Mai e posibilă o copilărie fără telefon?


AdevarulSuprem

20 comments
  1. nu mai e posibila, insa daca ai parinti idioti o sa ajungi sa folosesti telefonul ca refugiu si asa ajungi sa iti futi toata viata

    jocurile de noroc, alcoolul, statul excesiv pe telefon si drogurile sunt un refugiu, adica un simptom al unor probleme structurale; in cazut de fata parinti ce isi lasa copiii sa faca orice sau familii fara educatie sau cu parinti despartiti ce isi neglijeaza emotional copiii

    o mentiune speciala pentru parintii ce isi pun copiii pana in 4 ani sa stea pe telefon ca sa nu planga, sper ca exista un loc special in iad pentru astfel de oameni

  2. Nu este posibil, intr un telefon ai un intreg univers, poti sa vobesti cu ce femeie iti doresti, poti sa vezi Himalaya, poti sa te joci fara sa ti se faca bullying, poti sa etc. Viata reala este un rahat, plina de de tot felul de frici si suparari, deci nu se mai poate fara si argumentele date mai sus il fac pe TELEFON sa fie mai interesant decat lumea reala. Cand o sa se inventeze ceva mai interesant decat telefonul, atunci copiii vor renunta la el.

  3. Intrebarea mai ampla ar fi: Mai e posibilă copilăria in general? Pt ca in afara de telefoane, exista tablete si computere peste tot. Si toate au internet.

  4. Nu trebuie sa fii ITist sa pui parental controls pe telefonul copilului tau. Limita de timp la aplicatii si gata. 

  5. exista, dar in primul rand tu ca parinte trebuie sa le oferi acest exemplu copiilor tai. Daca te vad ai mici ca stati amandoi pe telefoane 24/7 atunci si ei vor vrea asta. Se face mare tam-tam pe treaba asta, dar lucrurile evolueaza, la fel si tehnologia, depinde doar de parinti ce fel de exemplu le ofer copiilor.

  6. Cu cât încerci să restricționezi accesul unui copil asupra unui lucru, cu atât se va chinui mai tare să aibe acces.

    Eu zic că accesul supervizat și controlat de părinți este mult mai okay decât accesul interzis și necontrolat.

  7. Înainte era statul prea mult în locuință, apoi băutura, apoi țigările, apoi televizorul, apoi internetul și acum telefoanele

    Ființa umanoidă mereu o să caute metodă prin care să scape de realitatea exterioară, rea, periculoasă, plină de riscuri și suferință, unde constant cineva vrea să profite de tine, să-ți vândă ceva sau să te exploateze într-un fel sau altul

  8. Nu, dar telefonul (si in general devices) trebuie sa participe activ la educatia copilului.

    De exemplu telefonul sa aiba un soi de asistent AI care sa vada tot ce vede copilul si sa-i zica imediat atunci cand e cazul “astia sunt prosti”, “asta e vai de capul lui si se crede mare influencer”, “stai sa-ti arat eu pe unii care mor de foame fiindca nu au invatat carte” etc.

  9. Am doi copii adolescenți acum și cred că nu se mai poate concepe o copilărie fără telefon. Consider că este un lucru nociv pentru ei , nu neapărat telefonul în sine, cât rețelele de socializare și TikTok-ul. Cred că de acum înainte așa va fi, lumea a evoluat și nu neapărat într-o direcție bună.

  10. Există!
    După cum spunea o doamnă psiholog (psiholog ,,pe bune’’ – Mirela Horumbă – nu toți retarzii analfabeți care fac și ei o amărâtă de facultate și apoi nenorocesc alți oameni care îi consideră experți), atât timp cât familia are un sistem de valori bine implementat, când copilul iese pe ușă poate să fie orice tentație, că el va ști să se stăpânească. Din fericire mai sunt și părinți zdraveni la cap, în oceanul de troglodiți care se reproduc și apoi nu știu să și educe progeniturile…
    Dacă părinții (să-i numesc așa generic, că părinte presupune mai mult decât a elimina un om prin vagin) se prostituează pe net, copilul în niciun caz nu va sta în camera lui făcând teme. Părinții se rup pe manele, mă-sa flutură mătura de la ochi și fumează ca un furnal…copilul doar n o să asculte Vivaldi și va mânca salată…
    Dar da, mai există și oameni care vor să crească oameni, nu viitori infractori.

  11. Terminați cu propaganda asta despre cât de bine era. Ce copilărie frumoasă? Aia în care 20 de oameni împărțeau o ciocolată pentru că eram săraci de ne bubuiau călcâiele? Când stăteam ca băieții în spatele blocului că n-aveam nimic în casă? Când purtam hainele ale ălora mai mari și posteam o țigară la 5 inși?

    Ne fugăreau toți bătrânii senili cu bățul pentru că erau niște animale comuniste. Școală? Unde învățai materie din anii ’70 și te snopea în bătaie un prof betiv? Iar acasă clasicul “eu te-am făcut, eu te omor”. Vă căcați pe voi cu atâta nostalgie, dar de bine ce a fost a plecat jumătate de țară după ’90. Nu mai ambalați traumele și mizeria în simpatii fasciste.

  12. 100% dar e nevoie de un efort colectiv. Parintii sa se organizeze si sa cada de comun acord sa nu ofere copiilor telefoane pana la varsta de X. It really takes a village

  13. Nu, nu e posibil sa ai o viață echilibrată dacă rămâi agățat în trecut.

  14. Un aspect foarte important este legat de responsabilitatea parintilor in a crea spatii unde copiii sa aiba experiente off-line. Joaca nesupravegheata unde copiii sa invete sa-si faca singuri regulile, sa gestioneze conflictele.

    Inainte erau suficient de multi copii astfel incat sa se stranga o gasca serioasa “in spatele blocului”. Acum… e nevoie de coordonare si urcat in multe masini ca sa ai si un amarat de sleepover. 🙂

  15. Nu, pentru ca parintii sunt inconstienti si needucati

  16. Da, este, dar în alte tari mai sărace sau poate chiar în medii defavorizate de la noi.

  17. 2000: mai e posibilă o copilărie fără PC?

    1970: mai e posibilă o copilărie fără televizor?

    1950: mai e posibilă o copilărie fără benzi desenate?

    1930: mai e posibilă o copilărie fără radio?

    1550: mai e posibilă o copilărie fără cărți tipărite?

    30 î.e.n.: mai e posibilă o copilărie fără bețe?

Leave a Reply