La o lună de la una dintre cele mai importante schimbări politice din mandatul președintelui Volodîmîr Zelenski, impactul numirii fostului șef al serviciilor militare de informații, Kirilo Budanov, în fruntea Administrației Prezidențiale a Ucrainei începe să se contureze, scrie pravda.ua.
Volodimir Zelenski și Kirilo Budanov/FOTO:X
La 2 ianuarie 2026, Budanov l-a înlocuit pe Andrii Ermak, o figură extrem de influentă în aparatul de stat ucrainean. Mutarea este considerată una cu potențial major, având în vedere prestigiul lui Budanov în rândul armatei și nivelul ridicat de încredere publică de care se bucură.
Cu toate acestea, schimbările vizibile din interiorul Administrației Prezidențiale au fost, până acum, limitate. Noul șef nu a operat remanieri de personal și a păstrat, cel puțin simbolic, o prezență apropiată de mediul militar, alimentând întrebări legate de direcția pe care o va urma instituția.
De ce Budanov?
Potrivit mai multor surse apropiate președintelui, Zelenski a avut de ales între două opțiuni distincte. Una ar fi însemnat o restructurare radicală a Administrației, cu accent pe reforme rapide și centralizarea puterii. Cealaltă — transformarea instituției într-un centru de coordonare a negocierilor pentru încheierea războiului.
Budanov a fost perceput drept candidatul ideal pentru a doua variantă, având canale de comunicare consolidate atât cu partenerii occidentali, cât și cu actori din Rusia. În același timp, el nu a dat semnale că ar intenționa o „curățenie” instituțională amplă, ceea ce a făcut tranziția mai puțin riscantă pentru președinte.
Numirea sa a avut și o logică de control politic. Mutarea lui Budanov din fruntea serviciilor de informații în centrul puterii executive a permis lui Zelenski să îl aducă mai aproape de cercul decizional, reducând spațiul de manevră independentă al unei figuri extrem de populare.
Negocierile, prioritatea absolută
Președintele Zelenski a declarat public că întărirea echipei de negociere a fost principalul obiectiv al schimbării conducerii Administrației Prezidențiale. De la instalarea lui Budanov, procesul de negociere pare să fi fost centralizat, reducând canalele paralele care funcționau anterior.
Odată cu revenirea oficială a lui Davîd Arahamia în echipa de negocieri, Ucraina a început să transmită mesaje mai coerente către partenerii săi. Potrivit surselor citate de presa ucraineană, discuțiile cu Rusia au căpătat un caracter mai tehnic, fiind purtate predominant de militari, nu de diplomați.
Subiecte precum moratoriul asupra atacurilor asupra infrastructurii energetice sau mecanismele de retragere a trupelor sunt discutate inițial la nivelul grupurilor de negociere, înainte de a ajunge pe agenda liderilor politici.
Politica internă, pe plan secund
Deocamdată, Budanov pare să acorde o atenție limitată politicii interne. Surse din Administrația Prezidențială spun că agenda sa este dominată de deplasări externe și întâlniri legate de negocieri.
Cu toate acestea, noul șef al Administrației a renunțat explicit la ideea unor epurări de personal. Figuri controversate au fost păstrate în funcții-cheie, iar unii oficiali care intenționau să plece au fost convinși să rămână, pentru a asigura continuitatea instituțională.
Atmosfera internă ar fi devenit mai puțin conflictuală decât în perioada precedentă, iar procesul decizional mai rapid, potrivit unor surse din interiorul instituției.
Putere mare, risc mare
În prima lună de mandat, Budanov a primit practic un cec în alb în ceea ce privește negocierile. Președintele a descris discuțiile recente drept „constructive”, iar presa a relatat despre progrese limitate, dar reale.
Totuși, această libertate de acțiune vine cu riscuri politice semnificative. Un eșec major pe plan internațional ar putea fi exploatat de Zelenski, care îl vede pe Budanov nu doar ca pe un aliat, ci și ca pe un potențial rival politic pe termen mediu.
Dacă negocierile vor produce rezultate, Budanov ar putea ieși din această etapă cu un capital politic considerabil. Dacă nu, poziția sa ar putea deveni vulnerabilă.
Pentru moment, Administrația Prezidențială a Ucrainei pare să funcționeze într-un regim de tranziție — cu un lider militar la cârmă, concentrat pe încheierea războiului, dar cu ambiții care depășesc sfera strict a securității, notează pravda.ua.