Noua colecție toamnă–iarnă pentru bărbați prezentată la Paris Fashion Week de Jonathan Anderson pentru Dior a reușit, fără îndoială, ceea ce puține show-uri mai reușesc astăzi: să creeze febră. Imaginile au circulat instantaneu, comentariile au fost entuziaste, iar sentimentul general a fost că asistăm la un moment „important”. Și totuși, dincolo de această reacție colectivă aproape reflexă, rămâne un disconfort legitim, mai ales pentru cei care asociază Dior cu o eleganță naturală, liniștită, lipsită de ostentație.
Sursa foto: Agence / Bestimage / Profimedia
Privită cu ochi profesioniști, colecția este impecabil construită din punct de vedere conceptual, dar profund personală. Limbajul lui Jonathan Anderson este prezent fără echivoc: siluete fragmentate, proporții care par intenționat neliniștitoare, sacouri purtate direct pe piele, fără cămăși, layering elaborat până la punctul în care hainele nu mai curg firesc pe corp, ci îl provoacă. Este o estetică a tensiunii, nu a armoniei. Iar aici apare prima ruptură față de ADN-ul Dior, tradițional asociat cu echilibrul, cu linia curată și cu o masculinitate rafinată, dar niciodată teatrală.
– articolul continuă mai jos –
Sursa foto: Pixelformula / Pixelformula / Profimedia
Siluetele sunt un alt punct sensibil. Umerii sunt adesea rigizi sau disproporționați, lungimile sunt intenționat ambigue, iar raportul dintre sacou, pantaloni și încălțăminte pare calculat mai degrabă pentru impact vizual decât pentru coerență. Există o frumusețe stranie în aceste alegeri, dar este o frumusețe conceptuală, nu una instinctivă. Este moda care se explică, nu moda care se simte, o diferență esențială atunci când vorbim despre Dior.
Sursa foto: Agence / Bestimage / Profimedia
Ceea ce fascinează publicul larg este tocmai această ruptură: Anderson aduce dramatism, ambiguitate, o doză de fragilitate poetică și o masculinitate fluidă, aproape romantică. Dar întrebarea care persistă este dacă aceste calități aparțin în mod natural casei Dior sau dacă asistăm, de fapt, la o suprapunere de universuri. În multe momente, colecția pare mai apropiată de un exercițiu de autor decât de o continuare firească a unei moșteniri istorice.
Sursa foto: Pixelformula / Pixelformula / Profimedia
Eleganța Dior a fost întotdeauna una a liniilor curate, a gestului sigur, a luxului care nu cere atenție. În această colecție, atenția este constant solicitată. Fiecare detaliu cere să fie observat, analizat, interpretat. Pentru unii, acesta este semnul unei mode relevante. Pentru alții, este exact pierderea acelei naturaleți care făcea Dior recognoscibil fără efort.
Sursa foto: Pixelformula / Pixelformula / Profimedia
În final, colecția nu poate fi negată ca valoare artistică. Este coerentă, curajoasă și extrem de bine executată. Dar rămâne o colecție care ridică o întrebare incomodă, dar necesară: cât de mult poate o casă precum Dior să se transforme înainte de a nu se mai recunoaște? Jonathan Anderson creează valvă, creează dorință și conversație, însă, pentru cei care caută în Dior o eleganță calmă, aproape instinctivă, această direcție poate părea mai degrabă o îndepărtare decât o evoluție.
Sursa foto: MeetEurope / Xinhua News / Profimedia
Este, poate, începutul unei noi ere. Sau poate doar un moment de experiment intens. Cert este că Dior Men, în această toamnă–iarnă, nu mai vorbește în șoaptă. Vorbește tare. Rămâne de văzut dacă această voce va deveni, în timp, una care să sune cu adevărat… Dior.
Sursa foto: Agence / Bestimage / Profimedia