> „Nu pot să mai stau cu biroul ăsta, uitați-l cum arată! Este din 1997 biroul ăsta. Este de la înființarea Trezoreriei”, i-au spus angajatele.
>
> Ministrul de finanțe s-a așezat apoi pe un scaun. „Scaunele sunt ale noastre. Sunt cumpărate de noi, să știți”, au precizat femeile. „Ale dumneavoastră sunt?”, a replicat ministrul, apoi și-a făcut cruce.
—-
> Angajatele: Auziți? Uitați imprimanta pe care facem…. Ce scrie pe ea? Scrie pe ea casată, vedeți? Și ce an?
—
> Angajatele: Nu avem hârtie.
> Ministrul Boloș: Cum nu aveți hârtie, doamnă?
> Angajatele: Nu avem să listăm documentele.
Asta imi aduce aminte de o interactiune pe care am avut-o la registrul comertului din ceva orasel mai mic. Erau doi angajati din care unul facea toate, inclusiv ajuta la completarea actelor. Celalalt era detasat mai tot timpul cat am fost eu acolo. Omul nostru era deosebit de eficient si rapid, chiar si vorbea foarte repede. Singura data cand m-a repezit a fost cand nu am avut pix si a fost nevoit sa imi imprumute unul. Am inteles apoi de ce. Dispar incontinuu pixurile si ei le cumpara din banii lor.
Dupa ce mi-am rezolvat treaba am mers pe acolo intr-o zi si am lasat o cutie cu 50 de pixuri langa usa in semn de apreciere pentru munca lui. Am intrat sa il salut si i-am zis unde sunt pixurile, nu de alta dar pe usa scria mare ca in acea unitate nu se dau cadouri, iar camerele de filmat bateau atat in afara biroului cat si in birou.
De cate ori zice Ciolacul ca va taia si va spanzura ma gandesc la omul ala care facea treaba a 2-3 angajati. Si ma gandesc ca probabil multi dintre cei care tin statul asta efectiv de la colaps sunt in pericol sa isi piarda slujbele, pe cand sinecurile vor ramane bine mersi pe posturi, pentru ca sunt acolo in urma unui schimb de influenta.
Nu e de mirare ca sunt acri functionarii. Sunt uitati in birourile alea cu anii.
Cozy.
‘Da o cafelutza la ibric nu doriti sa serviti?’
Vă căcați atât pe voi când trebuia să băgați toate documentele alea cu șină pe calculator … mătușa tamara și mătușa vera lucrează acolo din 1907 și vor să iasă la pensie, birocrație la un alt nivel, acum se plâng că pânzele de păianjen apar pe pereți.
Îl așteptăm și la CFR la-mpins vagoane. Că tot vrea să facă disponibilizări
Nu numai pe acolo iti faci cruce.
Am fost sa imi reemita cardul de sanatate furat, era un tinerel acolo care practic lucra la 3 birouri o data, ca le ajuta pe fetele de acolo cu diverse, si avea juma de monitor de 21” bulit. Am un monitor de 24 pe birou pe care l-am scos de la casat (nu are nimic, l-au dat la casat sa primeasca unul de 32” in loc) si ma tot gandesc de o saptama cum naiba sa fac sa ajunga la el.
6 comments
> „Nu pot să mai stau cu biroul ăsta, uitați-l cum arată! Este din 1997 biroul ăsta. Este de la înființarea Trezoreriei”, i-au spus angajatele.
>
> Ministrul de finanțe s-a așezat apoi pe un scaun. „Scaunele sunt ale noastre. Sunt cumpărate de noi, să știți”, au precizat femeile. „Ale dumneavoastră sunt?”, a replicat ministrul, apoi și-a făcut cruce.
—-
> Angajatele: Auziți? Uitați imprimanta pe care facem…. Ce scrie pe ea? Scrie pe ea casată, vedeți? Și ce an?
—
> Angajatele: Nu avem hârtie.
> Ministrul Boloș: Cum nu aveți hârtie, doamnă?
> Angajatele: Nu avem să listăm documentele.
Asta imi aduce aminte de o interactiune pe care am avut-o la registrul comertului din ceva orasel mai mic. Erau doi angajati din care unul facea toate, inclusiv ajuta la completarea actelor. Celalalt era detasat mai tot timpul cat am fost eu acolo. Omul nostru era deosebit de eficient si rapid, chiar si vorbea foarte repede. Singura data cand m-a repezit a fost cand nu am avut pix si a fost nevoit sa imi imprumute unul. Am inteles apoi de ce. Dispar incontinuu pixurile si ei le cumpara din banii lor.
Dupa ce mi-am rezolvat treaba am mers pe acolo intr-o zi si am lasat o cutie cu 50 de pixuri langa usa in semn de apreciere pentru munca lui. Am intrat sa il salut si i-am zis unde sunt pixurile, nu de alta dar pe usa scria mare ca in acea unitate nu se dau cadouri, iar camerele de filmat bateau atat in afara biroului cat si in birou.
De cate ori zice Ciolacul ca va taia si va spanzura ma gandesc la omul ala care facea treaba a 2-3 angajati. Si ma gandesc ca probabil multi dintre cei care tin statul asta efectiv de la colaps sunt in pericol sa isi piarda slujbele, pe cand sinecurile vor ramane bine mersi pe posturi, pentru ca sunt acolo in urma unui schimb de influenta.
Nu e de mirare ca sunt acri functionarii. Sunt uitati in birourile alea cu anii.
Cozy.
‘Da o cafelutza la ibric nu doriti sa serviti?’
Vă căcați atât pe voi când trebuia să băgați toate documentele alea cu șină pe calculator … mătușa tamara și mătușa vera lucrează acolo din 1907 și vor să iasă la pensie, birocrație la un alt nivel, acum se plâng că pânzele de păianjen apar pe pereți.
Îl așteptăm și la CFR la-mpins vagoane. Că tot vrea să facă disponibilizări
Nu numai pe acolo iti faci cruce.
Am fost sa imi reemita cardul de sanatate furat, era un tinerel acolo care practic lucra la 3 birouri o data, ca le ajuta pe fetele de acolo cu diverse, si avea juma de monitor de 21” bulit. Am un monitor de 24 pe birou pe care l-am scos de la casat (nu are nimic, l-au dat la casat sa primeasca unul de 32” in loc) si ma tot gandesc de o saptama cum naiba sa fac sa ajunga la el.