E mai mult fascinaţia săracului pentru maşini scumpe, parcă nu-l văd pe Kendall Roy să se holbeze la un Cadillac. A existat dintotdeauna, dar parcă în ultimii ani nu mai are aceeaşi amploare. Am trăit-o şi eu în anii comunismului când ne zgîiam la orice maşină cu numere străine, şi chiar şi în prima decadă de după revoluţie când se întorceau prietenii cu maşini *noi* din occident.
Puteam sa pariez ca op la aceasta postare e u/Fleosca. Foarte interesante fotografiile, ca intotdeauna.
​
Ceea ce sustrag cel mai mult din ele faptul ca masinile respective nu se potrivesc cu decorul, insa nu-ti dai seama din prima.
Ce mi-ai rupt sufletul cu postarea asta. Mi-am adus instant aminte de momentul in care stateam cu copiii in fata blocului la joaca si dintr-o data auzim o huruiala cum nu s-a mai pomenit prin cartierul nostru din Suceava. Ne oprisem toti din ce faceam si asteptam sa vedem ce vine ca se auzea cumva din ce in ce mai aproape.
Ba, nene, trage unul fix pe straduta noastra ametita cu un Ferrari F355 Spider. Ne-a innebunit pe toti. Nu mai stiam cum sa urlam de bucurie: ERA UN FERRARI IN Burdujeni, Suceava!!!
Of, am iubit mult masinile pana am crescut si mi-am dat seama cat costa sa-mi iau ceva ce-mi place. Acum sunt doar fan.
Si daca le-as vedea azi, avand internet si telefon, tot asa as face si eu 🙂
N-ai cum sa-i condamni pe niciunul.
Masinile alea sunt foarte frumoase, si tre sa fii doar dobitoc sa crezi ca oamenilor nu le-ar fi placut sa vada si sa conduca si altceva in afara de Daciile alea obosite si sa vada numai reportaje cu Ceausescu in detrimentul filmelor americane.
deci daici vine vorba “ce te uiți ca la mașini străine”
Nefiind mega pasionat de masini, cred ca si eu bagam o poza la Countach-ul ala :))
si astazi daca vad oricare din acele masini “straine” raman pe loc sa ma uit la ele, alea sunt niste capodopere
8 comments
E mai mult fascinaţia săracului pentru maşini scumpe, parcă nu-l văd pe Kendall Roy să se holbeze la un Cadillac. A existat dintotdeauna, dar parcă în ultimii ani nu mai are aceeaşi amploare. Am trăit-o şi eu în anii comunismului când ne zgîiam la orice maşină cu numere străine, şi chiar şi în prima decadă de după revoluţie când se întorceau prietenii cu maşini *noi* din occident.
Toate pozele au descriere/sursă, la nr.6 mai multe [aici.](https://imgur.com/a/TPMLLNw)
Puteam sa pariez ca op la aceasta postare e u/Fleosca. Foarte interesante fotografiile, ca intotdeauna.
​
Ceea ce sustrag cel mai mult din ele faptul ca masinile respective nu se potrivesc cu decorul, insa nu-ti dai seama din prima.
Ce mi-ai rupt sufletul cu postarea asta. Mi-am adus instant aminte de momentul in care stateam cu copiii in fata blocului la joaca si dintr-o data auzim o huruiala cum nu s-a mai pomenit prin cartierul nostru din Suceava. Ne oprisem toti din ce faceam si asteptam sa vedem ce vine ca se auzea cumva din ce in ce mai aproape.
Ba, nene, trage unul fix pe straduta noastra ametita cu un Ferrari F355 Spider. Ne-a innebunit pe toti. Nu mai stiam cum sa urlam de bucurie: ERA UN FERRARI IN Burdujeni, Suceava!!!
Of, am iubit mult masinile pana am crescut si mi-am dat seama cat costa sa-mi iau ceva ce-mi place. Acum sunt doar fan.
Si daca le-as vedea azi, avand internet si telefon, tot asa as face si eu 🙂
N-ai cum sa-i condamni pe niciunul.
Masinile alea sunt foarte frumoase, si tre sa fii doar dobitoc sa crezi ca oamenilor nu le-ar fi placut sa vada si sa conduca si altceva in afara de Daciile alea obosite si sa vada numai reportaje cu Ceausescu in detrimentul filmelor americane.
deci daici vine vorba “ce te uiți ca la mașini străine”
Nefiind mega pasionat de masini, cred ca si eu bagam o poza la Countach-ul ala :))
si astazi daca vad oricare din acele masini “straine” raman pe loc sa ma uit la ele, alea sunt niste capodopere