Tot mai multe voci critice ale politicilor „verzi” ajung să se facă auzite. Cea mai influentă este Donald Trump, care în acest an, la ONU, a îndemnat statele membre ale UE să renunțe la proiecte tip „Green Deal”. Despre impactul economic și eficiența măsurilor ecologiste, Ziare.com a discutat cu economistul Radu Nechita, profesor universitar la Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca.

Potrivit lui Radu Nechita, guvernele sunt conștiente de cauzele reale ale scumpirii energiei. Printre motive, politicile „verzi”, plus accizele.

„Trebuie să vedem de ce s-a exagerat în această politică ‘verde’. Nu numai politica de tip ‘Green Deal’ a condus la scumpirea energiei, ci și politica deliberată a statelor – produsele accizate la nivelul Uniunii Europene, precum tutunul, alcoolul și energia. Nu ai cum să scumpești energia, pe modelul țigărilor și al băuturilor alcoolice, iar apoi să spui că e scumpă! O parte din cauză e în sistemul fiscal. Iar toate politicile UE sunt subordonate politicilor climatice”, a explicat Nechita.

„Pe noi, o energie scumpă ne afectează mult mai mult decât pe cetățenii din alte state”

În cazul politicilor „verzi”, românii sunt afectați la „buzunar” inclusiv din cauza măsurilor ecologiste, considerate de unii analiști și politicieni drept radicale și ineficiente.

„Cum suntem afectați, diferă în funcție de mixul de energie pe care-l produce și de structura economiei. Altfel e afectată o țară precum Luxemburg, Malta, Danemarca ori chiar Spania, cu o structură orientată către servicii, spre deosebire de Europa Centrală și de Est, orientate către producție – de exemplu, Germania. Iar Franța și Italia au o economie foarte diversificată.

Noi suntem afectați pentru că România are o pondere în PIB ridicată a industriei. Pe noi, o energie scumpă ne afectează mult mai mult decât alte state, dacă folosim acea energie pentru activități productive, decât pe alții care o utilizează mai mult pentru calculatoare, ca să dau un exemplu. Cantitatea de energie pe o unitate de PIB e un pic mai mare la noi, pentru că avem o economie diversificată, în care intră o pondere importantă de agricultură și industrie. Pe noi ne încurcă acest lucru”, a declarat Nechita.

Soluții pentru România, în domeniul energiei

Țara noastră se poate baza pe diverse resurse. De exemplu, energia nucleară, printre altele, poate fi o alternativă mai ieftină pentru România.

„Mai puțin ne-ar încurca dacă vom merge mai mult pe energie nucleară – în sfârșit la nivelul UE se acceptă, spre revolta unor ecologiști din zona mai puțin rațională a acestei mișcări. Ecologiștii din zona rațională au înțeles că energia nucleară este sigură, o metodă extraordinară de a combate fenomenul emisiilor de gaz cu efect de seră. Avem o pondere importantă în zona de hidroenergie, considerată, de asemenea, acceptabilă și parțial, avem și posibilități de utilizare a gazului, considerat mai acceptabil decât utilizarea cărbunelui”, a explicat analistul.

De asemenea, există multiple soluții de viitor, în domeniul energetic.

„Ar trebui să avem în vedere interconectarea sistemelor noastre naționale cu cât mai multe interconectări cu vecinii, tocmai pentru a putea face schimb de energie cu vecinii, nu să o vindem cu 1 leu și să o luăm cu 5 lei. De asemenea, posibilitățile de stocare: există varianta bateriilor, dar cu probleme de mediu și de costuri – încă nu există o soluție de extindere la scară națională. Nu putem avea baterii de back-up pentru energie stocată de eoliene și fotovoltaice, atunci când produc la capacitate maximă. Mai există alte soluții, baterii gravitaționale, tot felul de proiecte de acest tip, ce pot fi transpuse în practică, în țara noastră”, a mai punctat Radu Nechita.

„Politicile UE în materie de ecologie e posibil să fi trecut dincolo de rezonabil”

În opinia economistului, politicile climatice stabilite la nivelul UE și-au dovedit limitele.

„Este posibil ca politicile noastre, la nivelul UE, să fie iraționale. Iar politicile nebazate pe o analiză a costurilor și a beneficiilor estimate rezonabil, să fie politici iraționale. Eu cred că există argumente științifice în favoarea acestor politici. Dar din păcate, strategia a fost de a ignora cu totul și de a decredibiliza orice întrebări legitime. Hai să vedem, ‘doar oamenii cauzează încălzirea globală?’, ‘cât e limita minimă a concentrației dioxidului de carbon pe planetă ca să supraviețuiască plantele?’ – CO2, contrar modului în care e prezentat în articolele neștiințifice, el nu este un poluant. De acord, este un gaz cu efect de seră, dar nu e un poluant, nu e toxic în concentrațiile pe care le avem acum.

Politicile UE în materie de ecologie și, în acest caz, încălzirea globală, e posibil să fi trecut dincolo de rezonabil. Există semnale că au costuri mult prea mari, niște rezultate neanticipate, că rezolvăm problema într-un loc, dar o avem în altă parte… Și chiar dacă ne asumăm că mergem mai departe cu toate scumpirile, impozitele, majorarea prețurilor la energie, ponderea UE în totalul comerțului, producției, emisiilor la nivelul UE e în scădere. Trebuie să ne vedem de lungul nasului și să observăm că există alte țări care se dezvoltă, ponderea lor în creșterea productivității, a producerii de bogăție, crește. De exemplu, India și China, plus alte țări relativ mai mici din zonă, reprezintă jumătate din planetă ca populație, dar și a productivității și totodată, a emisiilor de CO2”, a declarat cadrul universitar.

„O ecologie rațională înseamnă o analiză a costurilor și a beneficiilor”

Oameni de știință respectabili au demonstrat că politicile climatice agresive nu au efectul scontat, susține economistul.

„Aceste idei, cum că ar fi bine să ne mai uităm un pic și la costurile și la eficiența reală a acestor politici, sunt chemări care își fac cu greu drum în mass-media, dar ele există. O referință pe care o cunosc de 25 de ani, Bjorn Lomborg (60 de ani, om de știință danez, autor cunoscut). El este un fost membru Greenpeace, pasionat de astfel de subiecte. El a încercat să arate cât de rău merg lucrurile din perspectiva protecției mediului. Când a verificat efectiv cifrele, a constatat că lucrurile s-au ameliorat, în multe privințe, iar viziunea catastrofică, panicardă pe care o auzim de pe vremea adevăratului Club de la Roma, de prin anii ‘70, toate acele viziuni panicarde nu au fost validate.

Iar dacă vorbim strict despre partea de încălzire globală, punctul lui de vedere este că da, această încălzire globală există, sunt semne care pot fi evidențiate. Totodată, o parte din această încălzire globală poate fi atribuită activității umane, dar măsurile care sunt luate pentru a contracara, pentru a inversa acest trend, pentru a reduce la zero emisii de CO2 nu reușesc să atingă obiectivele. Dacă am transpune în practică toate aceste acorduri, aceste politici ar avea un impact infim asupra concentrației de CO2, pe scurt.

Politicile, deși sunt foarte ambițioase, așa cum sunt prezentate, inclusiv după simulările făcute de oameni din aceeași tabără, care vor să rezolve problema, deci nu vorbim despre climatosceptici, rezultatul ar fi abia perceptibil față de scenariul ‘nu facem nimic’. În schimb, costurile pentru a pune în practică aceste politici se cifrează în mii de miliarde de euro, dolari. Avem costuri sigure, uriașe, colosale, pentru niște rezultate foarte modeste, în ultimă instanță. Practic, Lomborg face o pledoarie pentru un ecologism rezonabil, o ecologie rațională, nu pentru o ecologie transformată într-un fel de religie. O ecologie rațională înseamnă o analiză a costurilor și a beneficiilor. Lomborg ne arată că tocmai țările care investesc cel mai mult în fotovoltaice se trezesc că au costurile energiei electrice mai mari”, a declarat Nechita.

De asemenea, subiectul politicilor „verzi” continuă să fie de interes pentru economiști.

„Dacă nu ne place Bjorn Lomborg, putem face referire la William Nordhaus (84 de ani, cunoscut economist american, co-laureat al Premiului Nobel, în 2018), co-autor al unuia dintre cele mai răspândite manuale de economie, realizat alături de Paul Samuelson, alt laureat al Premiului Nobel (…) Discutăm despre economiști mainstream, cu credibilitate, nu marginali, specialiști finanțați de industria petrolieră. Aceștia, în momentul în care se uită la costuri, la politicile alternative ce le-am putea avea, ei ajung la concluzii care intră în coliziune cu linia oficială a Uniunii Europene”, a mai transmis Radu Nechita.