Copiii abandonaţi au nevoie de oameni, nu doar de dulciuri şi jucării de sărbători. Cum am plecat cu ochii în lacrimi dintr-un centru de plasament în care vizitatorii au venit cu daruri

4 comments

1. Mi-ar placea sa pot ajuta cumva acesti copii.

2. Bășină de articol ca de sărbătorile românești, unii plâng soarta altora înfulecând panettone.

   Își aduce aminte de ei Crăciunul viitor când mai trebuie să scrie un lacrimogen din ăsta.

3. eu sunt gata sa adopt unul:) cu sotia nu putem face copii

   dar sunt plecat de 20 de ani, asa ca nici nu stiu ce proceduri pot fi facute pentru adoptie

4. Adoptia la noi este văzută de mulți ca pe un subiect tabu. Absurd.

   “Da de ce sa cresc eu copilul altuia! Sa ii îngrijească rudele/statul. Sunt copii de drogați și curve! Știu eu pe cineva care a adoptat și i-a furat X și a făcut Y.”

   Câți nu sunt ca cei din exemplul dat?

   Dar, daca ești într-adevăr om și îți dorești copil, în momentul actual, s-a ușurat grozav procedura de adopție și atât familiile adoptatoare, cât și copiii ieșiți din sistem primesc diverse beneficii.

   Eu și soția am terminat chiar anul trecut procedura de adopție. Fetele noastre sunt acasă din luna Mai. Daca ați ști cât de frumos cresc într‐un mediu propice, și cât de mult se dezvolta. Le iubesc enorm! Nu pot sa îmi mai imaginez viața fără ele.

   In fine, eu locuiesc în Prahova și daca sunt doritori de informații, va stau la dispoziție.