Autismul in Romania este o gluma la fel ca multe alte lucruri.
Exista foarte putini “specialisti” si sunt ocupati full time si nici nu intru in discutii despre costuri.
Testele pentru autism sunt concepute pentru copii de la 3 ani, nu de la 2 cum zice in articol, iar testul in sine este… o bataie de joc. Ai o grila de activitati si se bifeaza daca copilul face sau nu acea actiune, la sfarsit se trage linie, se calculeaza un scor si in functie de el iti zice daca copilul este TSA, Limita TSA (un bullshit) sau nu.
Fiecare test de genul costa 4-500 de lei, trebuie programat din timp, pentru ca sunt locuri limitate.
Sa presupunem ca totul a mers ok, copilul este diagnosticat cu TSA… acum e problema cea mare si anume gasirea unui terapeut si coordonator bun. Terapeuti buni sunt foarte putin, terapeuti buni care sa aiba si chimie cu cel mic… good luck. Degeaba ai un terapeut daca cel mic nu se intelege cu el.
Centrele pentru copii cu nevoi speciale sunt relativ putin pentru cata cerere este si costa de pe 5000-6000 ron pe luna. Sunt si ONG-uri unde poti sa iti duci copilul gratis, dar e ca si cum ai castiga la Loto sa prinzi loc acolo.
Si aici intervine o alta problema, cat de grav este situatia copilului. Pentru ca daca nu e foarte grav, nu poti sa il tii intr-un mediu cu altii copii care au probleme foarte grave. Dar in acelasi timp poate sa fie suficient de grav cat sa nu ti-l primeasca la o gradinita privata, de stat nici nu are rost sa vorbim. In cazul asta ce faci?
Pentru multi timpul este critic si poate sa faca diferenta intre o recuperare totala, partiala sau deloc pana cand ar trebuii sa inceapa scoala. Si aici intervine modul in care analizezi progresul facut impreuna cu acel terapeut… dupa cat timp crezi ca e ok sa tragi linie si sa tragi o concluzie? 3 luni? 6 luni? Si daca exista un oarecare progress poti sa il pui in seama terapeutului? Sau a progresului facut natural de copil?
Sotia mea, mama copilului meu, la fel ca doamna din articol a simtit ca e ceva ciudat de pe la varsta de 1.5 ani. Eu nu am impartasit acelasi sentiment. Ea credea ca are autism, eu ziceam ca e doar un “late bloomer”.
Am urmat toti pasii descrisi mai sus, teste, terapeuti, psihologi etc… toti au zis ca cel mic e la limita TSA, ca e grav, ca e plm.
In timpul asta copilul a crescut iar singurul “simptom” de TSA pe care il avea era ca nu avea limbajul dezvoltat asa cum ar fi trebuit sa il aiba la varsta lui. In rest era perfect normal, sociabil, cu imaginatie bogata, intelege tot ce ii zici, nu avea stereotipuri, ocd-uri… nimic.
Chiar si asa “specialistii” astia erau foarte vehementi si dadeau tot felul de “pronosticuri” de doomeri.
Intr-un final noi am gasit un terapeut bun care lucreaza cu cel mic pe partea de limbaj si progresele sunt enorme si semnele sunt ca va face o recuperare totala pana cand va incepe scoala.
Noi am fost mega norocosi din punctul asta de vedere… nici nu as vrea sa stiu cum s-ar descurca niste parinti fara posibilitati materiale si / sau fara cunostinte.
Am copil cu autism.
Diagnosticat la 1 an și vreo 6 luni. Terapie imediat după diagnostic.
Când avea 4 ani ne-am mutat la Timișoara și am mers la un centru de terapie local.
Cu o căruță de bani pe oră.
Am avut progrese bune la început…dar după vreo 2 ani ne-am dat seama că ceva nu merge și i-am pus copilului un telefon care înregistra în ghiozdan. Spre stupoarea noastră am aflat că era abuzat verbal destul de nasol și nu se lucra nimic cu el (de abuz fizic nu știu, nu am auzit nimic dar nici nu am înregistrat decât vreo câteva zile. Nu ne-a lăsat inima să îl ducem pentru a aduna mai multe “dovezi”). Totul pe banii noștri.
Vreo 3 ani mai târziu lucram cu el acasă sub coordonare, merge la școală însoțit de sotie, are progrese bune. Din păcate nu va fi niciodată recuperat (așa cum vorbea cineva mai sus) complet. Anii pierduți nu mai pot fi recuperați.
PS: centrul se numește “Copii și zâne”
PS2: nu vorbesc căcat, încă am înregistrările dar nu le pot asculta că mă apucă plânsul de frustrare. Totul legat de chestia asta e o gluma poasta in Romania. Aveți grijă pe mana cui va dați copiii.
3 comments
Autismul in Romania este o gluma la fel ca multe alte lucruri.
Exista foarte putini “specialisti” si sunt ocupati full time si nici nu intru in discutii despre costuri.
Testele pentru autism sunt concepute pentru copii de la 3 ani, nu de la 2 cum zice in articol, iar testul in sine este… o bataie de joc. Ai o grila de activitati si se bifeaza daca copilul face sau nu acea actiune, la sfarsit se trage linie, se calculeaza un scor si in functie de el iti zice daca copilul este TSA, Limita TSA (un bullshit) sau nu.
Fiecare test de genul costa 4-500 de lei, trebuie programat din timp, pentru ca sunt locuri limitate.
Sa presupunem ca totul a mers ok, copilul este diagnosticat cu TSA… acum e problema cea mare si anume gasirea unui terapeut si coordonator bun. Terapeuti buni sunt foarte putin, terapeuti buni care sa aiba si chimie cu cel mic… good luck. Degeaba ai un terapeut daca cel mic nu se intelege cu el.
Centrele pentru copii cu nevoi speciale sunt relativ putin pentru cata cerere este si costa de pe 5000-6000 ron pe luna. Sunt si ONG-uri unde poti sa iti duci copilul gratis, dar e ca si cum ai castiga la Loto sa prinzi loc acolo.
Si aici intervine o alta problema, cat de grav este situatia copilului. Pentru ca daca nu e foarte grav, nu poti sa il tii intr-un mediu cu altii copii care au probleme foarte grave. Dar in acelasi timp poate sa fie suficient de grav cat sa nu ti-l primeasca la o gradinita privata, de stat nici nu are rost sa vorbim. In cazul asta ce faci?
Pentru multi timpul este critic si poate sa faca diferenta intre o recuperare totala, partiala sau deloc pana cand ar trebuii sa inceapa scoala. Si aici intervine modul in care analizezi progresul facut impreuna cu acel terapeut… dupa cat timp crezi ca e ok sa tragi linie si sa tragi o concluzie? 3 luni? 6 luni? Si daca exista un oarecare progress poti sa il pui in seama terapeutului? Sau a progresului facut natural de copil?
Sotia mea, mama copilului meu, la fel ca doamna din articol a simtit ca e ceva ciudat de pe la varsta de 1.5 ani. Eu nu am impartasit acelasi sentiment. Ea credea ca are autism, eu ziceam ca e doar un “late bloomer”.
Am urmat toti pasii descrisi mai sus, teste, terapeuti, psihologi etc… toti au zis ca cel mic e la limita TSA, ca e grav, ca e plm.
In timpul asta copilul a crescut iar singurul “simptom” de TSA pe care il avea era ca nu avea limbajul dezvoltat asa cum ar fi trebuit sa il aiba la varsta lui. In rest era perfect normal, sociabil, cu imaginatie bogata, intelege tot ce ii zici, nu avea stereotipuri, ocd-uri… nimic.
Chiar si asa “specialistii” astia erau foarte vehementi si dadeau tot felul de “pronosticuri” de doomeri.
Intr-un final noi am gasit un terapeut bun care lucreaza cu cel mic pe partea de limbaj si progresele sunt enorme si semnele sunt ca va face o recuperare totala pana cand va incepe scoala.
Noi am fost mega norocosi din punctul asta de vedere… nici nu as vrea sa stiu cum s-ar descurca niste parinti fara posibilitati materiale si / sau fara cunostinte.
Am copil cu autism.
Diagnosticat la 1 an și vreo 6 luni. Terapie imediat după diagnostic.
Când avea 4 ani ne-am mutat la Timișoara și am mers la un centru de terapie local.
Cu o căruță de bani pe oră.
Am avut progrese bune la început…dar după vreo 2 ani ne-am dat seama că ceva nu merge și i-am pus copilului un telefon care înregistra în ghiozdan. Spre stupoarea noastră am aflat că era abuzat verbal destul de nasol și nu se lucra nimic cu el (de abuz fizic nu știu, nu am auzit nimic dar nici nu am înregistrat decât vreo câteva zile. Nu ne-a lăsat inima să îl ducem pentru a aduna mai multe “dovezi”). Totul pe banii noștri.
Vreo 3 ani mai târziu lucram cu el acasă sub coordonare, merge la școală însoțit de sotie, are progrese bune. Din păcate nu va fi niciodată recuperat (așa cum vorbea cineva mai sus) complet. Anii pierduți nu mai pot fi recuperați.
PS: centrul se numește “Copii și zâne”
PS2: nu vorbesc căcat, încă am înregistrările dar nu le pot asculta că mă apucă plânsul de frustrare. Totul legat de chestia asta e o gluma poasta in Romania. Aveți grijă pe mana cui va dați copiii.
Cred ca David va ajunge [inginer sau IT-ist](https://www.youtube.com/watch?v=Dx6HojLBsnw).