În ciuda problemelor apărute pe parcurs, experimentul australian, prin care adolescenții sub 16 ani nu mai au acces pe platformele sociale, merge înainte. „Am inițiat o conversație națională despre siguranța pe rețelele de socializare, iar acesta este un lucru bun”, spun autoritățile de la Canberra. Iar acum, multe țări occidentale le copiază exemplul. În același timp, România nu pare dispusă „să supere” în vreun fel rețelele sociale.
Una după alta, țările occidentale se trezesc la realitate și înțeleg că într-o situație de urgență trebuie aplicate măsuri de urgență. Spania a anunțat, marți, că se alătură țărilor care interzic accesul minorilor sub o anumită vârstă, în general între 14 și 16 ani, la rețelele sociale și obligă platformele să implementeze măsuri eficiente prin care să verifice vârsta utilizatorilor.
Australia a fost prima țară care a implementat o astfel de interdicție, în decembrie 2025, pentru persoanele sub 16 ani, iar alte țări precum Franța, Danemarca, Marea Britanie, Austria încearcă acum să-i urmeze exemplul. La rândul său, Parlamentul European a recomandat încă din noiembrie ca țările membre să stabilească o vârstă minimă de 16 ani pentru accesul la rețelele sociale, din cauza „îngrijorărilor profunde legate de riscurile pentru sănătatea fizică și mentală a minorilor”.
În România însă, singura țară europeană care a fost nevoită să-și anuleze alegerile din cauza dezinformării de pe social media, orice discuție despre reglementarea acestor platforme este retezată din start, cu argumente de genul „interdicțiile nu sunt bune ca principiu”, „educație este soluția”, de ce să ne mai batem capul cu regulile, pentru că oricum sunt încălcate”.
„Noi interzicem și drogurile, dar asta nu înseamnă că nu avem acest fenomen”, a spus, de pildă, consilierul prezidențial pe educație, Sorin Costreie.
Discuțiile au reapărut în România după cazul de la Cenei (Timiș), unde un copil de 15 ani a fost ucis de alți doi copii, de 13 și 15 ani.
Predoiu se teme de „o lume orwelliană”
Cătălin Predoiu, Foto: INQUAM Photos / Octav Ganea
Secretarul de stat Raed Arafat a declarat sâmbătă la Digi24 că, în opinia sa, „am ajuns în 12-lea ceas și că lipsa unor măsuri ar avea un impact social grav asupra generațiilor viitoare”. Copiii sunt manipulați pe rețelele sociale, le este afectată sănătate mintală, au probleme de comportament, a spus Arafat.
Imediat însă a fost contrazis de ministrul de Interne, Cătălin Predoiu.
„Dacă începem să pedepsim orice nu ne convine din punct de vedere ideologic sau politic, intrăm pe un drum periculos care duce direct către o lume orwelliană”, a scris ministrul pe Facebook (unde în altă parte?).
Ca o paranteză, ministrul de Interne nu a avut aceeași teamă că trăiește într-o „lume orwelliană” când polițiștii au mers acasă la un cetățean care a scris mesaje ironice despre el pe Facebook. Nici când o jurnalistă a fost căutată de aceeași poliție, după ce a îndemnat pe internet la votarea „unui candidat integru” la Primăria București.
Predoiu a mai spus că „interzicerea accesului la rețele nu îi pregătește pe copii pentru realitate, ci îi face mai vulnerabili”.
„Un sistem de interdicții ar putea duce la supraveghere în masă și ar ridica probleme pentru democrație”, mai susține demnitarul.
Și care ar fi soluția? „O educație socială solidă, combinată cu supraveghere (de către părinți și profesori) și comunicare”, a explicat Predoiu.
Câteva experiențe cu profesori din România
Prima observație este că să vorbești despre educație ca soluție pentru o problemă urgentă este ca și cum le-ai spune unor oameni care acum nu au ce mânca, că, la un moment dat, omenirea va fi atât de avansată încât niciun om nu va mai suferi de foame. Mulțumesc de încurajare, dar eu ce pun acum pe masă?
A doua observație este că exact țările cu un sistem de educație mai dezvoltat, incomparabil mai avansat decât cel din România, se apucă să adopte măsuri restrictive împotriva rețelelor sociale.
Și dacă tot a venit vorba despre educație, aș vrea să povestesc despre câteva interacțiuni pe care le-am avut cu elevi și profesori din licee din România, în timp ce, la invitația colegilor de la Veridica.ro, am ținut câteva prezentări despre fake-news, dezinformare, cum ne protejăm de video-uri și fotografii făcute cu AI.
„Cred că ar fi mai util să le vorbiți despre aceste subiecte profesorilor și părinților”, ne-a spus, la un moment dat, una dintre profesoarele care asistau la prezentare. La început nu am înțeles ce vrea să zică, dar ne-am prins mai târziu, într-un alt liceu.
În timp ce colegul meu, le explica elevilor câteva reguli după care vor putea să-și dea seama, folosindu-se de geometrie, că o fotografie de pe internet nu este reală, ci produsă cu Inteligența Artificială, profesoara, care ne asculta destul de sceptică, a spus: „bine, dar există și excepții, presupun”.
„Nu, doamnă, geometria nu are excepții, de aceea se cheamă „știință exactă”.
Desigur, ar fi nedrept să generalizez. Am întâlnit în acest proiect suficienți profesori pregătiți și mulți elevi dispuși să învețe. Din ce am constatat, pentru mulți dintre adolescențiii din România, rețelele sociale sunt exact ceea ce ar trebui să fie: platforme de divertisment. Pentru alții însă, poate la fel de mulți, nu.
De fapt, în realitate, situația este atât de gravă pe rețelele sociale, încât pur și simplu nu mai avem timp să așteptăm ca viitoarele generații să știe singure care imagine este reală și care este falsă, să înțeleagă că algoritmii rețelelor sociale îi țin captivi în anumite subiecte și le creează o impresie falsă despre lumea în care trăiesc și așa mai departe.
Și totuși ce rezolvăm dacă interzicem accesul adolescenților la rețelele sociale?
Julie Inman Grant, șefa „eSafety, agenția australiană care se ocupă de siguranța online. FOTO: DAVID GRAY / AFP / Profimedia
Ca să răspundem, ar trebui să ne uităm la ce se întâmplă în Australia, acolo unde începând cu 11 decembrie 2025, persoanele sub 16 ani nu mai au acces pe Snapchat, TikTok, Instagram, Facebook, Youtube (au fost exceptate Discord, Roblox, Youtube Kids)
4.7 milioane de conturi au fost dezactivate de la intrarea legii în vigoare. Și, da, se întâmplă ceea ce spun mulți și prin România că se va întâmpla, dacă s-ar adopta o restricție similară: mulți adolescenți păcălesc sistemul și rămân, în continuare, pe rețelele sociale.
Cum fac acest lucru? Destul de simplu. Cum cea mai răspândită metodă de verificare a vârstei, implementată de platformele sociale, este pe baza identificării faciale, mulți au povestit că au folosit, de exemplu, fața surorii mai mari sau a fratelui mai mare.
„Unii și-au pus chiar mustăți false și au reușit să păcălească sistemul”, povestește o mamă din Australia.
„Dar până la urmă este responsabilitatea industriei să se protejeze mai bine”, spune Julie Inman Grant, șefa „eSafety, agenția australiană care se ocupă de siguranța online. Toate aceste „sărituri peste gard” au fost deja raportate platformelor și se așteaptă ca acestea să ia măsuri.
Ce s-a mai întâmplat? Mulți adolescenți au invocat faptul că, fără conturile de pe social-media, au început să se simtă marginalizați, deconectați de la prietenii lor. Sunt probleme reale, pe care autoritățile australiene nu le neagă. Dar un argument invocat de Inman Grant mi se pare foarte important de spus și în dezbaterile care ar trebui să aibă loc în România:
„Această interdicție a pornit un subiect de discuție. A inițiat o conversație națională despre siguranța pe rețelele de socializare, iar acesta este un lucru bun.”
Poate paradoxal pentru cei care susțin că mai bine facem educație în școli decât să aplicăm interdicții este faptul că în școlile australiene se studiază deja siguranța cibernetică.
„Dar această materie nu se referă neapărat la ceea ce trebuie să știi pentru a fi în siguranță pe rețelele sociale – cum ar fi înțelegerea algoritmilor, a camerelor de ecou, a conținutului sponsorizat”, susține cercetătoarea în domeniul siguranței online Joanne Orlando.
Și aș mai spune un lucru despre exemplul australian: 4 din 5 adulți au declarat că susțin interdicția, potrivit unui sondaj realizat de Universitatea Monash, în decembrie (doar 15% s-au opus).
România are deja în Parlament o Lege a Majoratului Digital, care prevede că sub vârsta de 16 ani un adolescent are nevoie de acordul părinților pentru a-și face un cont pe o plaformă socială. Actul normativ urmează să ajungă la Camera Deputaților. Atenție însă: „acordul părinților” nu înseamnă deloc „interdicție”.
Probabil că, în clasicul stil românesc, încercăm să fim la mijloc. De gura occidentului, facem o lege, dar nu suntem convinși că ne e utilă, așa că o facem inutilă (sau prea slabă). Și, totuși, rămâne o întrebare pentru decidenții de la București: de ce noi nu vedem pericolul pe care l-au văzut ceilalți?
Cu ce suntem noi deosebiți?
Pe Gabriel Bejan poți să-l citești în fiecare marți, în propriul Inbox de email, dacă te abonezi la newsletterul său, „Rațiunea, înapoi!”