> […] DECIZIE: Curtea de la Luxembourg a decis următoarele:
> Decizia prin care s-a înființat MCV pentru România este obligatorie de respectat (para. 167): statul are obligația să ia măsurile pentru atingerea celor patru obiective din MCV (para. 169) și să țină seama de rapoartele alcătuite de Comisia Europeană în cadrul MCV (para. 174);
> Judecătorul român poate să ignore deciziile nr. 685/2018 și nr. 417/2019 ale CCR când este vorba de cauze de corupție și de fraude privind TVA (para 203 și 209) atunci când s-ar împlini termenul de prescripție prin reluarea judecății pentru a avea judecători specializați în corupție sau trași la sorți (para. 213);
> Un judecător nu poate fi sancționat nici pentru că a sesizat CJUE cu privire la interpretarea dreptului UE, nici pentru că nu a aplicat o hotărâre a CCR pe care o consideră contrară dreptului UE (para. 227 și 260). […]
> […] COMENTARIU: Deși **rolul său este de a stabili dacă o lege respectă Constituția, de câțiva ani CCR a depășit competența sa tradițională.** Astfel, prin mai multe decizii a intervenit de-a dreptul în actul de judecată, stabilind cu efect obligatoriu pentru judecătorii români ce componență să aibă anumite complete de judecată, cum să se aplice legea în anumite cauze, ce probe să se înlăture sau să fie păstrate, ce acte să fie considere nelegale. **Or, aceste aspecte nu țin de Constituție. Mai mult, potrivit actului fundamental al țării, justiția se înfăptuiește prin instanțele judecătorești, iar CCR nu face parte din sistemul de instanțe. Acum, prin hotărârea CJUE analizată mai sus, se stabilește raportul dintre CCR și instanțe: judecătorii ordinari sunt primii judecători europeni și ei trebuie să rămână în afara oricăror forme de imixtiune, inclusiv din partea CCR și în afara oricărei forme de răspundere pentru modul în care aplică legea sau stabilesc faptele.**
> **EFECTE: Judecătorii învestiți cu dosare de corupție nu mai sunt obligați, în temeiul hotărârilor CCR, să reia judecățile și să înlăture probele obținute legal acolo unde există riscul de prescriere a faptelor. Hotărârea asta se aplică nu doar în România, ci în toate statele membre UE.**
1 comment
> […] DECIZIE: Curtea de la Luxembourg a decis următoarele:
> Decizia prin care s-a înființat MCV pentru România este obligatorie de respectat (para. 167): statul are obligația să ia măsurile pentru atingerea celor patru obiective din MCV (para. 169) și să țină seama de rapoartele alcătuite de Comisia Europeană în cadrul MCV (para. 174);
> Judecătorul român poate să ignore deciziile nr. 685/2018 și nr. 417/2019 ale CCR când este vorba de cauze de corupție și de fraude privind TVA (para 203 și 209) atunci când s-ar împlini termenul de prescripție prin reluarea judecății pentru a avea judecători specializați în corupție sau trași la sorți (para. 213);
> Un judecător nu poate fi sancționat nici pentru că a sesizat CJUE cu privire la interpretarea dreptului UE, nici pentru că nu a aplicat o hotărâre a CCR pe care o consideră contrară dreptului UE (para. 227 și 260). […]
> […] COMENTARIU: Deși **rolul său este de a stabili dacă o lege respectă Constituția, de câțiva ani CCR a depășit competența sa tradițională.** Astfel, prin mai multe decizii a intervenit de-a dreptul în actul de judecată, stabilind cu efect obligatoriu pentru judecătorii români ce componență să aibă anumite complete de judecată, cum să se aplice legea în anumite cauze, ce probe să se înlăture sau să fie păstrate, ce acte să fie considere nelegale. **Or, aceste aspecte nu țin de Constituție. Mai mult, potrivit actului fundamental al țării, justiția se înfăptuiește prin instanțele judecătorești, iar CCR nu face parte din sistemul de instanțe. Acum, prin hotărârea CJUE analizată mai sus, se stabilește raportul dintre CCR și instanțe: judecătorii ordinari sunt primii judecători europeni și ei trebuie să rămână în afara oricăror forme de imixtiune, inclusiv din partea CCR și în afara oricărei forme de răspundere pentru modul în care aplică legea sau stabilesc faptele.**
> **EFECTE: Judecătorii învestiți cu dosare de corupție nu mai sunt obligați, în temeiul hotărârilor CCR, să reia judecățile și să înlăture probele obținute legal acolo unde există riscul de prescriere a faptelor. Hotărârea asta se aplică nu doar în România, ci în toate statele membre UE.**