rămas inamic pe viață, că am călcat o dată pe el cu talpa goală de mi-a intrat în carne pân’ la os.

  3. Când eram la școală, încă existau tonete (gen chioșcuri de bilete) de înghețată și era 20 de lei vafa (parca).

  4. Am avut și eu colecție de-asta, bani aruncați degeaba . Mi-aș fi dorit ca părinții mei să fi făcut altceva cu banii, o casa de exemplu, in loc sa am jucării

  5. Am citit: “Spune-mi câți ani ai, ca să-ți spun câți ani ai.”

Leave a Reply