În decursul celor câteva luni din momentul în care autoritățile americane au impus sancțiuni asupra giganților Rosneft și Lukoil și până când grupul american Carlyle și-a manifestat clar interesul pentru preluarea activelor internaționale ale acestuia, s-au făcut multe speculații cu privire la ce s-ar putea întâmpla cu activele Lukoil din România.
Într-o analiză anterioară Ziare.com, se arăta, de exemplu, că va fi o misiune extrem de dificilă ca activele Lukoil din România să fie preluate de alt investitor.
„Poate rețeaua de benzinării să fie absorbită mai ales de jucătorii din piața românească, de ceilalți concurenți, care în momentul de față au tot interesul să-și extindă pozițiile de piață, să-și extindă practic afacerile la nivel local și se bucură, probabil, că se elimină din piață un jucător care le asigura o concurență din perspectiva prețurilor și a ofertei”, arăta analistul economic Adrian Negrescu în materialul respectiv.
Acum, însă, când numele unui cumpărător al activelor internaționale Lukoil s-a profilat cel mai clar, directorul Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, a explicat pentru Ziare.com faptul că România are mai multe direcții de abordare posibile atât privind partea legată de rafinărie, cât și partea legată de rețeaua de benzinării, fiecare trebuind să fie tratată diferit.
„Acțiunea este 1×2 (toate variantele sunt posibile, n.r.), până la urmă Carlyle își poate dezvolta prin companiile pe care le deține în România activitatea și pe zona de distribuție a produselor petroliere, poate să le vândă sau poate să intre într-un parteneriat, deci aici cred că este 1×2 vis-a-vis de ce se întâmplă. Nu cred că discutăm de un impact major în ceea ce privește piața din România, decât, poate, despre un eventual impact pozitiv ținând seama de faptul că rețeaua de benzinării, cel puțin în anul 2024, a înregistrat pierderi, deci să spunem că se poate ajunge într-o situație normală de funcționare a acestei rețele”, a explicat specialistul.
Cât despre celelalte aspecte, Dumitru Chisăliță spune că ele trebuie gândite într-un mod diferit, din moment ce rafinăria Petrotel are o tehnologie învechită și nu au existat investiții în această zonă, ca atare există posibilitatea ca ea să fie ținută și retehnologizată sau chiar să fie vândută având în vedere că inclusiv grupul Lukoil își propunea acest lucru de 10 ani, căutând un eventual cumpărător.
Prin urmare, continuă specialistul, aceasta este o chestiune care trebuie tratată separat, existând posibilitatea de a se dezvolta rețeaua sau să fie vândut mai departe activul respectiv.
„Cred că interesantă este cea de-a treia parte și aici cred că Carlyle în funcție de elementele pe care le va interpreta în camera de date probabil că poate să ia decizia de a continua investigațiile în zona de explorare a gazelor din Marea Neagră, având în vedere că ei au deja experiență, au deja gazele care sunt produse în această zonă. E adevărat, în zona de mică adâncime, dar cumva este cea mai apropiată de activitățile și acțiunile pe care le desfășoară în mod curent în România în momentul de față”, mai spune Dumitru Chisăliță.
Pe de altă parte, după cum a explicat pentru Ziare.com și Ana Otilia Nuțu, analistă de politici publice în energie în cadrul Expert Forum, scopul întregii „tărășenii” este ca bugetul federal al Rusiei să încaseze cât mai puțini bani.
Prin urmare, spune aceasta, cu cât mai mare haosul și impredictibilitatea pentru ce se întâmplă cu petrolul rusesc, cu atât mai bine pentru efortul pe care îl facem ca să tăiem banii rușilor.
„Cu benzinăriile nu este absolut nicio problemă, pur și simplu își schimbă proprietarul, așa cum s-au mai schimbat de o mie de ori proprietarii pentru rețele de benzinării și n-a fost nicio problemă, alta decât că dispare brandul Lukoil și se înlocuiește cu alt brand. Iar cu perimetrul din Marea Neagră lucrurile stau și mai simplu, pentru că acolo, din câte înțeleg, Carlyle, care are și BSOG (Black Sea Oil & Gas, n.r.), oricum și-ar fi dorit să preia perimetrul respectiv, care este concesionat și la care Lukoil nu făcuse niciun fel de mare descoperire. Îl au din anul 2011 și nu au găsit mare lucru acolo, dar nu au făcut nici cine știe ce lucrări de explorare”, explică aceasta.
Pe de altă parte însă, specialista mai spune și că în momentul de față nu există altă certitudine decât faptul că este o mare incertitudine, iar asta scade foarte mult prețul la care pot vinde materie primă rușii, pentru că toate lumea încearcă să se asigure că este un „deal” atât de bun încât, orice s-ar întâmpla, tot ies în profit.
„Mă bazez pe această impredictibilitate mai mult decât pe sancțiunile americane”, adaugă Ana Otilia Nuțu.
Totodată însă, după cum a explicat și experta în politici energetice Corina Murafa, preocuparea sa principală este legată de condiționalitățile sociale, fiindcă, adaugă ea, Carlyle are obiceiul, ca orice fond de investiții, să intre și să optimizeze/restructureze afacerea și apoi să iasă.
Ori unul dintre activele principale, continuă aceasta, mai precis rafinăria, e „cam” falimentară, ceea ce înseamnă că este posibil ca acolo să fie dați afară mulți oameni, ca atare statul român ar trebui să impună niște condiționalități sociale pentru aprobarea tranzacției.
Cât despre felul în care va funcționa rețeaua de benzinării după finalizarea tranzacției, atât Dumitru Chisăliță, cât și Ana Otilia Nuțu spun că, cel mai probabil, aceasta va continua să funcționeze sub un alt brand.
„Deocamdată discutăm de o intenție care trebuie să fie validată o dată de ceea ce înseamnă autoritățile din SUA, dar există posibilitatea ca și alte țări să solicite aceste validări, având în vedere că discutăm de active care se găsesc în diverse țări, cu diverse reglementări”, a mai subliniat Dumitru Chisăliță.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent