Deși poate părea improbabil, cooperarea dintre activiști ruși și ucraineni cu viziuni similare are un precedent bine conturat. Boris Nemțov, lider marcant al opoziției ruse, asasinat în 2015, a susținut public Revoluția Portocalie din Ucraina, la începutul anilor 2000, precum și Revoluția Demnității (Maidan) din 2013–2014.

În 2005, Nemțov a fost numit consilier economic al președintelui ucrainean Viktor Iușcenko, iar ulterior a fost decorat post-mortem cu Ordinul Libertății al Ucrainei, în semn de recunoaștere a contribuției sale la cauza ucraineană.

După moartea lui Nemțov, sprijinul deschis pentru Ucraina din partea opoziției ruse s-a estompat. Aleksei Navalnîi, considerat succesorul său informal, a exprimat inițial rezerve privind restituirea Crimeei anexate, deși și-a revizuit poziția înainte de a fi ucis, în 2024. Totuși, după invazia rusă la scară largă din 2022, ucrainenii au început să găsească tot mai multe puncte comune cu grupurile indigene din interiorul Federației Ruse, care contestă direcția politică impusă de Kremlin, scrie Novaia Gazeta Europe.

Chemări la acțiune

Cooperarea dintre statul ucrainean și minoritățile disidente din Rusia nu a început odată cu invazia din 2022. Voluntari ceceni, ostili regimului de la Groznîi, luptă în rândurile armatei ucrainene încă din 2014, formând unități proprii pentru apărarea estului Ucrainei. Invazia pe scară largă a marcat însă un salt fără precedent în nivelul de colaborare.

„Mai mulți lideri ai minorităților etnice din Rusia își desfășoară acum activitatea din Ucraina”, explică Iaroslav Iurcișin, deputat al partidului proeuropean Golos. El precizează că activiști erzi, buriați sau ceceni au primit azil în Ucraina de-a lungul anilor.

La declanșarea războiului, acești lideri au condamnat acțiunile lui Vladimir Putin și au subliniat că nu se consideră parte a statului imperial rus. „Atunci s-a conturat ideea unui front comun împotriva Kremlinului”, afirmă Iurcișin într-un interviu pentru Novaya Gazeta Europe.

Potrivit acestuia, liantul principal îl constituie experiența istorică comună: atât ucrainenii, cât și popoarele indigene din Rusia au fost supuse represiunilor sovietice, distrugerii elitelor intelectuale, suprimării culturilor naționale și rusificării forțate.

Iurcișin atrage atenția că diversitatea etnică a Rusiei este adesea ignorată în dezbaterile internaționale despre viitorul țării. Deși etnicii ruși reprezintă aproximativ 72% din populație — procent aflat în scădere — peste 25 de milioane de persoane s-au declarat aparținând altor etnii la recensământul din 2021, iar 16,6 milioane nu au indicat nicio identitate etnică.

Din această perspectivă a luat naștere, în parlamentul ucrainean, Comisia Specială Temporară pentru Interacțiunea cu Popoarele Indigene ale Rusiei. „Am înțeles că aceste comunități trebuie să fie reprezentate. Altfel, vor continua să fie invizibile”, spune deputatul.

Comisia lucrează în prezent la un proiect de lege care să definească politica Ucrainei față de popoarele indigene din Rusia, inițiativă susținută transversal, inclusiv de Ministerul de Externe. În paralel, Ucraina promovează cauza acestora pe plan internațional, obținând ca o treime din locurile Platformei de Dialog a Consiliului Europei să fie rezervate reprezentanților minorităților ruse.

„Nu vorbim despre separatism impus din exterior”, subliniază Iurcișin. „Deciziile trebuie luate de cei care trăiesc acolo. Rolul nostru este să sprijinim dreptul la identitate, limbă și autodeterminare.”

Ecouri ale trecutului

Experiența sovietică comună se regăsește și în reactivarea Blocului Anti-Imperialist al Națiunilor (ABN), o organizație civică fondată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și reînființată în 2023.

„Încă de atunci se înțelegea că imperialismul Moscovei era o amenințare comparabilă cu fascismul”, spune Oleh Vitvițki, vicepreședinte ABN. Organizația administrează astăzi Universitatea Națiunilor Libere, unde activiști din regiunile Rusiei sunt instruiți în domenii precum dreptul internațional sau comunicarea politică.

ABN nu își ascunde ambițiile: „Formăm viitoarele elite ale unor state noi”, afirmă Vitvițki, recunoscând însă dificultatea de a face înțelese problemele minorităților ruse în Occident. Pentru a crește vizibilitatea, organizația a lansat expoziția Adevărații prizonieri ai lui Putin, prezentată deja în peste 20 de țări.

O posibilă ieșire

Una dintre cele mai cunoscute platforme care pledează pentru transformarea radicală a Federației Ruse este Forumul Națiunilor Libere din Post-Rusia (FNPRF). Fondatorul său, Oleg Magalețki, afirmă că invazia din 2022 l-a convins că „doar demilitarizarea și decolonizarea acestui imperiu pot opri agresiunea rusă”.

Regiunile cu populație majoritar nerusă, precum Bașkortostan sau Tatarstan, se află în fruntea statisticilor privind pierderile de război — o dovadă, spune Magalețki, că Moscova exploatează nu doar resursele naturale, ci și cele umane.

Nu este surprinzător că FNPRF a fost declarată organizație teroristă de Curtea Supremă a Rusiei. „Suntem permanent vizați de tentative de infiltrare”, recunoaște liderul forumului.

„Rusia nu este o federație, ci un imperiu colonial”, insistă Magalețki. Pe măsură ce războiul intră în al cincilea an, sprijinul pentru astfel de idei crește, inclusiv în Occident. „S-a înțeles, în sfârșit, că nu este suficient să schimbi țarul. Sistemul trebuie schimbat.”

În privința păcii, Magalețki rămâne sceptic: „Un armistițiu ar fi doar o pauză. Moscova nu vrea pace. Iar dacă luptele se opresc temporar, acel timp trebuie folosit pentru a accelera procesul de decolonizare.”

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent